ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4166/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 332 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a recunoscut Sentința penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul de Land Augsburg, secția a 8-a penală, din Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, rămasă definitivă la data de 18 septembrie 2009, privind pe condamnatul D.S.

S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus, din pedeapsă, perioada executată de la 17 iulie 2008 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa din data de 13 mai 2011, Ministerul Justiției - D.D.I.C.J., S.C.J.I. în Materie Penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Bavarez de Stat al Justiției prin care se solicită transferarea persoanei condamnate D.S. (în prezent deținut în Penitenciarul K. din Republica Federală Germania) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile germane a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv, copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația constând în opoziția la transferare a persoanei condamnate.

În urma verificărilor efectuate, M.A.I. - D.E.P.A.B.D., a comunicat, prin adresa din data de 02 iunie 2011, că numitul D.S.

Din adresa din data de 01 iunie 2011 a M.A.I. - D.G.P. a rezultat că numitul D.S. este cetățean român și este titularul pașaportului eliberat de S.P.C.E.E.P.S. al județului Gorj.

În consecință, Curtea a constat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că, prin Sentința penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul de Land Augsburg, secția a 8-a penală, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, numitul D.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 249 vol. I și art. 250 nr. I vol. II C. pen. German.

Această sentință a rămas definitivă la data de 18 septembrie 2009, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat, din examinarea sentinței de condamnare și a referatului privind stadiul executării pedepsei că numitul D.S. a fost arestat preventiv la data de 17 iulie 2008 iar durata condamnării se împlinește la data de 14 ianuarie 2015.

În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În fapt, prin sentința de condamnare s-a reținut că, în noaptea de 16 - 17 iulie 2008, în timp ce se afla în clubul "S.L." din orașul Untermeitingen, numitul D.S., folosindu-se de un cuțit cu care a amenințat un angajat al localului, a sustras suma de 3035,20 euro din seiful localului, portmoneul angajatului și cheile unității.

Examinând materialul cauzei, Curtea a constat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului D.S. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.

Prin declarația din data de 14 iulie 2010, numitul D.S. nu a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă, acestuia i s-a aplicat măsura expulzării.

Cererea de transfer a fost formulată de către autoritatea centrală competentă din statul de condamnare, iar Ministerul Justiției din România, în calitate de autoritate centrală a statului de executare, a solicitat demararea procedurii reglementată de Titlul VI din Legea nr. 302/2004 modificată.

Constatând îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 302/2004, instanța de fond a admis sesizarea, a recunoscut hotărârea instanței germane și a dispus transferul persoanei condamnate.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată îndeplinite cerințele art. 143 și ale art. 147 din Legea nr. 302/2004, republicată, motiv pentru care, va admite sesizarea și va recunoaște Sentința penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul de Land Augsburg, secția a 8-a penală, din Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, rămasă definitivă la data de 18 septembrie 2009, privind pe condamnatul D.S.

Pe cale de consecință, Curtea a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul D.S., care a solicitat, prin apărătorul său, respingerea sesizării întrucât nu și-a dat consimțământul la transfer.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând sentința penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în mod corect, s-au constatat întrunite condițiile legale prevăzute de art. 143 și ale art. 147 din Legea nr. 302/2004, republicată, motiv pentru care s-a admis sesizarea și s-a recunoscut Sentința penală din data de 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul de Land Augsburg, secția a 8-a penală, din Republica Federală Germania, în Dosarul nr. 8 KLs 309 Js 125571/08, rămasă definitivă la data de 18 septembrie 2009, privind pe condamnatul D.S.

Chiar dacă prin declarația din data de 14 iulie 2010, numitul D.S. nu a consimțit la transferarea sa într-un penitenciar din România, acestuia i s-a aplicat măsura expulzării, situație în care, potrivit art. 3 parag. 1 din Protocolul Adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, nu este necesar acordul persoanei condamnate la transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei, aplicate în străinătate, într-un penitenciar din România.

Înalta Curte va respinge, în consecință, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.S. împotriva Sentinței penale nr. 332 din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.