ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1343/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Prin
cererea adresată inițial Judecătoriei Bacău și înregistrată sub numărul
6231/18072011 la data de 14 aprilie 2011, persoana condamnată U.G.M., aflată în
Penitenciarul Iași a solicitat rejudecarea dosarului penal în care a fost
pronunțată sentința penală nr. 168/D din 30 martie 2006 a Tribunalului Bacău.
Cum
hotărârea de condamnare a aparținut tribunalului, instanța inițial investită,
Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr. 995 din 9 iunie 2011 și-a declinat
competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bacău.
La
Tribunalul Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 6231/180/2011, la data de 7
iulie 2011, Tribunalul Bacău a dispus atașarea dosarului penal în care s-a
pronunțat sentința penală nr. 168/D din 30 martie 2006 a Tribunalului Bacău.
Prin
sentința penală nr. 264/D din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău
în dosarul nr. 6231/180/2011 s-a dispus în baza art. 522
1
C. proc.
pen. respingerea cererii cererea de rejudecare după extrădare formulată de
condamnatul U.G.M., privind cauza care a făcut obiectul dosarului penal în care
s-a pronunțat sentința penală nr. 168/D din 30 martie 2006 a Tribunalului
Bacău.
Instanța
de fond a constatat că petentul condamnat a fost asistat de avocat ales, iar în
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de
80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Bacău a reținut
că prin sentința penală nr. 274/D din 7 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr.
2088/110/2009 a Tribunalului Bacău, petentului U.G.M. i-a fost respinsă cererea
de rejudecare a aceleiași cauze, întemeiată pe prevederile art. 522
1
C. proc. pen. Condamnatul nefiind nemulțumit de soluție a formulat apel
împotriva hotărârii primei instanțe, însă apelul său a fost respins ca tardiv,
de către Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 135 din 17 noiembrie 2009,
definitivă prin nerecurare la 30 noiembrie 2009.
A
apreciat prima instanță că în aceste condiții, o a doua cerere de rejudecare
după extrădare nu este admisibilă, întrucât ar aduce atingere autorității de
lucru judecat.
Așa
fiind, s-a dispus respingerea prezentei cereri de rejudecare după extrădare a
cauzei.
Împotriva
acestei sentințe în termen legal a declarat apel persoana condamnată U.G., care
a criticat-o pentru nelegalitate.
Apelul
nu a fost motivat în scris, iar în dezbateri apărătorul din oficiu având
cuvântul pentru apelant a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.
522
1
C. proc. pen. deoarece persoana condamnată nu a fost prezentă
la judecarea cauzei și a pus concluzii de admitere a apelului și pe fond admiterea
cererii de rejudecare a cauzei.
Apelantul
având ultimul cuvânt a solicitat pe fond admiterea cererii de rejudecare a
cauzei învederând instanței că la momentul la care s-a judecat cauza în care
s-a pronunțat condamnarea era arestat în Italia.
În
prealabil, Curtea de Apel, cu privire la susținerile persoanei condamnate U.G.M.
că prin cererea formulată acesta a solicitat de fapt revizuirea, dar instanța
s-a pronunțat pe o cerere de rejudecare după extrădare, curtea observă că
susținerea nu este fondată, deoarece prin cererea înregistrată inițial la
Judecătoria Bacău se învederează expres că se solicită rejudecarea conform art.
522 C. proc. pen. De altfel apărătorul condamnatului a pus concluzii în fața
Tribunalului Bacău pe admisibilitatea cererii de rejudecare.
Analizând
apelul declarat de persoana condamnată, curtea a constatat că este nefondat.
Împotriva
deciziei penale nr. 10 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău pronunțată
în acest sens, în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de
către condamnat.
S-a
insistat cu cererea de rejudecare, că dorește audierea unor martori, că nu a
fost prezent la judecarea pe fond a cauzei.
Instanța
de recurs reține însă că prin sentința penală nr. 275/D din 7 iulie 2009
pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 2088/110/2009 a Tribunalului
Bacău, petentului U.G.M. i-a fost respinsă cererea de rejudecare a aceleiași
cauze, întemeiată pe prevederile art. 522
1
C. proc. pen.
În
cauză condamnatul a formulat apel, care a fost respins ca tardiv, de către
Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 135 din 17 noiembrie 2009,
definitivă prin nerecurare la 30 noiembrie 2009.
În
aceste condiții se observă că în mod legal a considerat instanța de fond că o a
doua cerere de rejudecare după extrădare nu este admisibilă, întrucât ar aduce
atingere autorității de lucru judecat, astfel că sentința atacată, păstrată și
în apel prin decizie, vor fi menținute de instanța supremă.
Nefiind
incidente alte cazuri de casare abordabile din oficiu urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins ca nefondat recursul declarat de
persoana condamnată U.G.M.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata sumei
de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnatul U.G.M. împotriva deciziei penale nr.
10 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, Secția Penală, Cauze Minori și
Familie.
Obligă
recurentul condamnat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.