ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1314/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7381 din 2 iunie 2008

pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București s-a admis excepția de

necompetență materială a instanței, considerându-se că litigiul este de natură

comercială, de vreme ce obiectul principal al litigiului este neevaluabil în

bani.

La rândul său Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9514 din 22

septembrie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

1 București, motivat de faptul că obiectul cauzei de față îl formează

rezilierea contractului, apoi evacuarea și cea mai importantă obligație fiind

plata chiriei. Cum chiria a fost stabilită la 300 euro lunar, iar rezilierea

contractului a fost cerută tocmai pentru neîndeplinirea obligației de plată de

către chiriași, s-a considerat că valoarea litigiului, respectiv contravaloarea

chiriei pe 3 ani ar fi 10.800 euro, ceea ce este sub valoarea de 1 miliard de

lei prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 178 din 24 octombrie 2008,

soluționând conflictul de competență ivit a stabilit competența materială în

favoarea Tribunalului București.

A avut în vedere valoarea litigiului

prin raportare la următorul calcul:

10.800 euro, reprezentând

contravaloarea chiriei aferentă întregii durate a contractului x 36 lei.

Împotriva acestei hotărâri,

în termenul legal, a formulat recurs pârâta invocând nelegalitatea acesteia

pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art.

3041 C. proc. civ.

A arătat că instanța a

stabilit greșit competența materială prin raportare la obiectul evaluabil în

bani, dedus judecății care privește doar obligarea la plata sumei de 4.500 euro

și în urma calculului rezultă 16.200 lei (4.500 euro x 3,6 lei) dar și dacă

s-ar lua în considerare valoarea întregului contract de 10.800 euro, rezultă

suma de 38.800 lei, deci sub valoarea de 100.000 lei, care atrage competența

materială a judecătoriei.

Așa fiind, s-au aplicat

greșit dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Analizând recursul se

găsește fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea poate fi

modificată atunci când instanța denaturează actul juridic dedus judecății, ceea

ce în cauză nu poate fi reținut, soluția fiind pronunțată într-un regulator de

competență și nu cu privire la fondul cauzei, iar stabilirea limitelor

investirii ține de analizarea legalității hotărârii din perspectiva art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

În privința acestui ultim

motiv se constată însă că recursul este fondat, deoarece ceea ce avea de

analizat instanța era competența materială în raport de valoarea litigiului

care față de obiect este unul patrimonial, evaluabil în bani.

Astfel, prin cererea de

chemare în judecată s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere,

evacuarea și obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei restante de 4.500

euro.

Ori, având în vedere

efectele pe care le produce pronunțarea hotărârii din perspectiva rezilierii

contractului ca petit principal raportat la valoarea contractului aferentă

perioadei rămasă de executat, ca un criteriu obiectiv de evaluare, dar chiar și

prin raportare la valoarea întregului contract se constată că instanța dintr-o

eroare de calcul a stabilit că aceasta depășește 100.000 lei ceea ce atrage

competența tribunalului în primă instanță.

În realitate, valoarea este

sub 100.000 lei, calculul greșit rezultând din faptul că instanța a avut în

vedere că 1 euro = 36 lei la data introducerii acțiunii și nu 3,6 lei, cât a

stabilit B.N.R.

Așa fiind, în baza art. 312 C.

proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis și

hotărârea modificată în sensul că se va stabili competența materială de

soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 178 din 24

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

pe care o modifică.

Stabilește competența

materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.E., în contradictoriu

cu pârâta SC A. SRL București în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2009.