ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4802/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101

din 19 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2778/2005 în opinie

majoritară a fost respinsă, ca nefondată, cererea de constate a încetării de

drept a arestării provizorii formulată de persoana extrădată G.M., fiind

obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.

Opinia separată exprimată în

cauză de doamna judecător F.M.V. fiind în sensul constatării încetării de drept

a arestului provizoriu la data de 9 august 2005, deoarece nu a mai fost

verificată periodic măsura.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța în opinie majoritară a reținut că prin cererea înregistrată

pe rolul curții de apel persoana extrădată G.M. a solicitat ca în temeiul

dispozițiilor art. 59 alin. (5) și art. 45 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 să

se constate încetarea de drept a stării sale de arest în vederea extrădării.

Curtea în opinie majoritară

a apreciat că cererea este nefondată, deoarece încheierea de la 9 august 2005

recurată de persoana extrădabilă face corp comun cu hotărârea de admitere a

cererii de extrădare și, fiind supusă controlului judiciar, instanța de recurs

urmează a se pronunța asupra legalității și temeiniciei acesteia, respectiv a

menținerii sau nu a arestării provizorii.

În corelare cu dispozițiile art.

59 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, predarea extrădatului (care nu coincide

nici cu data fixării și nici cu a preluării) are loc în condițiile speciale

arătate în art. 58 alin. (3) respectiv se fixează de la Ministerul

Administrației și Internelor în termen de 15 zile, începând de la data la care

hotărârea de extrădare a devenit definitivă.

Cum obiectul cererii îl constituie

încetarea de drept a arestării provizorii, prelungită prin încheierea din 9

august 2005 (nedefinitivă) fixarea datei pentru predare încă nu a început să

curgă, în acest sens fiind cerute relațiile de la fila 9 dosar, de la Biroul

Național Interpol pentru organizarea preluării sub escortă a persoanei

extrădate.

Potrivit art. 59 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 punerea în libertate, în condițiile indicate nu este

obligatorie (persoana extrădabilă „va putea fi” pusă în libertate) ori în speță

nu există elemente care să justifice o astfel de măsură.

Opinia separată în sensul

mai sus menționat reține că textele art. 45 alin. (7) și (6) din Legea nr. 302/2004

trebuie interpretate sistematic, starea de arest provizoriu a încetat,

nemaifiind verificată după data de 9 august 2005, încheierea din data de 9

august 2005 neputând suplini lipsa acestei verificări și nu poate fi asimilată

cu o menționare a arestului provizoriu pentru maxim 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal, recurs persoana extrădată G.M., fără a arăta în

scris motivele.

Examinând recursul declarat

împotriva sentinței instanței de fond, în raport cu excepția pusă în discuție

din oficiu, față de art. 385

9

alin. (3) și (4) cu referire la art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., referitoare la dispozițiile privind compunerea

completului de judecată la judecarea cauzei în primă instanță la curtea de

apel, respectiv art. 57 din Legea nr. 304/2004 așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente (M. Of. nr. 653/22.07.2005), intrată în

vigoare la 25 iulie 2005 corelate cu art. XIII din același act normativ, față

de data la care a fost pronunțată sentința atacată, Înalta Curte apreciază

recursul persoanei extrădate ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

În conformitate cu art. 57 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 247/2005 intrată în vigoare la 25 iulie 2005 în alin. (1) al articolului

menționat se prevede că: „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă

instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet

format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și

de asigurări sociale.”

Potrivit art. XIII din Legea

nr. 247/2005, legiuitorul a stipulat că la data intrării în vigoare a prezentei

legi, orice dispoziție contrară se abrogă.

Din interpretarea

prevederilor mai sus menționate și în funcție de forța juridică a actului

normativ prin care au fost făcute modificările arătate, respectiv o lege

organică ulterioară legilor speciale existente la momentul apariției și

intrării în vigoare a acesteia, rezultă că începând cu data de 25 iulie 2005

judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanță și în competența curților

de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, în condițiile în

care legiuitorul a folosit ca tehnică juridică abrogarea expresă indirectă,

nefiind aplicabil în conflictul dintre normele generale cu cele speciale

principiul derogării acestora din urmă de la dreptul comun „specialia

generalibus derogant”

În contextul cauzei concrete

rezultă că la data de 19 august 2005 curtea de apel competentă în materia

extrădării în condițiile Legii nr. 302/2004 a judecat cauza ce îi revenea, în

primă instanță în complet format din doi judecători, ulterior în complet de

divergență, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate, prevederile

referitoare la compunerea completului de judecată fiind sancționate cu

nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte

consideră recursul persoanei extrădate ca fiind întemeiat pentru motivul arătat

și în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare cu

respectarea dispozițiilor legale în vigoare în prezent și în materia compunerii

completului de judecată la soluționarea cererilor de extrădare, precum și a

termenelor impuse în această materie, care presupun celeritate, aceleiași

instanțe, Curtea de Apel București.

Din verificarea datelor

referitoare la arestarea provizorie în vederea extrădării dispusă față de

persoana extrădată G.M. rezultă că acesta a fost arestat provizoriu prin

încheierea nr. 3/ F din 4 martie 2005 pe timp de 30 de zile, ce a fost

prelungită succesiv, iar prin sentința penală nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

rămasă definitivă prin decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a fost menținută arestarea provizorie pe o perioadă de 30

de zile de la 11 iulie 2007 până la 9 august 2005.

Potrivit art. 45 alin. (6)

din Legea nr. 302/2004, fiecare prelungire acordată nu va putea depăși 30 de

zile, iar durata totală a măsurii arestării provizorii nu va putea depăși 180

zile.

Astfel, în condițiile

cauzei, față de persoana extrădată s-a luat măsura arestării provizorii în

vederea extrădării la data de 4 martie 2005, durata totală a celor 180 zile

împlinindu-se la data de 30 august 2005, situație față de care Înalta Curte va

dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este

arestat în altă cauză.

Totodată, Înalta Curte, în

temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 145

1

C. proc. pen., va dispune obligarea de a nu părăsi țara față de persoana

extrădată G.M., până la predarea acesteia autorităților turce prin punerea în

executare a sentinței penale nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, rămasă

definitivă prin decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul G.M. împotriva sentinței penale nr. 101 din 19 august 2005 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Casează sentința penală

atacată și dispune trimiterea cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea

de Apel București.

Dispune punerea de îndată în

libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 45 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 145

1

C. proc. pen.,

dispune obligarea de a nu părăsi țara față de persoana extrădată G.M., până la

predarea acesteia autorităților turce.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.