ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.01.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 24/2005

HOTĂRÂRE
04.01.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 24/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea înregistrată

sub nr. 371/2004 la Curtea de Apel București, secția I penală, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a solicitat, în temeiul art. 149

4

și art.

150 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea sentinței penale privind pe

condamnații H.C. și B.C.C., pronunțată de către Tribunalul de Land pentru Cauze

Penale Graz și să se dispună, la solicitarea Ministerului Federal de Justiție

al Republicii Austria, transferarea celor doi inculpați într-un penitenciar din

România pentru continuarea executării pedepselor de câte 3 ani și 6 luni

închisoare.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin sentința penală nr. 128 din 28 octombrie 2004, a admis

cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la

solicitarea autorităților judiciare din Republica Austria, în sensul că a

recunoscut hotărârea de condamnare a numiților H.C. și B.C.C., pronunțată de

Tribunalul Land pentru Cauze Penale Graz din Republica Austria, dispunând

transferarea acestora într-un penitenciar din România pentru continuarea

executării pedepselor de câte 3 ani și 6 luni închisoare.

În cauză s-a dispus

deducerea prevenției inculpaților cu începere de la 23 ianuarie 2004, la zi.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat că în cauză fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 145,

146, 149

4

și 150 din Legea nr. 302/2004, urmează a se proceda la

recunoașterea hotărârii de condamnare a celor doi inculpați și a se accepta

transferul acestora într-un penitenciar din România în vederea continuării

executării pedepselor.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pe care a

criticat-o cu privire la faptul că instanța de fond a dedus în mod greșit

perioada arestării preventive a celor condamnați de la data de 23 ianuarie

2003, dată la care s-a pronunțat hotărârea a cărei recunoaștere s-a făcut

(sentința nr. 12 Hv 183/02 h din 21 ianuarie 2003 a Tribunalului de Land pentru

Cauze Penale Graz) în loc să se dispună deducerea întregii perioade executată,

respectiv și durata cuprinsă între data arestării preventive, 12 noiembrie 2002

și până la data de 23 ianuarie 2003.

Recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este fondat.

Din analiza actelor și

lucrărilor de la dosar se constată că prima instanță în mod corect și cu

respectarea prevederilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 a dispus

recunoașterea hotărârii în discuție, după cum în mod legal a dispus

transferarea celor doi condamnați în România, în vederea continuării executării

pedepselor.

În schimb, se constată că

prima instanță nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 146 alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care avea obligația de a

deduce din pedepsele de executat perioadele de timp executate, atât prin arest

preventiv cât și prin deținere, după pronunțarea hotărârii de condamnare de

către instanța străină.

Cum este fără echivoc că cei

doi condamnați, H.C. și B.C.C., anterior pronunțării hotărârii de condamnare de

către Tribunalul de Land pentru Cauze Penale Graz au fost arestați preventiv,

cu începere de la 12 noiembrie 2002, prima instanță avea obligația să deducă și

această perioadă.

Neprocedând în acest fel

prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul analizat, astfel

încât urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București este fondat, a fi admis, a casa hotărârea atacată

numai cu privire la greșita deducere a perioadei executată din pedepsele

aplicate celor doi condamnați, în sensul că aceasta se va deduce de la 12

noiembrie 2002, când au fost arestați preventiv la zi, și nu de la 23 ianuarie

2003, cum în mod greșit s-a dispus.

Neexistând culpă procesuală,

cheltuielile judiciare urmează a fi suportate de stat.

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva sentinței penale nr. 128 din 28

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

condamnații B.C.C. și H.C.

Casează hotărârea atacată,

numai cu privire la greșita deducere a arestării preventive.

Deduce din pedepsele pe care

condamnații le au de executat, timpul arestării preventive, cu începere de la

12 noiembrie 2002, la 4 ianuarie 2005, pentru fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-23
0,96
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84341)
prin sentința nr. 128 din 28 octombrie 2004, a admis sesizarea și a recunoscut hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul de Land pentru Cauze Penale Graz la 23 ianuarie 2003, dispunând transferarea condamnaților într-un penitenciar d
ÎCCJ 2008-07-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2503/2008
Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 88 din 25 martie 2008, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de A
ÎCCJ 2012-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1640/2012
țele prevăzute în Legea nr. 302/2004 pentru a fi transferat într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei. Examinând recursul declarat de recurentul condamnat B.A. împotriva sentinței penale nr. 574/F din 15 decembr
ÎCCJ 2011-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4168/2011
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 247/F din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea
ÎCCJ 2012-09-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2690/2012
într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, în felul și durata stabilite de instanța austriacă. Astfel, s-a arătat că faptele care au atras condamnarea acestuia sunt incriminate și de legea penală
Sursă