ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4843/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 2 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 547/32/2006, a fost admisă cererea de extrădare pasivă a autorităților din Republica Italia și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și în consecință în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 completată și modificată prin Legea nr. 224/2006 s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile B.A. Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată prin Legea nr. 224/2006 s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.A., cu date de stare civilă cunoscute, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 2 august 2006 și până la data de 31 august 2006. S-a constatat că persoana extrădabilă B.A.

a avut apărător ales. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că B.A. este cercetată de autoritățile italiene pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, vătămare corporală și sechestrare de persoane, încriminate și de C. pen. român. Împotriva numitei B.A. s-a emis mandatul de arestare nr. 1279/2005 R.G.N.R., 768/2005 R.G.G.I.P. din data de 2 septembrie 2005 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul din Melfi, din Italia. Pentru buna soluționare a cauzei, Ministerul Justiției – D.D.I.T. a înaintat instanței prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cererea de extrădare, mandatul de arestare în care sunt descrise faptele pentru care persoana extrădabilă B.A.

este cercetată penal în republica Italia, calificarea juridică a infracțiunilor și descrierea faptelor conform Codului penal italian. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că cetățeana română B.A., s-a căsătorit în anul 2004, cu cetățeanul italian A.M., locuind cu acesta în Italia, la domiciliul din Melfi. Din conținutul mandatului de arestare emis de autoritățile italiene a rezultat că, în seara zilei de 31 iulie 2005, B.A., împreună cu fiul ei B.D., i-au administrat cetățeanului italian, A.M., o pastilă, după care acesta a căzut întru-un somn adânc, până a doua zi. În acest timp, a fost deposedat de bunuri și bani, de cei doi, care au părăsit locuința, numita B.A., întorcându-se în țară.

Autoritățile italiene au încadrat faptele persoanei extrădabile, în dispozițiile art. 570 și art. 628 C. pen. italian. Fiind audiată B.A. nu a fost de acord cu extrădarea sa în Italia, nerecunoscând faptele pentru care este cercetată penal. Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată prin Legea nr. 224/2006, Curtea de Apel competentă să judece extrădarea nu poate să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi penale pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării. Așa cum s-a mai arătat B.A. s-a opus la extrădarea sa în Italia, arătând că a fost agresată sexual de A.M., pe fondul consumului de energizante și ca urmare a acestui fapt, a suferit o depresie psihică.

La data de 31 iunie 2005 a părăsit Italia, a luat 2000 Euro, bani ce nu făceau parte din suma reclamată de A.M. Prin apărătorul ales a arătat că cererea de extrădare este inadmisibilă, deoarece se cere extrădarea de autoritățile italiene pentru garantarea executării pedepsei, or, nu există hotărâre de condamnare definitivă și nici mandat de executare a vreunei pedepse. Pe de altă parte, nu a fost îndeplinită una din condițiile cerute de lege, pentru extrădare și anume aceea a dublei încriminări a faptelor pentru care este cercetată în Italia, cu legislația română. Apărarea persoanei extrădabile a fost considerată ca nefondată, cererea de extrădare fiind făcută cu îndeplinirea condițiilor cerute de art. 22 și următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006.

Faptele de tâlhărie, vătămare corporală și sechestrare de persoane sunt reglementate și de Codul penal român, cererea de extrădare fiind cerută de autoritățile italiene, pentru efectuarea de cercetări penale, împotriva persoanei extrădabile B.A. Pe cale de consecință, în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, completată și modificată, a fost admisă cererea de extrădare. În conformitate cu art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 completată și modificată s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.A. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 2 august 2006 și până la data de 31 august 2006, în vederea extrădării în Republica Italia. S-a constatat că persoana extrădabilă B.A.

a fost asistată de apărător ales. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs nemotivat persoana extrădabilă B.A. La termenul de astăzi s-a învederat de către magistratul asistent a că I.P.J. Bacău a comunicat că, întrucât recurenta persoană extrădabilă se sustrage de la punerea în executare a mandatului de arestare provizorie s-a dispus darea în consemn la toate punctele de frontieră a acesteia. Înalta Curte din oficiu a pus în discuția părților în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) și (4) cu referire la art. 385 9 pct. 3 și 17 1 C. proc. pen., dispozițiile referitoare la compunerea completului de judecată la judecarea cauzei în primă instanță la curtea de apel, respectiv art. 57 din Legea nr. 304/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (M. Of.

nr. 653/22.07.2005), intrată în vigoare la 25 iulie 2005 corelate cu art. XIII din același act normativ, față de data la care a fost pronunțată sentința recurată, precum și faptul că instanța de judecată a făcut aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 244/2006 care modifică prevederi ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală neintrate în vigoare la momentul judecării cauzei. Apărătorul recurentei persoane extrădabile, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea excepțiilor invocate de către Înalta Curte, respectiv atât aceea referitoare la compunerea completului de judecată, cât și la greșita aplicare a dispozițiilor legale ale unei legi încă neintrate în vigoare la momentul judecării cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Concluziile procurorului asupra excepțiilor puse în discuție au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond, în raport cu excepția pusă în discuție din oficiu, față de art. 385 9 alin. (3) și (4) cu referire la art. 385 9 pct. 3 și 17 1 C. proc. pen., referitoare la dispozițiile privind compunerea completului de judecată la judecarea cauzei în primă instanță la curtea de apel, respectiv art. 57 din Legea nr. 304/2004 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (M. Of. nr. 653/22.07.

2005), intrată în vigoare la 25 iulie 2005 corelate cu art. XIII din același act normativ, față de data la care a fost pronunțată sentința atacată, precum și faptul că instanța de judecată a făcut aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 244/2006 care modifică prevederi ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală neintrate în vigoare la momentul judecării cauzei, Înalta Curte apreciază recursul persoanei extrădate ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 intrată în vigoare la 25 iulie 2005 în alin. (1) al articolului menționat, se prevede că: „cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.” Potrivit art. XIII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stipulat că la data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziție contrară se abrogă.

Din interpretarea prevederilor mai sus menționate și în funcție de forța juridică a actului normativ prin care au fost făcute modificările arătate, respectiv o lege organică ulterioară legilor speciale existente la momentul apariției și intrării în vigoare a acesteia, rezultă că începând cu data de 25 iulie 2005 judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanță și în competența curților de apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător, în condițiile în care legiuitorul a folosit ca tehnică juridică abrogarea expresă indirectă, nefiind aplicabil în conflictul dintre normele generale cu cele speciale principiul derogării acestora din urmă de la dreptul comun „specialia generalibus derogant”.

În contextul cauzei concrete rezultă că, la data de 2 august 2006, curtea de apel competentă în materia extrădării în condițiile Legii nr. 302/2004 a judecat cauza ce îi revenea, în primă instanță în complet format din doi judecători, prevederile referitoare la compunerea completului de judecată fiind sancționate cu nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, Înalta Curte consideră că prima instanță a soluționat cauza făcând aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 244/2006 care modifică prevederi ale Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, neintrate în vigoare la momentul judecării cauzei (M. Of. nr. 534/21.06.2006), iar în cuprinsul art. 189 alin. (1) există prevederea expresă că „Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în M. Of.

al României, Partea I, cu excepția revederilor cap. III 1 al titlului II, ale dispozițiilor titlului III, ale cap. II 1 al titlului IV și ale cap. II al titlului VII, care vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.” Or, la momentul judecării cererii de extrădare privind pe persoana extrădabilă B.A., respectiv 2 august 2006, dispozițiile art. 54 alin. (3) și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu modificările Legii nr. 244/2006 la care s-a făcut referire expresă în dispozitivul și considerentele hotărârii pronunțate nu erau intrate în vigoare, acestea urmând să fie aplicabile cu excepțiile arătate în articolul menționat, de la 19 august 2006. În consecință, Înalta Curte consideră recursul persoanei extrădate ca fiind întemeiat pentru motivele arătate și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare cu respectarea dispozițiilor legale în materia compunerii completului de judecată la soluționarea cererilor de extrădare, precum și a celorlalte prevederi în raport cu principiul aplicării legii procesuale în timp. De asemenea, Înalta Curte consideră că și în ceea ce privește luarea măsurii arestării provizorii față de persoana extrădabilă B.A. odată cu soluționarea cererii de extrădare, în condițiile unei nelegale compuneri a completului de judecată este incidentă sancțiunea nulității absolute a judecării acestei măsuri.

De altfel, procedura judecării măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile este reglementată expres în dispozițiile art. 45 din Legea nr. 302/2004, iar dispunerea asupra acestei măsuri în cazul judecării cererii de extrădare, în art. 54 alin. (3) din același act normativ, prevederi care nu au fost respectate de prima instanță, urmând, ca odată cu ocazia rejudecării să se facă aplicarea condițiilor exprese impuse de legiuitor. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă B.A. împotriva sentinței penale nr. 32 din 2 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală, se va casa sentința penală atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanță, Curtea de Apel Bacău.

Se va dispune anularea mandatului de arestare provizorie nr. 4 din 2 august 2006 emis de Curtea de Apel Bacău. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă B.A. împotriva sentinței penale nr. 32 din 2 august 2006 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Casează sentința penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanță. Anulează mandatul de arestare provizorie nr. 4 din 2 august 2006 emis de Curtea de Apel Bacău. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.