ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 123/2013

Asupra cauzei penale de față:

I. Prin sentința penală nr. 316/F din 16 august 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut sentința penală pronunțată în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, prin care numitul B.I.S.  a fost condamnat la 5 ani închisoare.

A dispus transferarea persoanei condamnate din Republica Federală Germania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

A dedus din pedeapsă durata executată de la 29 august 2010 la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON, a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin adresa din 20 iulie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat la aceeași dată Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței emise de autoritățile germane, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului B.I.S. în vederea continuării executării pedepsei 5 ani închisoare, aplicată față de aceasta de către instanțele de judecată din statul solicitant.

Prin adresa nr. X1/2012 Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile din Republica Federală Germania prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.I.S., deținut în Penitenciarul Kassel, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile germane a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv decizia de expulzare, referat privind stadiul executării pedepsei, sentința prin care susnumitul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dispozițiile legale aplicabile, declarațiile condamnatului, în sensul că nu este de acord să fie transferat în România.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că numitul B.I.S. este cetățean român.

Prin adresa din data de 4 iulie 2012 A Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte, a comunicat faptul că în evidențele deținute, numitul B.I.S. este titular al pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Timiș la data de 24 iulie 2008.

S-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentința pronunțată, în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru ajutorul dat comercializării de cocaină într-o cantitate ce nu este mică, prev. și sancționată art. §-ui 1 alin. (1), §-ul 3 alin. (1), §-ul 29 alin. (1), nr. 2 și §-ul 33 Legea Stupefiantelor §-ul 27, §-ul 49 alin. (1) din Legea Codului penal.

Prin dispoziția Primarului orașului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare și staționare pe teritoriul Republicii Federale Germania.

Această hotărâre a rămas definitivă la data de 22 aprilie 2011, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fapt, s-a reținut că persoana condamnată B.I.S., la data de 29 august 2010 a introdus, în mod nelegal, pe teritoriul Republicii Federale Germania o cantitate însemnată de cocaină depozitată în totalitate între coperțile a trei cărți.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile austriece a rezultat că numitul B.I.S. a început executarea pedepsei la data de 22 aprilie 2011. în calculul pedepsei închisorii aplicate persoanei condamnate s-a inclus durata arestului de anchetare, arest efectuat la data de 29 august 2010 până la data de 21 august 2011. Sfârșitul pedepsei este prevăzută pentru 28 august 2015.

În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului B.I.S. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzut de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Persoana condamnată B.I.S. nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile germane.

Însă, având în vedere că prin dispoziția Primarului orașului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare și staționare pe teritoriul republicii Federale Germania, conform art. 3 din Protocolul la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, consimțământul acestuia nu este necesar.

Persoana condamnată B.I.S. se află încarcerată în Penitenciarul Kassel.

Curtea, analizând cauza, constată că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași Lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, nu este necesar consimțământul acestuia la transfer, fiind îndeplinită și condiția dublei incriminări în sensul că faptele care au atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române. De asemenea, nu există niciun motiv pentru a refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004.

Așa fiind, conform dispozițiilor art. 139 și art. 144 din aceeași Lege, va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, va recunoaște sentința penală pronunțată în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, prin care numitul B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Se va dispune transferarea persoanei condamnate din Republica Federală Germania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Se va deduce din pedeapsă durata executată de la 29 august 2010 la zi.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă B.I.S., criticând-o ca netemeinică, solicitând solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare să se respingă sesizarea parchetului, având în vedere că, condamnatul persoană transferabilă nu și-a exprimat acordul cu privire la transfer, din înscrisul aflat la dosar rezultă că acesta nu este de acord cu transferul pentru a-și continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de condamnatul persoană tansferabilă B.I.S. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât în mod judicios prima instanță a Curții de Apel București investită prin adresa din 20 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost sesizată în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței emise de autoritățile germane, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului B.I.S. în vederea continuării executării pedepsei 5 ani închisoare, aplicată față de aceasta de către instanțele de judecată din statul solicitant, a statuat că deși aceasta nu a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile germane însă, având în vedere că prin dispoziția Primarului orașului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare și staționare pe teritoriul republicii Federale Germania, conform art. 3 din Protocolul la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, consimțământul acestuia nu este necesar.

Concomitent, din oficiu, Înalta Curte reține că prin adresa nr. X1/2012 Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile din Republica Federală Germania prin care se solicită transferarea persoanei condamnate B.I.S., deținut în Penitenciarul Kassel, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile germane a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv decizia de expulzare, referat privind stadiul executării pedepsei, sentința prin care susnumitul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dispozițiile legale aplicabile, declarațiile condamnatului, în sensul că nu este de acord să fie transferat în România.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că numitul B.I.S. este cetățean român

Prin adresa din data de 4 iulie 2012 a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte, a comunicat faptul că în evidențele deținute, numitul B.I.S. este titular al pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Timiș la data de 24 iulie 2008.

S-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin sentința pronunțată, în Dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, recurentul B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru ajutorul dat comercializării de cocaină într-o cantitate ce nu este mică, prev. și sancționată art. §-ul 1 alin. (1), §-ul 3 alin. (1), §-ul 29 alin. (1), nr. 2 și §-ui 33 Legea Stupefiantelor §-ul 27, §-ul 49 alin. (1) din Legea C. pen.

Prin dispoziția Primarului orașului Frankfurt pe Main, Biroul Organizare din 14 iulie 2011 s-a limitat pentru B.I.S. dreptul de intrare și staționare pe teritoriul Republicii Federale Germania.

Această hotărâre a rămas definitivă la data de 22 aprilie 2011, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În fapt, s-a reținut că persoana condamnată B.I.S., la data de 29 august 2010 a introdus, în mod nelegal, pe teritoriul Republicii Federale Germania o cantitate însemnată de cocaină depozitată în totalitate între coperțile a trei cărți.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile austriece a rezultat că numitul B.I.S. a început executarea pedepsei la data de 22 aprilie 2011. în calculul pedepsei închisorii aplicate persoanei condamnate s-a inclus durata arestului de anchetare, arest efectuat la data de 29 august 2010 până la data de 21 aprilie 2011. Sfârșitul pedepsei este prevăzută pentru 28 august 2015.

În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea este îndeplinită și condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului B.I.S. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Se conchide astfel că, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din aceeași Lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, nu este necesar consimțământul acestuia la transfer, fiind îndeplinită și condiția dublei incriminări în sensul că faptele care au atras condamnarea constituie infracțiune și potrivit legii penale române. De asemenea, nu există niciun motiv pentru a refuza transferul potrivit art. 153 din Legea nr. 302/2004.

În consecință, în mod legal aceeași primă instanță, prin conformare la dispozițiile art. 139 și art. 144 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a dispus admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut sentința penală pronunțată în dosarul nr. 5/06 KLs-5150 Js 236593/10 (40/10), de Tribunalul de Land Frankfurt pe Main din 19 ianuarie 2011, prin care numitul B.I.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Concomitent, în mod legal s-a dispus transferarea persoanei condamnate din Republica Federală Germania într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă B.I.S. împotriva sentinței penale nr. 316/F din 16 august 2012 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă B.I.S. la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2013.