ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6337/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6337/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Curtea de Apel Craiova la data de 25 mai 2005, reclamanta SC O.I. SRL C., prin

reprezentant R.G., a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 5 din 4 mai

2005, a Comisiei pentru soluționarea întâmpinărilor depuse de proprietarii

afectați de realizarea obiectivului "Deschidere, aliniere și lărgire a

străzii X din municipiul Craiova", solicitând modificarea acesteia în

sensul acceptării întâmpinării din 1 aprilie 2005.

În motivarea acțiunii

arată că prin notificarea din 15 februarie 2005, transmisă de Consiliul Local Municipiul

Craiova, a fost propusă oferta de despăgubire în valoare de 1.934.820.000 ROL.

Susține că valoarea

propusă pentru imobilul supus exproprierii este stabilită sub prețul real, având

în vedere că este situat în zona zero a municipiului, cuprinde birouri amenajate

pentru a asigura desfășurarea activității în condiții cât mai bune, cât și spații

pentru protocol la standard modern, spații comerciale și depozite la același nivel

de amenajare.

Pârâtul Consiliul

Local al Municipiul Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, apreciind că în cauză au fost respectate dispozițiile Legii nr.

33/1994, privind exproprierea, declararea utilității publice făcându-se în conformitate

cu prevederile legale, ca și celelalte etape.

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 499 din 24

noiembrie 2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că etapa administrativă

și cea prealabilă a declarării utilității publice s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 33/1994, problema despăgubirilor urmând a fi rezolvată în etapa judiciară

a exproprierii, când în fața instanței de drept civil, se numește o comisie de experți

care să calculeze cuantumul despăgubirilor în raport de criteriile stabilite de

Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta iar prin decizia civilă nr. 4204 din 28

noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința și a trimis

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj , secția civilă, reținând că

întreaga motivație a cererii de chemare în judecată este circumscrisă numai greșitei

stabiliri a cuantumului despăgubirilor oferite și nicidecum altor aspecte de nelegalitate

a măsurilor premergătoare exproprierii.

În rejudecare,

la 14 iulie 2007, petenta SC M.C. SRL a formulat cerere de intervenție principală,

prin care a solicitat obligarea pârâtei Primăria Craiova la plata prejudiciului

încercat de petentă ca urmare a exproprierii imobilului din Craiova,  arătând că

în baza contractului de închiriere din 12 aprilie 2003 a dobândit un drept de folosință

sensul asupra unei părți din imobil. Ca urmare a exproprierii va înceta contractul

de închiriere, iar petenta ar suferi un prejudiciu distinct de cel al proprietarului,

1.2005, constând în imposibilitatea desfășurării activității până la găsirea unui

nou secliu, despăgubire precum și cheltuielile legate de obținerea unei noi autorizații

de funcționare și de reamenajare a noului sediu, diferențe de chirii pierderea vadului

comercial.

Prin încheierea

de ședință de la 6 iulie 2007 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție.

În cauză au fost

citate și intervenientele forțate SC F.S. SRL și SC I.I. SRL, în temeiul art. 57

din C. proc. civ., ca urmare a cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată

de reclamanta SC O.I. SRL la 23 martie 2007, cu motivația ci aceste societăți au

încheiat la rândul lor contracte de închiriere cu reclamanta pentru anumite părți

din imobilul ce face obiectul exproprierii, astfel încât oferta de despăgubire trebuie

stabilită separat pentru acestea în temeiul Legii nr. 33/1994.

După administrarea

probei cu expertize tehnice realizate de o comisie formată din trei experți, Tribunalul

Dolj a pronunțat sentința civilă nr. 249 din 26 iunie 2009 prin care a admis în

parte acțiunea, a respins cererile de intervenție și a obligat pârâta Primăria Municipiului

Craiova să plătească reclamantei suma de 1.199.880,97 RON reprezentând despăgubiri

în temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1944.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că reclamanta SC O.I. SRL este proprietara imobilului

situat în C., jud. Dolj, iar pentru acest imobil au fost inițiate măsurile administrative

în vederea exproprierii pentru realizarea obieaivului „Deschidere, aliniere și lărgire

a străzii X din municipiul Craiova.

Exproprierea de

imobile, potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994, se poate face numai pentru cauze

de utilitate publica, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar potrivit

art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Față de dispozițiile

deciziei de casare din 28 noiembrie 2006, potrivit cărora reclamanta a înțeles să

conteste doar cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, și având în vedere

prevederile art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța a considerat că reclamanta

este îndreptățită să primească de la expropriator drept despăgubire suma totala

de 1.199.880,97 RON, compusă din 621.914,47 RON valoarea terenului în suprafața

de 77,75 mp supus exproprierii, valoare necontestată de părți, 341.759 RON valoarea

construcției supusă exproprierii și 236.207,50 RON reprezentând valoarea prejudiciului

suferit de reclamantă ca pierdere financiară, urmare a întreruperii activității

pe o perioadă de 6 luni, necesară pentru reluarea afacerii într-o alta locație.

S-a mai apreciat

că, pierderea financiară se poate calcula numai la nivelul venitului net înregistrat

de societatea reclamanta, venit în valoare de 472.415 RON pe un an, potrivit metodei

capitalizării veniturilor, iar nu prin raportare la activul net care cuprinde toate

bunurile și valorile deținute de societate, fiind suficientă o perioada de 6 luni

pentru reluarea afacerii.

Instanța a apreciat

ca nefondate cererile formulate de intervenienta principală și intervenientele forțate,

întrucât potrivit art. 1423 și art. 1439 din C. civ., contractele de închiriere

încheiate de interveniente cu reclamanta încetează de drept la data exproprierii,

iar exproprierea este asimilată cu pierirea fortuită a bunului, astfel încât nu

se pune problema ca intervenientele să sufere vreun prejudiciu iar partea culpabilă

să fie obligata la daune interese.

Împotriva acestei

sentințe au dedarat apel reclamanta, pârâta și intervenientele SC M.C. SRL și SC

I.I. SRL.

În motivarea apelului

declarat de reclamantă s-a criticat cuantumul despăgubirilor acordate, invocându-se

greșita aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. S-a arătat că reluarea

activității reclamantei într-un alt spațiu presupune respectarea dispozițiilor Legii

nr. 150/2004 și obținerea unor certificate, ceea ce presupune urmarea unei proceduri

mai mari de 6 luni. S-a arătat că instanța trebuia să stabilească prejudiciul prin

metoda activului net contabil, iar nu prin metoda capitalizării, în temeiul căreia

instanța a stabilit ca prejudiciu numai pierderea financiară suferită de societate,

stabilită prin calculul mediei aritmetice a venitului net din exploatare, fără să

aibă în vedere actualizarea unui flux de numerar din prezent, în funcție de o rată

de capitalizare. S-a arătat că valoarea prejudiciului pentru un an, așa cum a fost

calculat de experți este de 3.149.433 RON, iar nu de 472.415 RON cât a stabilit

instanța.

S-a criticat faptul

că instanța a înlăturat și alte sume reținute de experți ca fiind prejudiciu suferit

de reclamantă și anume sumele necesare pentru avizarea H.A.C.C.P., I.S.O. și sanitară,

echivalentul chiriilor ce trebuiau încasate până la finalul contratelor în derulare,

cheltuielile determinate de relansarea pe piață a societății (cheltuieli de marketing,

refacerea clientelei, reclamă, cheltuieli cu transportul bunurilor și persoanelor),

cheltuieli pentru mutarea sediului, precum și TVA.

Municipiul Craiova

a susținut în apelul său că nu au fost respectate dispozițiile legii privind procedura

de expropriere și că primăria nu are calitatea de expropriator și nici personalitate

juridică, în timp ce comisia constituită pentru soluționarea contestațiilor are

personalitate și poate sta în fața instanței.

Primăria a arătat

că pierderea financiară suferită de reclamantă s-a raportat la venitul realizat

în anii anteriori, deși era necesar să se facă dovada unor angajamente în derulare

ce urmau să genereze profit. S-a arătat că relansarea economică, mutarea sediului

și reavizarea nu sunt necesare reclamantei întrucât exproprierea privește doar o

parte din imobil, ocupată de chiriași, reclamanta suferind un prejudiciu doar prin

neîncasarea chiriei.

Ambele interveniente

au motivat apelul, criticând modul în care au fost aplicate dispozițiile art. 26

și art. 28 din Legea nr. 33/1994, deoarece la stabilirea despăgubirii trebuia avută

în vedere și situația persoanelor care folosesc spațiul supus exproprierii, inclusiv

a celor ce au un drept de folosință.

Curtea de Apel

Craiova prin decizia nr. 346 din 17 decembrie 2009 a admis apelul pârâților, a schimbat

în parte sentința în sensul că s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 882.686,97

RON și s-a respins apelurile declarate de reclamante și intermitente.

S-a reținut în

considerente că, prețul imobilului se stabilește, potrivit alin. (2), la valoarea

de piață de la data evaluării de către experți. Potrivit art. 27, valoarea despăgubirilor

acordate de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator

și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Prin acțiunea

promovată, reclamanta a criticat valoarea ce i s-a propus prin hotărârea nr. 5/2005,

respectiv suma de 1.943.820.000 ROL, fără să precizeze care este suma exactă solicitată,

însă prin întâmpinarea premergătoare pronunțării hotărârii de către comisie reclamanta

a pretins 170.000 Euro pentru imobil, din care 80.000 Euro pentru teren, și 305.000

Euro prejudiciu pentru activitatea economica.

Prin cererea depusă

la tribunal la 20 aprilie 2007 reclamanta a precizat valoarea terenului și a construcției

la 1.500.000 RON, însă potrivit art. 27 instanța trebuie să țină seama de oferta

expropriatorului și de pretențiile expropriatului, exprimate în faza administrativă,

potrivit art. 16 și art. 20 din Legea nr.  33/1994, iar nu de precizările din timpul

judecării dosarului de instanța civilă.

În raportul de

expertiză întocmit pentru evaluarea construcției s-a stabilit că valoarea părții

din construcție ce se expropriază, compusă din parter în suprafață de 120 m.p.,

subsol în suprafață de 81 m.p., alee din beton și gard este de 341.759 RON, ceea

ce reprezintă mai puțin decât s-a solicitat de reclamantă. Lucrarea a fost amplu

argumentată, expertul stabilind corect valoarea construcției în raport de dispozițiile

legale.

În ce privește

valoarea terenului, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suma de 621.914

RON, echivalentul a aprox. 160.000 Euro, adică 2.100 Euro/mp., potrivit evaluării

expertului. Cum reclamanta a solicitat doar suma de 80.000 Euro pentru teren, adică

aprox. 1.000 euro/m.p., în mod greșit prima instanță a acordat o despăgubire de

două ori mai mare decât s-a cerut. De altfel, valoarea de 2.100 euro/mp este mult

mai mare decât prețul pieței, o astfel de valoare nefiind niciodată plătită în zonă,

așa cum rezultă și din adeverința din anul 2009 eliberată de SC E.I., depusă la

dosarul tribunalului.

Din actele depuse

la dosar, inclusiv expertize tehnice și documentația tehnică pentru intabularea

dreptului de proprietate al reclamantei, rezultă că reclamanta a avut în proprietate

două corpuri de clădire, din care numai corpul situat spre stradă (C1) a fost supus

exproprierii. Respectiva construcție era compusă din trei încăperi la parter, din

care una era închiriată intervenientei SC M.C. SRL, iar alte două erau folosite

ca birouri de reclamantă, și alte două încăperi al subsol, folosite de reclamantă

ca depozit de produse conexe alimentare. Alăturat acestei clădiri se află un alt

corp (C2), care a rămas și în prezent în proprietatea reclamantei și unde aceasta

își desfășoară activitatea.

Activitatea principală

a reclamantei nu este major perturbată de demolarea construcției C1, în care reclamanta

avea doar două birouri și două depozite la subsol, pe o suprafață relativ mică de

teren, de sub 100 mp, ceea ce duce la concluzia că nu sunt necesare cheltuieli pentru

obținerea unor noi avize necesare desfășurării activității într-un alt sediu, cheltuieli

de marketing pentru relansarea pe piață a activității, pentru refacerea rețelei

de clienți, pentru transportul bunurilor și persoanelor, cheltuieli de mutare și

protocol, așa cum se susține în apelul reclamantei.

Prejudiciul rezultând

din activitatea economică a reclamantei trebuie să se raporteze strict numai la

construcția demolată, iar nu la întreaga pierdere economică pe care reclamanta ar

suferi-o dacă tot sediul său ar fi fost demolat.

O parte din prejudiciul

suferit de reclamantă derivă din situația contractelor de închiriere. Atât în raportul

de expertiză pentru evaluarea construcției, cât și în cel contabil s-a reținut că

în corpul demolat reclamanta avea în derulare un singur contract de închiriere,

încheiat cu SC M.C. SRL, sub din anul 2003, pentru o suprafață de 30 mp iar valoarea

chiriei neîncasate de reclamantă a fost inclusă de experți în determinarea valorii

totale a pierderii financiare.

Valoarea despăgubirilor

cuvenite reclamantei este de 882.686,97 RON din care 236.207,50 RON valoarea pierderii

financiare, 304.720 RON contravaloarea ternului și 341.759 RON contravaloarea construcției.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâta Primăria Municipiului

Craiova și Primarul Municipiului Craiova în calitate de reprezentant al unității

administrativ teritoriale.

Recurenta-reclamanta

critică hotărârea sub următoarele aspecte.

- S-au interpretat

greșit dispozițiile legale aplicabile speței ce privesc acordarea despăgubirilor

în sensul că s-a reținut greșit faptul că instanța fondului a acordat mai multe

decât s-a cerut.

- Stabilirea întinderii

despăgubirilor nu a avut la bază o lucrare respectiv expertiza administrată în cadrul

litigiului în condiții de contradictorialitate ci a avut ca bază o singură adresă

emisă de SC E.I. în anul 2009.

- Așa cum s-a

arătat în rapoartele de expertiză efectuate, activitatea reclamantei se desfășoară

în primul corp de clădire, cel demolat, pentru ca în acesta se regăseau depozitele

la standardele legale iar faptul că mai există o clădire este irelevant din moment

ce acesta nu are depozite și nici spațiu pentru amenajarea acestora. Prejudiciul

rezultând din activitatea economică a reclamantei, a fost stabilit de experți în

raport de pierderea părții din imobil care a fost demolată, în condițiile în care

ar fi fost avute în vedere ambele corpuri de clădire suma ar fi fost mai mare.

- Argumentele

instanței privind calculul despăgubirilor sunt străine de probatoriu cauzei.

Recurentele-pârâte

critică hotărârea sub următoarele aspecte.

- Primăria Municipiului

Craiova în cauza pendinte nu are personalitate judiciară potrivit Legii nr. 215/2001,

nu poate sta în fața instanței, deci nu are calitatea de expropriator.

- Hotărârea este

nemotivată în ceea ce privește menținerea prejudiciului creat proprietarului.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererilor de recurs, Înalta Curte constată fondate ambele

recursuri pentru cele ce succed:

Limitele desfășurării

procesului civil au fost stabilite prin decizia civilă nr. 4204 din 28

noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că litigiul

privește greșita stabilire a cuantumului despăgubirilor oferite, iar nu alte aspecte

de nelegalitate a măsurilor premergătoare exproprierii.

Referitor la recursurile

declarate trebuie subliniat că, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în

litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acestei,

ci recurenții au obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele

prevăzute limitativ de lege.

Modificarea sau

casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În cauza supusă

analizei, recurenții nu au încadrat în dispozițiile art. 304 din C. proc. civ. motivele

invocate, așa că vor fi analizate numai acele motive de nelegalitate ce pot fi încadrate

în dispozițiile art. 304 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

critică hotărârea invocând încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, arătând că, stabilirea întinderii

despăgubirilor nu a avut la bază o lucrare (expertiză) efectuată cu respectarea

dispozițiilor legii speciale sus arătate.

Art. 25 din Legea

nr. 33/1994 arată că, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie

de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator

și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Dispozițiile imperative

ale art. 25 din Legea nr. 33/1994 au fost încălcate, în sensul că, instanța de judecată

prin încheierea din 10 octombrie 2008 a desemnat trei experți din partea instanței

în situația în care textul de lege prevede desemnarea doar a unui expert din partea

instanței de judecată.

Mai mult, așa

cum rezultă din actele și lucrările dosarului, paralel a mai fost numită o altă

comisie de experți tehnici, contrar dispozițiilor legale ce guvernează materia exproprierilor

și cu toate acestea concluziile experților sunt contradictorii.

Așadar, în cauza

pendinte este necesară refacerea expertizei cu respectarea dispozițiilor imperative

ale legii speciale mai concret a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994. La

efectuarea acestei lucrări de specialitate experții desemnați vor respecta întocmai

și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit cu care despăgubirile se

compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciu cauzat proprietarului sau

altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia.

Așadar, în speța

supusă analizei fiind necesar refacerea expertizei, Înalta Curte în baza art. 312

alin. (3) din C. proc. civ. va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea

aceleiași instanțe care va analiza și susținerile recurentei-pârâtei Primăria Municipiului

Craiova ce privesc calitatea procesuală în demersul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta SC O.I. SRL și pârâții Primarul Municipiului Craiova și

Primăria Municipiului Craiova, Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor depuse

de proprietarii afectați de realizarea obiectivului deschidere, aliniere și lărgire

a străzii X din Craiova, împotriva deciziei civile nr. 346 din 17 decembrie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

civilă nr. 346 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Trimite cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 noiembrie 2010.