ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1368/2009

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanții A.F., A.C.V. și A.S. au solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL IAȘI să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 01 din 9 mai 2006, pentru neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, obligarea acesteia la plata chiriei restantă și despăgubiri, precum și evacuarea pârâtei din imobil pentru lipsa titlului locativ. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au închiriat pârâtei un imobil în suprafață de 250 mp, situat în București, sectorul 4, pentru o perioadă de 3 ani, chiria fiind în cuantum de 2000 Euro/lună.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, cumulând debit și penalități și a înstrăinat folosința imobilului altei societăți fără acordul reclamanților, astfel cum era stipulat în contract. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1429, art. 1439 C. civ., art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996. Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că valoarea pretențiilor la capetele 2 și 3 ale cererii este de 32044,64 lei și 19576,2 lei, reprezentând chirie restantă și penalități. Judecătoria Sectorului 4 București, a analizat cu precădere excepția necompetenței materiale a judecătoriei, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și prin sentința civilă nr. 6469 din 21 noiembrie 2007 a admis această excepție și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

În fața Tribunalului București, investit cu soluționarea cauzei în primă instanță, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prematurității acțiunii. De asemenea, instanța din oficiu a invocat excepția prematurității capetelor 2 și 3 ale cererii, față de prevederile art. 720 1 C. proc. civ.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6975 din 6 iunie 2008 a admis excepția prematurității capetelor 2 și 3 ale cererii; a admis în parte acțiunea precizată; a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția prematurității invocate de pârâtă; a reziliat contractul de închiriere; a dispus evacuarea pârâtei din imobil pentru lipsă de titlu; a respins ca prematur formulate capetele 2 și 3 ale cererii . Pentru a dispune astfel, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active având în vedere faptul că încheierea contractului de închiriere, reprezintă un act de administrare și nu de dispoziție, nerespectarea principiului unanimității neputând fi reținut.

Excepția prematurității a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât promovarea acțiunii în justiție nu este condiționată de ieșirea din indiviziune a coproprietarilor. În ceea ce privește excepția prematurității capetelor evaluabile în bani, instanța a reținut că reclamanții nu au urmat procedura concilierii prealabile . Cu referire la rezilierea contractului și evacuare, prima instanță a apreciat temeinicia acestor capete ale cererii, în raport de dispozițiile art. 8 și art. 13 din contract, referitoare la rezilierea unilaterală a contractului, pentru neplata chiriei și utilităților în termenul prevăzut în contract. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termen legal pârâta, iar Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, prin decizia nr. 455 din 4 noiembrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă, aplicând cererii de apel sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Decizia Curții de Apel a fost recurată de către pârâta SC C. SRL IAȘI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că societatea pârâtă nu a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2008, dată la care instanța de apel a pronunțat soluția anulării apelului ca netimbrat. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, în ceea ce privește capetele privind rezilierea contractului și evacuarea, deși s-a reținut prematuritatea formulării capetelor acțiunii evaluabile în bani, cu toate că soluția care se impunea era respingerea în totalitate a acțiunii.

Critică de asemenea, admiterea în totalitate a cererii reclamanților privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, deși se impunea admiterea acestora în parte, având în vedere admiterea în parte a acțiunii. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru următoarele considerente : Din înscrisul existent la fila 12 a dosarului de apel, rezultă că pârâta SC C. SRL IAȘI a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2008, cu mențiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ. este suficient pentru valabilitatea procedurii ca agentul procedural, ulterior constatării lipsei oricărei persoane la sediul social, să afișeze citația emisă pentru termenul de judecată. De asemenea, se constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, respectă cerințele prevăzute de art. 100 C. proc. civ., fiind indicat locul în care s-a efectuat afișarea citației. Întrucât constatările agentului poștal fac dovada celor menționate în procesul verbal, până la înscrierea în fals și în lipsa altor împrejurări care să conteste împrejurarea menționată, Înalta Curte reține că în situația de față, citarea pârâtei s-a efectuat în mod legal prin afișare, cu respectarea dispozițiilor art. 92 1 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru a fost corect aplicată pârâtei, împrejurarea invocată de către recurentă nefiind demonstrată. Față de soluția adoptată de către instanța de apel, criticile recurentei ce vizează fondul cauzei nu se impun a fi analizate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SRL IAȘI împotriva deciziei comerciale nr. 455 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.