ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4168/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4168/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247/F din 10 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea formulată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 116 alin.

(1), raportat la art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut sentința

nr. 21 Hv 130/09i din data de 23 septembrie 2009 a Tribunalului Linz-Republica

Austria.

În temeiul art. 129 din

Legea nr. 302/2004, a dispus transferarea condamnaților R.M. și L.L. depuși la Penitenciarul

Stein, Republica Austria, într-un penitenciar din România, în vederea continuării

executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, în felul și durata stabilite

de autoritățile judiciare austriece, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.

S-a dedus perioada executată

pentru ambii condamnați începând cu data de 9 februarie 2009 la zi.

S-a dispus emiterea mandatelor

de executare a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța astfel,

prima instanță a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat

instanța în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale pronunțată

în Dosarul nr. 21 Hv 130/09i din 23 septembrie 2009 dată de Tribunalul Linz, ca

urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Republica Austria

de transferare a condamnaților R.M. și L.L. într-un penitenciar din România, în

vederea continuării executării pedepselor de 4 ani închisoare, aplicate prin hotărârea

de mai sus.

În motivare, s-a arătat

că, prin adresa din 01 noiembrie 2010, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional

și Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea prin

care se solicită transferarea condamnaților R.M. și L.L., cărora le-a fost aplicată

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin sentința penală pronunțată în Dosarul

nr. 21 Hv 130/09i din 23 septembrie 2009 dată de Tribunalul Linz

,

pentru

săvârșirea mai multor fapte de furt, unele în formă consumată, altele rămase în

faza tentativei, prev. de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 cif. 1 și 2,

art. 130 cazul 2, 3 și 4 și art. 15 alin. (1) C. pen. austriac, reținându-se în

sarcina acestora că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, împreună cu un

alt cetățean român, au sustras bunuri, valori și bani din locuințele unor cetățeni

austrieci, în care au pătruns prin efracție, valoarea prejudiciului depășind 50.000

euro.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea a reținut că ambii condamnați, depuși la Penitenciarul Stein,

Republica Austria, au consimțit la transferarea lor într-un penitenciar din România,

în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

Din analiza ansamblului

materialului probator, Curtea a apreciat că sesizarea este întemeiată.

Astfel, Curtea a constatat

că față de condamnați sunt îndeplinite atât condițiile pentru recunoașterea hotărârilor

judecătorești penale străine, enumerate la art. 116 alin. (1) lit. a)-g) din Legea

nr. 302/2004, cât și cerințele referitoare la transferare, prevăzute de art. 129

lit. a)-f) din aceeași lege, și anume condamnații sunt cetățeni al statului de executare,

hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă, la data primirii cererii

de transferare condamnații mai au de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei

stabilită, transferul este consimțit de către condamnați, dubla incriminare, și

anume faptele penale comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. a)

și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care legea penală

română prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani, statul de condamnare și

statul de executare sunt de acord asupra transferării.

De asemenea, Curtea a

apreciat că nu există nici una dintre cauzele pentru refuzul opțional al transferării,

prevăzute, în mod limitativ, de art. 152, lit. a)-d) din Legea nr. 302/2004. În

ceea ce privește efectul transferării, potrivit art. 145, raportat la art. 144,

alin. (1), lit. a) din Legea nr. 302/2004, condamnații vor executa pedeapsa de 4

ani închisoare, în natura și limitele stabilite de organele judiciare austriece.

Ca atare, va admite sesizarea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva sentinței penale

nr. 247/F din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat

recurs persoana transferabilă L.L., solicitând respingerea sesizării Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce îl privește, întrucât a primit deja

o hotărâre de liberare condiționată și nu este de acord cu continuarea executării

pedepsei în România.

Recursul este întemeiat.

Din actele dosarului rezultă

că Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria își retrage cererea având

ca obiect preluarea executării pedepsei aplicate în Austria persoanei transferabile

L.L., întrucât Tribunalul Krems an der Donau a renunțat, prin încheierea nr. 38

BE 51/11K-10 din data de 29 iunie 2011, la continuarea executării pedepsei aplicate

recurentului, după ce acesta va executa două treimi din pedeapsă, în conformitate

cu disp. art. 133 din Legea austriacă privind executarea penală.

Față de împrejurarea că

autoritățile judiciare austriece au înțeles să își retragă cererea privind transferarea

recurentului L.L. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării

pedepsei, Înalta Curte, va admite recursul în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând

va respinge sesizarea procurorului referitoare la persoana condamnată L.L.

În conformitate cu disp.

art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de condamnat persoană transferabilă L.L. împotriva sentinței penale nr. 247/F

din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în parte sentința

penală recurată și, rejudecând pe fond, respinge sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București privind transferarea persoanei condamnate L.L.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă

de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie

2011.