ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, prin declinare de la Judecătoria sectorului 1, reclamantul S.G. a

chemat în judecată pe pârâtul M.A.E. solicitând ca acesta să fie obligat: să-i

comunice motivele aplicării interdicției de intrare în Sistemul Informațional

Schengen, operată din eroare de Italia și motivele anulării acesteia precum și

orice alte date legate de această înregistrare (persoana care s-a substituit

identității reclamantului și modalitatea în care a făcut-o).

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că prin adresa Ambasadei Republicii Federale Germania din 13

mai 2004 i s-a comunicat că nu i se poate acorda viza solicitată întrucât

figurează cu interdicție de intrare în spațiul Schengen, operată în Sistemul Informațional

Schengen, de către Italia. Susținând că înregistrarea respectivă este o eroare

a fost sfătuit de autoritățile germane să contacteze operatorul care a introdus

datele eronate, adică S.I., însă nici una din autoritățile italiene contactate

nu i-au răspuns. În fine, reclamantul a arătat că după numeroase insistențe,

Ambasada Italiei la București i-a comunicat care este procedura de urmat pentru

rectificarea sau ștergerea datelor personale intrate în S.I.S., conform art.

114 din Convenția de la Schengen și art. 11 din Legea nr. 388/1993, dar acest

fapt s-a întâmplat foarte târziu, provocându-i numeroase prejudicii.

În fața acestei instanțe,

pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 900

din 18 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

M.A.E. și a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul cunoaște faptul

că nu pârâtul îi poate comunica informațiile respective, aspect relevat în

motivarea cererii de chemare în judecată, dar pentru că nu poate chema în

judecată Ambasada Italiei la București, care beneficiază de imunitate de

jurisdicție, conform Convenției de la Viena, a chemat în judecată M.A.E.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se arată că, instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.A.E., deoarece este singura instituție în măsura să

întreprindă demersurile necesare pentru a se afla motivele aplicării nelegalei

și nedreptei măsuri de interdicție de intrare în S.I.S. de Italia, cu privire

la persoana sa.

De asemenea, recurentul

arată că s-a adresat O.F.P.S.D., S.I. și Ambasadei Italiei, dar nu a primit

nici un răspuns de la aceste instituții.

În fine parte recurentul

susține că s-a adresat M.A.E. care, potrivit art. 41 pct. 2 din Convenția de la Viena din 1961, trebuie să fie un garant al respectării drepturilor cetățenilor români în

raport cu alte instituții și persoane străine.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul

este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

De asemenea, potrivit

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ, constituie „act

administrativ, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o

autoritate publică în vederea executării ori a organizării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice”.

Așadar, din textele citate

rezultă că pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în

contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul” să fie o autoritate

publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta

actului administrativ contestat sau, să nu fi soluționat în termenul legal ori

să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la

un drept sau interes legitim.

Or, în cauză intimatul

M.A.E. nu a emis nici un act administrativ care să-l veteme pe recurent într-un

drept al său ori într-un interes legitim.

Prin urmare, se constată că

instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.A.E.

În ceea ce privește

susținerea recurentului cu privire la atribuțiile M.A.E. acordate prin

prevederile art. 41 pct. 2 din Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961, Înalta Curte apreciată că acest articol se referă exclusiv la

comunicările misiunilor diplomatice către instituțiile statului pe al cărui

teritoriu se află.

Deci, M.A.E. nu poate fi

răspunzător pentru acțiunile Ambasadei Italiei la București, singura autoritate care-i poate răspunde recurentului fiind autoritatea italiană

sus menționată, conform procedurii prevăzute de Convenția Schengen.

Astfel fiind, instanța de

fond în mod temeinic și legal a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală.

În consecință pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.G., împotriva sentinței civile nr. 900 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.