ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 411/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de față ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 293 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
A recunoscut sentința penală din 27 martie 1996 a judecătorului din Milano, sentință penală din 2 aprilie 1996 a judecătorului din Milano, sentința penală din 1 august 1996 a judecătorului din Milano, sentința penală din 9 decembrie 1997 a judecătorului pentru anchete preliminare din Milano, sentința penală din 4 iunie 1998 a judecătorului din Milano, sentința penală din 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia, sentința din 26 mai 2003 a Tribunalului Milano, sentința din 4 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busti Arsizio Secția Gallarate, sentința din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Torino, sentința din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel Florența, sentința din 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano și sentința din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneția.
A dispus transferarea persoanei condamnate P.R.F. (fiul natural al M.) într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 8 ani și 7 luni și 22 zile închisoare, urmare a adoptării pedepsei aplicate de autoritățile italiene și înlăturării pedepsei de 1 an muncă.
A dedus din pedeapsa aplicată perioadele deja executate după cum urmează:
- 1 zi de la 27 martie 1996 la 27 martie 1996;
- 1 zi de la 24 aprilie 1996 la 24 aprilie 1996;
- 4 luni de la 1 august 1996 la 30 noiembrie 1996;
- 1 an, 4 luni de la 5 septembrie 1997 la 4 ianuarie 1999;
- 1 zi de la 27 martie 1996 la 27 martie 1996;
- 6 luni, 8 zile de la 16 iulie 2005 la 23 ianuarie 2006;
- 4 luni, 27 zile, de la 17 martie 2006 la 12 august 2006, durata condamnării împlinindu-se la 9 ianuarie 2016.
A dispus emiterea mandatului de executare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 06 august 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță cu privire la cererea formulată de autoritățile judiciare din Republica Italiană, cu privire la transferul persoanei condamnate P.R.F., în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani, 7 luni și 22 zile închisoare, 9152,53 euro amendă și 1 an muncă aplicat într-un penitenciar din România.
Prin adresa din data de 28 aprilie 2010 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Italiană prin care se solicită transferarea persoanei condamnate P.R.F. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani, 7 luni și 22 zile de închisoare, 9152,53 euro amendă și 1 an muncă aplicată, de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată de autoritățile italiene a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația condamnatului privind consimțământul la transferare.
Din verificările efectuate la M.A.I. - Direcția Națională pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul P.R.F. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev.de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că numitul P.R.F. a fost condamnat prin mai multe sentințe penale, la pedepse cu închisoarea, care au fost cumulate prin decizia din data de 28 octombrie 2009 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneția.
1) Sentința din data de 27 martie 1996 a judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 20 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 5 luni, 10 zile închisoare, 154,94 euro amendă - cu beneficiul: pedeapsa suspendată, beneficiul revocat prin ordonanța din data de 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Torino - pentru infracțiunea de furt calificat.
Arestare preventivă: 1 zi (de la data de 27 martie 1996 până la data de 27 martie 1996), infracțiune comisă la data de 27 martie 1996.
2) Sentința din data de 02 aprilie 1996 a judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 23 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, 103,29 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat.
Arestare preventivă: 1 zi (de la data de 24 aprilie 1996 până la data de 24 aprilie 1996), infracțiune comisă la data de 07 aprilie 1996.
3)Sentința din data de 01 august 1996 a judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 25 octombrie 1996 - condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, 206,58 euro amendă pentru infracțiunea de furt calificat.
Arestare preventivă: 4 luni (de la data de 01 august 1996 până la data de 30 noiembrie 1996), infracțiune comisă la data de 01 august 1996 (nr. 3582/1998 R.E.S. Parchetul Republicii Milano.
4) Sentința din data de 09 decembrie 1997 a judecătorului pentru anchete preliminare din Milano - devenită irevocabilă la data de 02 octombrie 1998 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 309,87 euro amendă pentru infracțiunea de tâlhărie.
Arestare preventivă: 1 an, 4 luni (de la data de 05 septembrie 1997 până la data de 04 ianuarie 1999), infracțiune comisă la data de 05 septembrie 1997.
5) Sentința din data de 04 iunie 1998 a judecătorului din Milano - Secția din Rho - devenită irevocabilă la data de 22 octombrie 1998 -condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 154,94 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat.
Arestare preventivă: 1 zi (de la data de 27 martie 1996 până la data de 27 martie 1996), infracțiune comisă la data de 20 aprilie 1996.
6) Sentința din data de 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia - devenită irevocabilă la data de 07 noiembrie 1999, prin care a fost condamnat la 5 luni închisoare și 206,58 euro amendă, pentru tentativă la furt calificat.
7) Sentința din data de 26 mai 2003 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 02 noiembrie 2005 - condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea evaziune, infracțiune comisă la data de 23 decembrie 1999.
8) Sentința din data de 04 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busto Arsizio - Secția Gallarate - devenită irevocabilă la data de 24 martie 2006 -condamnat la pedeapsa de 8 luni, 10 zile închisoare, 450,00 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat.
Arestare preventivă: 6 luni, 8 zile (de la data de 16 iulie 2005 până la data de 23 ianuarie 2006), infracțiune comisă la data de 16 iulie 2005.
9) Sentința din data de 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Torino - devenită irevocabilă la data de 09 noiembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare și la muncă timp de 1 an - recidivă repetată în timp de 5 ani (art. 99 alin. (4)) pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat
Arestare preventivă: 4 luni, 27 zile (de la data de 17 martie 2006 până la data de 12 august 2006), infracțiune comisă la data de 17 martie 2006 (nr. 171/2007 S.I.E.P. Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Torino).
10) Sentința din data de 06 decembrie 2006 a Curții de Apel Florența - devenită irevocabilă la data de 26 ianuarie 2008 - condamnat la pedeapsa de 2 ani, 8 luni închisoare, 700,00 euro amendă pentru infracțiunea de tăinuire, fals material și fals în declarații în fața unui funcționar public asupra propriei identități. Infracțiune comisă la data de 12 august 2000 (nr. 283/2008 S.I.E.P. Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Florența).
11) Sentința din data de 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 20 septembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 2 luni, 15 zile închisoare, 300,00 euro amendă deoarece a provocat un accident rutier și nu s-a oprit pentru a acorda ajutor persoanelor rănite. Infracțiune comisă la data de 29 aprilie 2001 (nr. 3609/2007 S.I.E.P. Parchetul Republicii Milano).
12) Sentința din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneția format dintr-un singur judecător - devenită irevocabilă la data de 23 septembrie 2009 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare, 600,00 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de tâlhărie (recidivă specifică în termen de 5 ani).
Aceste sentințe au rămas definitive, astfel încât rezultă că, în acest caz, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile italiene a rezultat că numitul P.R.F. a fost arestat la data de 17 aprilie 2000, durata condamnării împlinindu-se la data de 09 ianuarie 2016. Prin decizia din data de 28 octombrie 2009 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneția s-a stabilit, prin cumul, 11 ani, 7 luni și 22 de zile, 9125,53 euro amendă și un an muncă. Prin ordonanța din data de 29 octombrie 2007 Curtea de Apel Torino a dispus grațierea a 3 ani de închisoare și 9.090,50 euro amendă, iar prin ordonanța din data de 25 mai 2009 Curtea de Apel Florența a grațiat plata a 62,03 euro, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 8 ani, 7 luni, 22 de zile și un an muncă. S-a stabilit începerea detenției la data de 02 octombrie 2007 și încetarea executării pedepsei la data de 16 ianuarie 2016. La data de 16 aprilie 2008 magistratul de supraveghere din Torino a acordat 45 de zile eliberare anticipată. De asemenea, la datele de 12 februarie 2009 și, respectiv, 22 iulie 2009, magistratul de supraveghere din Vercelli a acordat câte 45 de zile eliberare anticipată. în consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt s-a reținut că: „P.R.F., (România) la data de 18 noiembrie 1975, acuzat de infracțiunea prevăzută la art. 81, 110, 624, 625 pct. 2 C. pen. deoarece în concurs între ei, cu scopul de a obține un folos, au intrat în posesia unor bunuri din vehiculul F.T. cu număr de înmatriculare sustrăgându-i lui E.L. care parcase mașina pe str. X., cu agravanta că a folosit violența asupra bunurilor constând în forțarea portierei față dreapta. La Milano la data de 01 august 1996. Cu participarea procurorului S.R. Sentință împotriva lui P.R.F., deținut la penitenciarul San Vittore, Milano;
Acuzat de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 628 C. pen. deoarece imediat ce a sustras portofelul lui P.N., care se afla într-un supermagazin E., folosind violența ce a constat în a agresa și a împinge pe supraveghetoarea C.B. intervenită spre a-l bloca, pentru a păstra obiectul furat și a scăpa nepedepsit;
Acuzat de infracțiunea prevăzută și pedepsită la art. 56 - 624 - 625 pct. 4 C. pen. deoarece a comis fapte cu scopul evident de a intra în posesia unei genți de călătorie aparținând lui H.M.H. și al conținutului acesteia nereușind din motive independente de voința sa cu agravanta că a comis fapta cu pricepere.
Acuzat de infracțiunea prevăzută la art. 56, 624, 625 pct. 4 deoarece a comis fapte destinate fără echivoc, cu scopul de a obține un folos, intrării în posesia unui portofel pe care proprietara F.G. îl ținea în geantă, cu abilitate ce a constat în introducerea mâinii în geanta acesteia și extragerea printr-o mișcare rapidă a portofelului respectiv, nereușind din motive independente de voința sa.
Acuzat de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 56, 624, 625 pct. 4 C. pen. deoarece cu scopul de a obține un folos, a comis fapte cu scopul fără echivoc de a intra în posesia portofelului (conținând circa 35.000 lire italiene și documente) proprietate a lui S.M.C.; fapt ce a constat în sustragerea cu abilitate a portofelului din geanta femeii de care s-a apropiat în magazinul O.;
Infracțiune neconsumată deoarece personalul supermagazinului, dându-și seama de furt a țipat iar inculpatul, dându-și seama că a fost descoperit, a lăsat portofelul să cadă. cu agravanta că a acționat cu dibăcie.
Acuzați de infracțiunea prevăzută de art. 110 – 624 - 625 pct. 2 ipoteza a doua C. pen. deoarece împreună, cu scopul de a obține un folos, au intrat în posesia unui număr de 6 CD ROM playstation în valoare totală de 119.000 lire italiene, sustrăgând bunurile de mai sus de pe rafturile de vânzare ale magazinului M.W. situat în Centrul comercial O.C. Cu agravanta că au comis fapta folosindu-se de un mijloc fraudulos ce a constat în ascunderea într-o geantă a mărfii furate și ieșirea din magazin fără a trece pe la casă;
Acuzați de infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 110, 624 și 625 pct. 4 și 5 C. pen. deoarece împreună, pentru a obține pentru sine sau pentru alții un folos, au intrat în posesia unui card bancomat de la B.A.V. pe numele lui O.B., sustrăgându-l părții vătămate.
Infracțiune agravată de faptul că a fost comisă de trei persoane reunite și cu dibăcie deoarece au scos bunul din geanta părții vătămate profitând de un moment de neatenție.
b) infracțiunea de tăinuire prevăzută și pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, pentru a obține pentru sine sau pentru alții un folos, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută un card bancomat de la banca F. pe numele lui C.D., obiect al furtului în dauna acesteia, bun ale cărui caracteristici puteau conduce la concluzia originii ilegale, într-un loc neprecizat între zilele de 5 și 6 iulie 2001.
c) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 din Legea nr. 143/1991 și 110 C. pen. deoarece împreună, pentru a obține un folos, au folosit ilegal cârdul bancomat indicat la capătul de acuzare anterior, ai cărui proprietari nu erau, efectuând plăți pentru diferite servicii publice, ridicând bani de la diferite ghișee bancare, într-un loc neprecizat înainte și după 6 iulie 2001.
d) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 648 C. pen. deoarece, pentru a obține pentru sine sau pentru alții un folos, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută 4 telefoane mobile, aparate stereo și încălțăminte, toate bunuri de proveniență infracțională, într-un loc neprecizat înainte și după 6 iulie 2001.
Acuzați de:
a) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 81 C. pen. și 12 din decretul-lege nr. 143 din 03 mai 1991 deoarece, împreună, prin mai multe acțiuni ale aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a obține un folos nemeritat pentru sine sau pentru alții, au fost ilegal, nefiind proprietarii acesteia, cartea de credit pe numele lui G.M.C. în sumă totală de 1.779.000 lire italiene stația C.G. din Milano, cumpărând carburant, lubrifianți și diferite cartele de telefon.
La Milano la data de 18 mai 1999.
b) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obține un folos nemeritat pentru sine sau pentru alții, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută o cartelă, furt reclamat la data de 04 februarie 1999 de F.G., bun a cărui origine ilicită o cunoșteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
c) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obține un folos nemeritat pentru sine sau pentru alții, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută telefonul mobil M.M.T., reclamat ca fiind furat de S.S. la data de 25 iunie 1999, bun a cărui origine ilicită o cunoșteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
d) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 640 C. pen. deoarece, împreună, afectând funcționarea telefonului mobil M.M.T., intervenind asupra programelor, datelor și informațiilor din sistem sau legate de acesta, au obținut pentru sine sau pentru alții foloase nemeritate.
e) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obține un folos nemeritat pentru sine sau pentru alții, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută cartele de telefon reîncărcabile W., reclamate ca fiind furate la data de 04 iunie 1999 de societatea S. SRL, bunuri a căror
origine ilegală o cunoșteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
f) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obține un folos nemeritat pentru sine sau pentru alții, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută telefonul mobil M.S.T., bun a cărui origine ilicită o cunoșteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
g) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110, 648 C. pen. deoarece, împreună, cu scopul de a obține un folos nemeritat pentru sine sau pentru alții, au dobândit sau au primit de la o persoană rămasă necunoscută telefonul mobil Nokia 5110, bun a cărui origine ilicită o cunoșteau.
La Milano la data de 13 decembrie 1999 P.R.F.
h) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 385 C. pen. deoarece, supunându-se măsurii arestului la domiciliu potrivit ordonanței nr. 452/1999 pronunțată la data de 21 octombrie 2000 de judecătorul pentru anchete preliminare din Pavia, a evadat de acasă.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
i) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 495 C. pen. deoarece, în urma arestării efectuate de poliția de frontieră Linate, a declarat și a confirmat fals propriile date personale funcționarilor publici care l-au supus controalelor pentru a-l identifica, declarând că se numește C.A.
La Milano la data de 13 decembrie 1999.
- de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 495 C. pen. deoarece, în situația arestării acestuia de către personalul biroului poliției de frontieră, secția poliția de stat la aeroportul Milano - Linate le-a prezentat agenților date false, declarând că se numește C.A., în schimb, cu ocazia desfășurării judecății directe a acestuia a declarat judecătorului secției a treia penală a fostei Judecătorii Milano că se numește P.R.F., prezentând, pentru a confirma această ultimă identitate, pașaportul său autentic. La Milano la data de 13 decembrie 1999.
- de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 385 C. pen. deoarece, fiind supus măsurii arestului la domiciliu la locuința din Milano, în urma măsurii luate de judecătorul pentru anchete preliminare din Pavia din data de 21 octombrie 1999, a plecat fără să fie autorizat, comisă la Milano la data de 23 decembrie 1999.
a) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 56, 624, 625 pct. 4 și 7 C. pen. deoarece cu scopul de a obține un folos a comis fapte destinate fără echivoc intrării în posesia unei genți aparținând lui T.G., sustrăgând-o dintr-o mașină K. model R., proprietate a acesteia, nereușind din motive independente de voința sa. Cu agravanta prev. de art. 625 pct. 4 și 7 C. pen. că a comis fapta cu dibăcie, profitând de situația persoanei vătămate, care intenționa să pună în portbagajul mașinii cumpărăturile, și într-un loc public (mașină aflată pe o stradă publică). La Gallarate la data de 16 iulie 2005.
b) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 81 C. pen., 495 alin. (1) și (3) pct. 2 C. pen. deoarece prin mai multe acțiuni ale aceleiași rezoluții infracționale a declarat fals propria identitate în momentul identificării de către forțele de poliție și/sau autoritatea judiciară, astfel încât, în urma declarației false, numeroase sentințe au fost înscrise în cazierul judiciar sub un nume fals așa cum reiese din certificatul cazierului judiciar central de identitate conținând lista datelor anterioare și de certificatele penale care fac parte integrantă din acest capăt de acuzare.
-de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 81 C. pen. și 477, 482 C. pen., deoarece, prin mai multe acțiuni ale aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat un pașaport și un permis de conducere, în aparență eliberate de autoritățile competente chiliene pe numele lui G.L.A.L., pe care și-a pus fotografia sa tip buletin; la un loc neprecizat în Stezzano la data de 21 decembrie 2001.
a) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 648, 81 C. pen. și 110 C. pen. deoarece, în concurs cu M.Q.A. - judecat separat - prin mai multe acțiuni ale aceleiași rezoluții infracționale, pentru a obține un folos nemeritat, au dobândit sau au primit mașina C.S. provenită din infracțiunea suferită și reclamată de Societatea Național Atesa la data de 25 februarie 2000, precum și alte obiecte de valoare cum au rezultat a fi trei telefoane mobile, două bijuterii din argint și un aparat de fotografiat. Cu recidiva repetată în timp de cinci ani.
b) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 648, 477, 482, 81 și 110 C. pen. deoarece, au primit, cu scopul de a obține un folos nemeritat, un pașaport mexican ce nu i-a fost eliberat lui niciodată, fiind deci provenit din infracțiune. Apoi deoarece a folosit acest pașaport, falsificându-l, punând - sau cerând acest lucru unor persoane rămase necunoscute - propria poză.
c) de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 81 C. pen., 494 și 495 C. pen. deoarece, prin mai multe acțiuni ale aceleiași rezoluții infracționale, pentru a obține un folos nemeritat, și-a atribuit numele fals de R.G., indicat în pașaportul indicat la capătul B de acuzare. De asemenea, deoarece a prezentat aceste date false agenților poliției rutiere care i-au cerut acest lucru pentru confirmarea infracțiunii de la capătul A de acuzare. De asemenea, deoarece de mai multe ori a prezentat forțelor de poliție, care i-au cerut acest lucru, date false, declarând uneori nume, prenume, cetățenii și data nașterii diferite, așa cum este menționat în listele anterioare din data de 23 august 2000. Faptă agravată deoarece în urma datelor false prezentate au fost specificate, condamnări penale în certificatele penale referitoare la nume diferite dai aparținând numitului R.
Examinând materialul cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului P.R.F. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., tălhărie, prev. de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen., vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului, prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002 și tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., pedepsite cu închisoare de la 5 la 20 de ani închisoare.
Astfel cum rezultă din declarația din data de 29 ianuarie 2009, numitul P.R.F. a declarat că este de acord să fie transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Acestuia i-a fost aplicată și măsura expulzării. În cauză se invocă art. 6 alin. (1) din Acordul încheiat între România și Italia la Roma în data de 13 septembrie 2003, precum și art. 9 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg. Republica Italiană a formulat declarație de excludere a reconversiei pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și persoana transferabilă P.R.F.
Hotărârea a fost criticată sub aspectul omisiunii recunoașterii tuturor hotărârilor de condamnare, omisiunii menționării pedepsei aplicate și a incidenței actului de grațiere, greșitei deduceri a perioadei executate și greșitei menționări a datei împlinirii duratei condamnării. În final, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursurile declarate de parchet și persoana transferabilă sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția nr. 892/II-5/2010 din 06 august 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București în vederea recunoașterii sentinței din data de 27 martie 1996 a Judecătorului din Milano; sentința din data de 02 aprilie 1996 a Judecătorului din Milano; sentința din data de 01 august 1996 a Judecătorului din Milano; sentința din data de 09 decembrie 1997 a Judecătorului pentru anchete preliminare din Milano; sentința din data de 04 iunie 1998 a Judecătorului din Milano - Secția din Rho; sentința penală din data de 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia; sentința din data de 26 mai 2003 a Tribunalului Milano; sentința din data de 04 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busto Arsizio - Secția Gallarate; sentința din data de 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Torino; sentința din data de 06 decembrie 2006 a Curții de Apel Florența; sentința din data de 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano; sentința din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneția și punerii în executare a acestora conform art. 145 din Legea nr. 302/2004.
Din conținutul rezoluției reiese că la data de 28 aprilie 2010 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București adresa nr. 38691/2010 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate prin care a fost transmisă cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Italiană de transferare a persoanei condamnate P.R.F., cetățean român, într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei aplicate de instanțele statului de condamnare.
Documentele transmise de statul de condamnare relevă că P.R.F. a suferit următoarele condamnări:
1) sentința din data de 27 martie 1996 a Judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 20 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 5 luni, 10 zile închisoare, 154,94 euro amendă - cu beneficiul: pedeapsa suspendată, beneficiul revocat prin ordonanța din data de 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Torino - pentru infracțiunea de furt calificat;
2) sentința din data de 02 aprilie 1996 a Judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 23 aprilie 1996 - condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, 103,29 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat;
3) sentința din data de 01 august 1996 a Judecătorului din Milano - devenită irevocabilă la data de 25 octombrie 1996 - condamnat la pedeapsa de 4luni închisoare, 206,58 euro amendă pentru infracțiunea de furt calificat;
4) sentința din data de 09 decembrie 1997 a Judecătorului pentru anchete preliminare din Milano - devenită irevocabilă la data de 02 octombrie 1998 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 309,87 euro amendă pentru infracțiunea de tâlhărie;
5) sentința din data de 04 iunie 1998 a Judecătorului din Milano - Secția din Rho - devenită irevocabilă la data de 22 octombrie 1998 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 4 luni închisoare, 154,94 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat;
6) sentința din data de 12 octombrie 1999 a Tribunalului Pavia - devenită irevocabilă la data de 07 noiembrie 1999, prin care a fost condamnat la 5 luni închisoare și 206,58 euro amendă, pentru tentativă la furt calificat;
7) sentința penală din 13 decembrie 1999 a Tribunalului din Milano, definitivă la 05 ianuarie 2000 - condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, 103,29 euro pentru tentativă la furt calificat;
8) sentința penală din 21 august 2000 a Tribunalului din Bologna, definitivă la 02 octombrie 2000 - condamnat la 2 luni și 20 de zile închisoare, 154,94 euro pentru tentativă la furt calificat;
9) sentința penală din 31 iulie 2000 a Tribunalului din Bergamo, definitivă la 17 octombrie 2000 - condamnat la 6 luni închisoare, 154,94 euro (pedeapsă suspendată, beneficiu revocat prin ordonanța din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel din Torino) pentru furt calificat;
10) sentința penală din 21 august 2001 a Tribunalului din Vicenza, definitivă la 02 noiembrie 2001 - condamnat la 1 an, 8 luni închisoare, 723,04 euro pentru furt calificat;
11) sentința penală din 24 decembrie 2001 a Tribunalului din Bergamo, definitivă la 01 februarie 2002 - condamnat la 4 luni închisoare, 309,87 euro pentru furt calificat;
12) sentința penală din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului din Milano, definitivă la 16 octombrie 2003 - condamnat la 2 ani, 800 euro pentru folosire ilegală a unei cărți de credit;
13)sentința penală din 08 ianuarie 2003 a Curții de Apel din Milano, definitivă la 17 martie 2004 - condamnat la 4 luni închisoare, 258,22 euro pentru furt calificat;
14) sentința penală din 26 septembrie 2003 a Tribunalului din Milano, definitivă la 07 mai 2004 - condamnat la 2 ani închisoare, 50000 euro pentru tăinuire;
15) sentința penală din 25 iunie 2004 a Tribunalului din Bergamo definitivă la 16 octombrie 2004 - condamnat la 8 luni pentru fals privind identitatea;
16) sentința penală din 13 octombrie 2003 a Tribunalului din Milano definitivă la 09 iulie 2005 - condamnat la 1 lună pentru fals privind identitatea;
17) sentința din data de 26 mai 2003 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 02 noiembrie 2005 - condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune, infracțiune comisă al data de 23 decembrie 1999;
18) sentința din data de 04 ianuarie 2006 a Tribunalului din Busto Arsizio - Secția Gallarate - devenită irevocabilă la data de 24 martie 2006 -condamnat la pedeapsa de 8 luni, 10 zile închisoare, 450,00 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat;
19) sentința din data de 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Torino -devenită irevocabilă la data de 09 noiembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare și la muncă timp de 1 an - recidivă repetată în timp de 5 ani (art. 99 alin. (4)) pentru infracțiunea de tentativă de furt calificat;
20) sentința din data de 06 decembrie 2006 a Curții de Apel Florența - devenită irevocabilă la data de 26 ianuarie 2008 - condamnat la pedeapsa de 2 ani, 8 luni închisoare, 700,00 euro amendă pentru infracțiunea de tăinuire, fals material și fals în declarații în fața unui funcționar public asupra propriei identități. Infracțiune comisă la data de 12 august 2000 (nr. 283/2008 S.I.E.P. Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Florența);
21) sentința din data de 17 decembrie 2004 a Tribunalului Milano - devenită irevocabilă la data de 20 septembrie 2006 - condamnat la pedeapsa de 2 luni, 15 zile închisoare, 300,00 euro amendă deoarece a provocat un accident rutier și nu s-a oprit pentru a acorda ajutor persoanelor rănite. Infracțiune comisă la data de 29 aprilie 2001 (nr. 3609/2007 S.I.E.P. Parchetul Republicii Milano).
22) sentința din data de 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Veneția format dintr-un singur judecător - devenită irevocabilă la data de 23 septembrie 2009 - condamnat la pedeapsa de 1 an, 6 luni închisoare, 600,00 euro amendă pentru infracțiunea de tentativă de tâlhărie (recidivă specifică în termen de 5 ani).
La momentul traducerii documentelor transmise de statul de condamnare s-a omis traducerea unei file a deciziei emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneția (fila 133 verso din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), astfel încât sentințele penale de condamnare arătate mai sus la pct. 7-16 nu au fost cuprinse în rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Întrucât aceste hotărâri penale se află la dosarul cauzei, sunt definitive și sunt pronunțate pentru săvârșirea de către persoana transferabilă a unor fapte care constituie infracțiuni conform legislației celor două state, fiind întrunite astfel condițiile prev. de art. 129 lit. b) și e) din Legea nr. 302/2004, se impunea recunoașterea lor.
Pedepsele aplicate de către instanțele statului solicitant au fost cumulate prin decizia din data de 28 octombrie 2009 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneția, rezultând o pedeapsă de 11 ani, 7 luni și 22 zile închisoare și 1 an de muncă.
Prin ordonanța din data de 29 octombrie 2007 Curtea de Apel Torino a grațiat 3 ani de închisoare potrivit Legii nr. 241 din 31 iulie 2006, astfel încât P.R.F. urmează a executa 8 ani, 7 luni, 22 zile închisoare și 1 an de muncă.
Din conținutul deciziei emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneția rezultă că, dat fiind multitudinea condamnărilor și a diferitelor perioade de detenție și arestare preventivă, pedepsele aplicate au fost cumulate în două etape, în conformitate cu legislația statului de condamnare.
Astfel au fost cumulate pedepsele aplicate prin sentințele de la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 12, 13, 14, 16, 17 rezultând o pedeapsă de 6 ani, 9 luni și 5 zile, iar pedepsele aplicate prin sentințele penale de la punctele 8, 9, 10, 11, 15, 18, 19, 20, 21, 22 au fost cumulate într-o a Ii-a etapă, aritmetic rezultând o pedeapsă de 9 ani și 15 zile închisoare.
Statul de condamnare a dedus din cele două pedepse rezultante perioadele de arest preventiv, iar ceea ce a rămas de executat (3 ani, 11 luni, 19 zile, respectiv 7 ani, 8 luni, 13 zile) a cumulat aritmetic rezultând o pedeapsă finală de 11 ani, 7 luni și 22 zile; data începerii executării a fost stabilită la 02 octombrie 2007.
Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârile penale recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române.
Conform dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 302/2004, autoritatea română competentă poate acorda amnistia, grațierea sau comutarea pedepselor aplicate persoanelor condamnate la care se referă prezenta lege.
Față de aceste dispoziții legale trebuie să se menționeze mai întâi în dispozitivul hotărârii de recunoaștere a hotărârilor străine și de transfer a persoanei condamnate, pedeapsa aplicată de instanța de condamnare și apoi pedeapsa rămasă de executat urmare a incidenței actului de grațiere.
Pedeapsa aplicată de statul de condamnare este rezultanta celor două operațiuni de contopire, respectiv 15 ani, 9 luni și 20 de zile din care trebuie deduse perioadele în care P.R.F. a fost arestat preventiv și nu pedeapsa rămasă de executat ca urmare a valorificării în cadrul operațiunii de stabilire a rezultantei a perioadelor de arest preventiv.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât incidența în viitor a cauzelor care înlătură executarea în tot sau în parte a pedepsei, precum și celelalte consecințe ale condamnării, se apreciază în raport de pedeapsa aplicată și nu de pedeapsa rămasă de executat.
Dat fiind că statul de condamnare a stabilit ca dată de începere a executării pedepsei 02 octombrie 2007, Curtea de Apel București trebuia să dispună prin hotărârea recurată deducerea perioadei deja executate de la 02 octombrie 2007 la zi.
Un alt aspect de nelegalitate vizează menționarea în cuprinsul dispozitivului sentinței penale a datei la care se împlinește durata condamnării, respectiv 09 ianuarie 2016.
Este adevărat că, în cuprinsul deciziei emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar Veneția este menționată data de 09 ianuarie 2016 ca moment al încetării executării urmare a trei ordonanțe de eliberare anticipată însă executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare potrivit art. 144 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Reglementarea din legea internă se regăsește în art. 9 alin. (3) din Convenția Europeană asupra Transferării Persoanelor Condamnate care prevede că „executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare și acest stat este singurul competent pentru a lua hotărârile corespunzătoare".
Acordarea unor zile de eliberare anticipată de către statul de condamnare reprezintă un aspect care ține de executarea pedepsei (și poate fi avut în vedere la momentul liberării condiționate - art. 59 - 60 C. pen.), astfel încât în conformitate cu dispozițiile legale sus-menționate, nu creează obligații în sarcina statului român și se impune a fi înlăturată această mențiune.
În concluzie, pentru argumentele de mai sus, în prezenta cauză se impunea recunoașterea tuturor celor 22 hotărâri de condamnare, menționarea pedepsei finale de 15 ani, 9 luni și 20 de zile, 1 an muncă, să se constate incidența actului de grațiere cu privire la pedeapsa de 3 ani, cu consecința executării pedepsei de 12 ani, 7 luni, 22 zile (urmare a adaptării) și să se deducă perioadele arestului preventiv, inclusiv de la 02 octombrie 2007 la zi.
Întrucât prima instanța nu a recunoscut 10 din cele 22 hotărâri de condamnare pentru a nu lipsi persoana transferabilă de un grad de jurisdicție se impune casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și persoana transferabilă P.R.F. împotriva sentinței penale nr. 293 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și persoana transferabilă P.R.F. împotriva sentinței penale nr. 293 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București, secția I penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.