ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 417 din 7 decembrie 2005, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamanții C.T. și C.T.C. domiciliați în municipiul Bacău județul Bacău împotriva pârâtei SC C. SA cu sediul social în municipiul Bacău județul Bacău privind ieșirea din calitatea de acționari ai SC C. SA printr-un partaj în natură, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt acționari ai societății pârâte, exprimându-și dorința de a renunța la această calitate prin ieșirea din indiviziune.

Reclamanții nu și-au întemeiat în drept acțiunea, făcând trimitere fie la actul constitutiv fie la unele prevederi constituționale iar dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu reglementează ieșirea din indiviziune pentru persoanele care vor să renunțe la calitatea de acționari. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 286 din 4 aprilie 2006, a admis recursul declarat de reclamanții C.T. și C.T.C. împotriva sentinței civile nr. 417 din 7 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță cu motivarea că nu a fost stabilit corect temeiul juridic al acțiunii și nu au fost administrate probe pentru stabilirea situației în fapt și în drept.

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 730 din 12 iulie 2006, rejudecând cauza a admis excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, excepție invocată din oficiu și a dispus respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților. În fundamentarea acestei soluții instanța a apreciat că obiectul cauzei a rămas în continuare ieșirea din indiviziune, iar din conținutul cererilor rezultă că reclamanții solicită atribuirea în natură a unor spații comerciale. Această situație constituie o problemă de executare silită, care intervine atunci când societatea nu ar putea să-și onoreze obligațiile. Patrimoniul unei societăți nu se partajează, ci se divide, conform regulilor procedurale privind divizarea, prevăzută de Legea nr. 31/1990.

Analizată acțiunea prin prisma dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, acțiunea apare ca inadmisibilă, deoarece reclamanții sunt și în prezent acționari ai societății pârâte și nu s-a dovedit că pârâta ar fi hotărât în vreo adunare generală schimbarea obiectului principal de activitate sau a formei de organizare a societății. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 132 din 23 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanții-reclamanți C.T. și C.T.C. împotriva sentinței civile nr. 730 din 12 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1933/2006. Pentru a decide astfel, s-a considerat că invocarea de către apelanți a art. 480 și 481 C. civ., urmată și de art. 41 din Constituție nu își au aplicabilitatea în speță, determinat de faptul că în litigiu normele care îl diriguiesc se găsesc în Legea nr. 31/1990.

Singura posibilitate pe care o au apelanții-reclamanți este aceea de valorificare a acțiunilor deținute, între acționarii societății, dispozițiile Legii nr. 31/1990, în această materie, fiind diferite, în raport de forma societății. Împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanții C.T. și C.T.C., care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, prin aceea că în mod greșit a fost soluționat litigiul de natură comercială pe baza excepției de inadmisibilitate, fără a fi cercetat fondul cauzei. Se solicită admiterea recursului, iar pe fond casarea deciziei atacate, respectiv admiterea cererii de ieșire din indiviziune și calitatea de acționar a SC C. SA Bacău printr-un partaj în natură sau echivalent în bani, sumă apreciată la minimum două miliarde lei.

Ulterior, recurenții au depus în completarea motivelor de recurs o cerere intitulată „Precizări – Concluzii”, prin care au dezvoltat și reluat criticile inițiale. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamanți urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamanții, în toate fazele procesuale, constant, atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin motivele de apel și recurs au cerut ieșirea din indiviziune și din calitatea de acționari ai societății SC C. SA Bacău, printr-un partaj în natură sau echivalent în bani, sau a contravalorii a 9.125 acțiuni nominative la o valoare minimă totală de peste 2.000.000.000 lei.

S-a mai solicitat ca o alternativă a ieșirii din indiviziune, partajarea prin atribuirea unui spațiu comercial, magazie sau depozit plus diferență în bani, până la concurența a 7 % din capitalul social și activele societății. Din verificarea întregii documentații existente, apare fără echivoc că potrivit art. 11 din actul constitutiv al SC C. SA Bacău, intitulat „Cesionarea acțiunilor”, este permisă concesionarea parțială sau totală a acțiunilor între acționarii societății numai în condițiile și cu procedura stabilită de lege și de A.G.A. Transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor emise de societatea pârâtă se realizează între acționarii societății, prin intermediul Consiliului de Administrație.

Transmiterea se poate realiza și prin act autentic cu efectuarea mențiunilor și modificărilor de acțiuni în R.U.A. În acest context, amplu documentat și bine argumentat, s-a evocat de instanța de apel, în esență, că reclamanții au posibilitatea doar să vândă acțiunile în cadrul societății pârâte, iar cererea de ieșire din indiviziune, excede cadrul legal conferit de dispozițiile Legii nr. 31/1990, corect cererea fiind respinsă ca inadmisibilă. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.T. și C.T.C. împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenții la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.T. și C.T.C., împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1214/32/2006 de către Curtea de Apel Bacău, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată, către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 aprilie 2007.