ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4802/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101 din 19 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2778/2005 în opinie majoritară a fost respinsă, ca nefondată, cererea de constate a încetării de drept a arestării provizorii formulată de persoana extrădată G.M., fiind obligat petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat. Opinia separată exprimată în cauză de doamna judecător F.M.V. fiind în sensul constatării încetării de drept a arestului provizoriu la data de 9 august 2005, deoarece nu a mai fost verificată periodic măsura. Pentru a pronunța această sentință, instanța în opinie majoritară a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul curții de apel persoana extrădată G.M.

a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 59 alin. (5) și art. 45 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 să se constate încetarea de drept a stării sale de arest în vederea extrădării. Curtea în opinie majoritară a apreciat că cererea este nefondată, deoarece încheierea de la 9 august 2005 recurată de persoana extrădabilă face corp comun cu hotărârea de admitere a cererii de extrădare și, fiind supusă controlului judiciar, instanța de recurs urmează a se pronunța asupra legalității și temeiniciei acesteia, respectiv a menținerii sau nu a arestării provizorii. În corelare cu dispozițiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, predarea extrădatului (care nu coincide nici cu data fixării și nici cu a preluării) are loc în condițiile speciale arătate în art. 58 alin. (3) respectiv se fixează de la Ministerul Administrației și Internelor în termen de 15 zile, începând de la data la care hotărârea de extrădare a devenit definitivă.

Cum obiectul cererii îl constituie încetarea de drept a arestării provizorii, prelungită prin încheierea din 9 august 2005 (nedefinitivă) fixarea datei pentru predare încă nu a început să curgă, în acest sens fiind cerute relațiile de la fila 9 dosar, de la Biroul Național Interpol pentru organizarea preluării sub escortă a persoanei extrădate. Potrivit art. 59 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 punerea în libertate, în condițiile indicate nu este obligatorie (persoana extrădabilă „va putea fi” pusă în libertate) ori în speță nu există elemente care să justifice o astfel de măsură.

Opinia separată în sensul mai sus menționat reține că textele art. 45 alin. (7) și (6) din Legea nr. 302/2004 trebuie interpretate sistematic, starea de arest provizoriu a încetat, nemaifiind verificată după data de 9 august 2005, încheierea din data de 9 august 2005 neputând suplini lipsa acestei verificări și nu poate fi asimilată cu o menționare a arestului provizoriu pentru maxim 30 de zile. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs persoana extrădată G.M., fără a arăta în scris motivele. Examinând recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond, în raport cu excepția pusă în discuție din oficiu, față de art. 385 9 alin. (3) și (4) cu referire la art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen., referitoare la dispozițiile privind compunerea completului de judecată la judecarea cauzei în primă instanță la curtea de apel, respectiv art. 57 din Legea nr. 304/2004 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (M. Of. nr. 653/22.07.2005), intrată în vigoare la 25 iulie 2005 corelate cu art. XIII din același act normativ, față de data la care a fost pronunțată sentința atacată, Înalta Curte apreciază recursul persoanei extrădate ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 intrată în vigoare la 25 iulie 2005 în alin. (1) al articolului menționat se prevede că: „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.” Potrivit art. XIII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stipulat că la data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziție contrară se abrogă.

Din interpretarea prevederilor mai sus menționate și în funcție de forța juridică a actului normativ prin care au fost făcute modificările arătate, respectiv o lege organică ulterioară legilor speciale existente la momentul apariției și intrării în vigoare a acesteia, rezultă că începând cu data de 25 iulie 2005 judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanță și în competența curților de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, în condițiile în care legiuitorul a folosit ca tehnică juridică abrogarea expresă indirectă, nefiind aplicabil în conflictul dintre normele generale cu cele speciale principiul derogării acestora din urmă de la dreptul comun „specialia generalibus derogant” În contextul cauzei concrete rezultă că la data de 19 august 2005 curtea de apel competentă în materia extrădării în condițiile Legii nr. 302/2004 a judecat cauza ce îi revenea, în primă instanță în complet format din doi judecători, ulterior în complet de divergență, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate, prevederile referitoare la compunerea completului de judecată fiind sancționate cu nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. În consecință, Înalta Curte consideră recursul persoanei extrădate ca fiind întemeiat pentru motivul arătat și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în prezent și în materia compunerii completului de judecată la soluționarea cererilor de extrădare, precum și a termenelor impuse în această materie, care presupun celeritate, aceleiași instanțe, Curtea de Apel București. Din verificarea datelor referitoare la arestarea provizorie în vederea extrădării dispusă față de persoana extrădată G.M.

rezultă că acesta a fost arestat provizoriu prin încheierea nr. 3/ F din 4 martie 2005 pe timp de 30 de zile, ce a fost prelungită succesiv, iar prin sentința penală nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, rămasă definitivă prin decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost menținută arestarea provizorie pe o perioadă de 30 de zile de la 11 iulie 2007 până la 9 august 2005. Potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fiecare prelungire acordată nu va putea depăși 30 de zile, iar durata totală a măsurii arestării provizorii nu va putea depăși 180 zile.

Astfel, în condițiile cauzei, față de persoana extrădată s-a luat măsura arestării provizorii în vederea extrădării la data de 4 martie 2005, durata totală a celor 180 zile împlinindu-se la data de 30 august 2005, situație față de care Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este arestat în altă cauză. Totodată, Înalta Curte, în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 145 1 C. proc. pen., va dispune obligarea de a nu părăsi țara față de persoana extrădată G.M., până la predarea acesteia autorităților turce prin punerea în executare a sentinței penale nr. 73 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, rămasă definitivă prin decizia 4558 din 27 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul G.M. împotriva sentinței penale nr. 101 din 19 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel București. Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate G.M., dacă nu este arestat în altă cauză. În temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 145 1 C. proc. pen., dispune obligarea de a nu părăsi țara față de persoana extrădată G.M., până la predarea acesteia autorităților turce. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.