ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3387/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 15 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul F.C. la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 41 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Conform art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 5.530.000 lei, sumă depusă la C.E.C. – Agenția Victoria, cu recipisa nr. 42.4001/04/40.6/000237 din 11 iunie 2004. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 20 mai 2004, C.D.

a adus la cunoștința organelor abilitate că este consumatoare de droguri de aproximativ 5-6 luni și că în ultimele două săptămâni a cumpărat heroină de la o persoană poreclită B. căreia îi plătea 300.000 lei doza. Totodată, C.D. a făcut cunoscut că pe B. îl apela la telefonul mobil, întâlnirea cu el având loc, de regulă, în apropierea adresei unde el locuia fără forme legale, respectiv în București. Cu aceeași ocazie, C.D. a spus că în 20 mai 2004 a cumpărat de la B. 6 doze de heroină cu suma de 1.800.000 lei, ea predând organelor de poliție drogul, cantitatea totală fiind 0,13 gr heroină în amestec cu cofeină (raportul de constatare tehnico-științifică datat 20 mai 2004 inseriind că cele 6 punguțe conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej).

Prezentându-i-se planșe foto, C.D. l-a recunoscut pe numitul B. și a aflat că în realitate acesta se numea F.C. În continuare, C.D. a acceptat să primească suma de 1.500.000 lei în bancnote ale căror serii au fost individualizate într-un proces-verbal, cu această sumă ea urmând să cumpere de la inculpat, 5 doze de heroină. Astfel, la 22 mai 2005, apelându-l pe inculpat de la telefonul său celular cei doi au convenit să se întâlnească în apropierea locuinței lui F.C. Odată realizată întâlnirea, C.D. s-a îmbarcat în autoturismul marca Volvo, inculpatul rulându-l spre strada Dreptății unde a și oprit. După părăsirea autoturismului, C.D. a predat organelor de poliție care au supravegheat permanent derularea acțiunii, 5 pungulițe din material plastic ce conțineau un spray de culoare bej, pungulițele fiind învelite într-un șervețel alb ce purta pe o față inscripția DELUXE trasată cu litere de culoare verde.

Totodată, ea a adus la cunoștință că cele 5 pungulițe i-au fost vândute de inculpat contra sumei de 1.500.000 lei. Procedând la oprirea vehiculului și prinderea inculpatului, în prezența martorului asistent D.G.B. a avut loc percheziționarea interiorului autoturismului, printre obiectele găsite numărându-se un sul de șervețele albe ce purtau pe o față inscripția DELUXE cu litere de culoare verde precum și 1.500.000 lei, despre acestea inculpatul afirmând că sunt ale lui. În prezența aceluiași martor, comparându-se seriile bancnotelor ce însumau 1.500.000 lei cu cele înscrise în procesul-verbal amintit, s-a constatat că erau identice. Raportul de constatare tehnico-științifică datat 22 mai 2004 a înscris că cele 5 pungulițe conțineau 0,14 gr.

heroină în amestec cu cofeină. Instanța, în stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpatului, acesta la cercetarea judecătorească oferind mai multe versiuni ale apărării sale, a coroborat probatoriul și a reținut că denunțul și declarațiile lui C.D., procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, procesul-verbal de constatare a flagrantului, procesul-verbal de recunoaștere după planșele foto, declarațiile martorului asistent și constatările tehnico-științifice au dovedit că inculpatul i-a vândut droguri numitei C.D. în două rânduri, respectiv la 20 mai și la 22 mai 2004. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, în cererea declarativă el solicitând repunerea în termenul legal de declarare a acesteia de atac și pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

Prin decizia penală nr. 252 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că din examinarea sentinței apelate, s-a constatat că inculpatul a fost prezent în ședință publică din 1 februarie 2005, pronunțarea fiind amânată succesiv, la 8 februarie 2005 și la 15 februarie 2005, iar eroarea strecurată în transcrierea dezbaterilor nu-i poate profita odată ce în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. pen., pronunțarea soluției nu putea fi amânată decât cel mult 15 zile. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Recursul declarat de inculpat este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 364 alin. (1) C. proc. pen., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. Din interpretarea textului procedural penal menționat se reține că instanța de apel, verificând respectarea, de către părțile procesului penal, a termenului legal de 10 zile de declarare a apelului, trebuia să constate dacă în raport de lucrările cauzei, a existat sau nu o cauză temeinică care a dus la întârzierea declarării apelului.

Astfel, este real că inculpatul, asistat de avocatul ales, a fost prezent la termenul de judecată din 1 februarie 2005 (dosar nr. 3474/2004 al Tribunalului București, secția I penală). Instanța, procedând la consemnarea dezbaterilor ședinței de judecată, în conformitate cu art. 304 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 a înregistrat afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, consemnarea fiind urmată de transcriere. Verificând transcrierea ședinței menționate, se reține că președintele completului, după ascultarea părților, a dispus „amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea să depuneți note scrise, la 8 martie”.

În aceste condiții, inculpatul a avut cunoștință că termenul de pronunțare a hotărârii primei instanțe este 8 martie 2005 și nu mai avea obligația de a urmări, eventual în arhiva instanței, dacă acest termen a fost un altul decât cel pronunțat în ședința publică din 1 februarie 2005. Apelul formulat de inculpat la 11 martie 2005 fiind declarat în termen față de 8 martie 2005, hotărârea pronunțată de instanța de apel este greșită. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, urmează a fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București. Menține starea de arest a inculpatului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2005.