ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4167/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința Penală nr. 355/F din 10 august 2011 (pronunțată în Camera de Consiliu) a Curții de Apel București, secția a II-a penală, admițându-se sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au fost recunoscute Sentințele penale pronunțate de Tribunalul Ordinar din Roma (2) la 4 noiembrie 2008 și 19 noiembrie 2009 și de Tribunalul Ordinar din Milano (1) la 1 aprilie 2010, precum și Ordonanța din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, privind persoana condamnată I.C. s-a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 2 ani, 7 luni și 26 zile închisoare și a fost dedusă durata executată, cu începere de la 7 martie 2010 la zi (10 august 2011 - data pronunțării sentinței).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cele ce urmează: Numitul I.C. a fost condamnat astfel: - de Tribunalul Ordinar din Roma: - prin Sentința penală din 4 noiembrie 2008 (definitivă la 5 ianuarie 2009), la 1 an și 4 luni, cu suspendarea condiționată a executării; - prin Sentința penală a din 19 noiembrie 2009 (definitivă la 19 decembrie 2009) la 8 luni închisoare; - de Tribunalul Ordinar din Milano: - prin Sentința penală din 01 aprilie 2010 (definitivă la 22 mai 2010), la 8 luni închisoare.

Prin Ordonanța din 05 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare ce îi fusese stabilită prin Sentința penală a Tribunalului Ordinar din Roma din 04 noiembrie 2008, au fost contopite cele trei pedepse 1 an și 4 luni închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare) și s-a stabilit la 2 ani, 8 luni închisoare pedeapsa rezultantă, constatându-se, după deducerea detenției preventive (04 - 05 noiembrie 2008; 30 iunie - 01 iulie 2009) - 4 zile că pedeapsă rămasă de executat este 2 ani, 7 luni și 26 zile închisoare, condamnatul începând executarea acesteia la 07 martie 2010, într-un penitenciar din Italia (UCCIARDONO din Palermo).

Totodată, prima instanță a constatat că persoana condamnată este cetățean român, și-a dat consimțământul spre a fi transferată într-un penitenciar din România, statul de condamnare (Italia) și cel de executare (România) și-au dat acordul cu privire la transfer iar faptele care au atras condamnările constituie infracțiuni și potrivit legii penale române, încât a apreciat că sunt îndeplinite toate cerințele legale prevăzute de art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004 (modificată).

Împotriva Sentinței, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recursul de față având ca finalitate casarea, în parte, a acelei Sentințe, în sensul de a se preciza în dispozitivul acesteia că ceea ce urmează a se executa într-un penitenciar din România este pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, din care urmează a fi deduse durata arestărilor preventive (2 x 2 zile) și durata executată (cu începere de la 07 martie 2010). Recursul se apreciază ca nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce succedă: - durata pedepsei rezultante - 2 ani și 8 luni închisoare - a fost determinată prin Ordonanța din 05 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, Ordonanță care se află la dosarul cauzei și care a fost și ea recunoscută prin sentința atacată, încât nici o îndoială în privința pedepsei rezultante nu ar putea să survină; - "restabilirea" pedepsei rezultante - în eventualitatea survenienței unui incident de executare - nu prezintă nici o dificultate în raport cu toate actele dosarului; - soluția imaginată de Parchet ca finalitate a recursului de față se învederează - în raport cu cele expuse - a promova un formalism excesiv, nejustificat prin vreun rezultat practic concret și imediat.

Respingându-se, așadar, recursul Parchetului, cheltuielile judiciare urmează a rămâne în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 355/F din 10 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind persoana condamnată l.C. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.