ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
24 mai 2005, reclamanta G.M.O. a chemat în judecată Primăria Municipiului
Craiova – Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor depuse de proprietarii
afectați de realizarea obiectivului „Deschiderea, alinierea și lărgirea străzii
A.I.C. din Municipiul Craiova”, solicitând anularea Hotărârii nr. 6 din 4 mai
2005 emisă de aceasta.
În motivarea cererii
reclamanta a susținut că prin notificarea din 15 februarie 2005 emisă în
condițiile Legii nr. 33/1994 i s-a propus o ofertă de despăgubire pentru
imobilul proprietatea sa, în sumă de 1.708.433.000 lei. Deși a contestat acest
cuantum cât și măsura în sine a exproprierii, prin Hotărârea nr. 6 din 4 mai
2005 Comisia abilitată cu soluționarea întâmpinărilor a menținut oferta inițială.
Reclamanta a mai susținut că
măsura exproprierii este nelegală, în condițiile în care utilitatea publică nu
s-a declarat conform legii și nu i-a fost adusă la cunoștință.
Prin sentința civilă nr. 47
din 13 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ,
a respins acțiunea ca nefondată reținând pentru aceasta că au fost respectate
întocmai dispozițiile Legii nr. 33/1994 referitoare la etapa administrativă și
cea de declarare a utilității publice.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta G.M.O. întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304
pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În esență, recurenta a
criticat hotărârea instanței de fond care în opinia sa nu a ținut cont de
faptul că nu i-a fost notificată propunerea de expropriere și procesul verbal
prevăzut de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 situație în care i-a fost
obstrucționat dreptul de a contesta actul de declarare a utilității publice,
respectiv Hotărârea nr. 76 din 31 iulie 2003; nu i s-a stabilit un cuantum
corespunzător de despăgubiri; că practic întâmpinarea sa a fost soluționată de
o comisie constituită nelegal și în fine, că hotărârea de expropriere nu este
motivată iar instanța fondului nu s-a pronunțat asupra cererii de cercetare la
fața locului.
Recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea nr. 76 din 31
iulie 2003, C.J.D. a declarat ca fiind de utilitate publică de interes local
lucrarea „Deschiderea, alinierea și lărgirea străzii A.I.C. din Municipiul
Craiova”.
Prin această hotărâre a fost
numit expropriator C.L.M.C.
Măsura a fost dispusă după
efectuarea cercetării prealabile, conform art. 8 din Legea nr. 33/1994 și al
cărei rezultat a fost consemnat într-un proces verbal, conform art. 10 din
Legea nr. 33/1994.
Această hotărâre deși a fost
făcută publică în condițiile art. 11 din Legea nr. 33/1994, nu a fost
contestată.
În consecință, urmând
procedura stabilită prin lege, la 15 februarie 2005 în conformitate cu
dispozițiile art. 13 reclamantei recurente i s-a notificat propunerea de
expropriere însoțită de o ofertă de despăgubire.
Prin întâmpinarea formulată
reclamanta a contestat inițial cuantumul despăgubirii apreciind că nu reflectă
valoarea reală a imobilului, după care ulterior și-a completat întâmpinarea
contestând modalitatea de declarare a utilității publice.
Prin Hotărârea nr. 6 din 4
mai 2005 Comisia abilitată cu soluționarea întâmpinărilor a menținut oferta de
despăgubire și a respins cererile legate de expropriere.
Investită cu soluționarea
contestației împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 20 din
Legea nr. 33/1994, legal și temeinic instanța fondului în raport de
dispozițiile Legii nr. 33/1994 a reținut ca fiind respectate întocmai procedura
administrativă și cea de declarare a utilității publice, reclamanta neputând
invoca necunoașterea Hotărârii nr. 76/2003 și cu atât mai puțin obstrucționarea
dreptului său de a o contesta, în condițiile în care aceasta a fost făcută
publică.
Astfel fiind, corect s-a
reținut a fi fost respectată și procedura de emitere, comunicare și contestare
a notificării din 15 februarie 2005, potrivit dispozițiilor art. 13-18 din
Legea nr. 33/1994, precum și legalitatea investirii comisiei de către primarul
Municipiului Craiova (în cauză fiind vorba de o lucrare de interes local, art.
15 Legea nr. 33/1994).
Cât privește nemulțumirile
reclamantei legate de măsura în sine a exproprierii cât și cuantumul
despăgubirilor acordate, reținând dispozițiile art. 20 cât și ale art. 21 alin.
(2) din Legea nr. 33/1994, Curtea apreciază că în mod temeinic instanța fondului
a reținut că verificarea acestora revine instanței de drept comun căreia partea
are latitudinea de a se adresa.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de G.M.O. împotriva sentinței civile nr. 47 din 13 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 februarie 2007.