ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1546/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 417 din 7 decembrie

2005, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamanții C.T.

și C.T.C. domiciliați în municipiul Bacău județul Bacău împotriva pârâtei SC C.

SA cu sediul social în municipiul Bacău județul Bacău privind ieșirea din

calitatea de acționari ai SC C. SA printr-un partaj în natură, precum și

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt acționari ai

societății pârâte, exprimându-și dorința de a renunța la această calitate prin

ieșirea din indiviziune.

Reclamanții nu și-au

întemeiat în drept acțiunea, făcând trimitere fie la actul constitutiv fie la

unele prevederi constituționale iar dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu

reglementează ieșirea din indiviziune pentru persoanele care vor să renunțe la

calitatea de acționari.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 286 din 4

aprilie 2006, a admis recursul declarat de reclamanții C.T. și C.T.C. împotriva

sentinței civile nr. 417 din 7 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, a casat sentința recurată și a

trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță cu motivarea că nu a fost

stabilit corect temeiul juridic al acțiunii și nu au fost administrate probe

pentru stabilirea situației în fapt și în drept.

Tribunalul Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 730 din 12 iulie 2006,

rejudecând cauza a admis excepția inadmisibilității acțiunii raportat la

dispozițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, excepție invocată din oficiu și a

dispus respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților.

În fundamentarea acestei

soluții instanța a apreciat că obiectul cauzei a rămas în continuare ieșirea

din indiviziune, iar din conținutul cererilor rezultă că reclamanții solicită

atribuirea în natură a unor spații comerciale. Această situație constituie o

problemă de executare silită, care intervine atunci când societatea nu ar putea

să-și onoreze obligațiile.

Patrimoniul unei societăți

nu se partajează, ci se divide, conform regulilor procedurale privind

divizarea, prevăzută de Legea nr. 31/1990. Analizată acțiunea prin prisma

dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, acțiunea apare ca inadmisibilă,

deoarece reclamanții sunt și în prezent acționari ai societății pârâte și nu

s-a dovedit că pârâta ar fi hotărât în vreo adunare generală schimbarea

obiectului principal de activitate sau a formei de organizare a societății.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 132 din 23

noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanții-reclamanți

C.T. și C.T.C. împotriva sentinței civile nr. 730 din 12 iulie 2006 pronunțată

de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în

dosarul nr. 1933/2006.

Pentru a decide astfel, s-a

considerat că invocarea de către apelanți a art. 480 și 481 C. civ., urmată și

de art. 41 din Constituție nu își au aplicabilitatea în speță, determinat de

faptul că în litigiu normele care îl diriguiesc se găsesc în Legea nr. 31/1990.

Singura posibilitate pe care

o au apelanții-reclamanți este aceea de valorificare a acțiunilor deținute,

între acționarii societății, dispozițiile Legii nr. 31/1990, în această

materie, fiind diferite, în raport de forma societății.

Împotriva deciziei nr. 132

din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanții C.T. și C.T.C.,

care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, prin aceea că în mod

greșit a fost soluționat litigiul de natură comercială pe baza excepției de

inadmisibilitate, fără a fi cercetat fondul cauzei. Se solicită admiterea

recursului, iar pe fond casarea deciziei atacate, respectiv admiterea cererii

de ieșire din indiviziune și calitatea de acționar a SC C. SA Bacău printr-un

partaj în natură sau echivalent în bani, sumă apreciată la minimum două

miliarde lei. Ulterior, recurenții au depus în completarea motivelor de recurs

o cerere intitulată „Precizări – Concluzii”, prin care au dezvoltat și reluat

criticile inițiale.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamanți

urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că

reclamanții, în toate fazele procesuale, constant, atât prin cererea de chemare

în judecată cât și prin motivele de apel și recurs au cerut ieșirea din

indiviziune și din calitatea de acționari ai societății SC C. SA Bacău,

printr-un partaj în natură sau echivalent în bani, sau a contravalorii a 9.125

acțiuni nominative la o valoare minimă totală de peste 2.000.000.000 lei. S-a

mai solicitat ca o alternativă a ieșirii din indiviziune, partajarea prin

atribuirea unui spațiu comercial, magazie sau depozit plus diferență în bani, până

la concurența a 7 % din capitalul social și activele societății.

Din verificarea întregii

documentații existente, apare fără echivoc că potrivit art. 11 din actul

constitutiv al SC C. SA Bacău, intitulat „Cesionarea acțiunilor”, este permisă

concesionarea parțială sau totală a acțiunilor între acționarii societății

numai în condițiile și cu procedura stabilită de lege și de A.G.A. Transmiterea

dreptului de proprietate asupra acțiunilor emise de societatea pârâtă se

realizează între acționarii societății, prin intermediul Consiliului de

Administrație. Transmiterea se poate realiza și prin act autentic cu efectuarea

mențiunilor și modificărilor de acțiuni în R.U.A.

În acest context, amplu

documentat și bine argumentat, s-a evocat de instanța de apel, în esență, că

reclamanții au posibilitatea doar să vândă acțiunile în cadrul societății

pârâte, iar cererea de ieșire din indiviziune, excede cadrul legal conferit de

dispozițiile Legii nr. 31/1990, corect cererea fiind respinsă ca inadmisibilă.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.T. și C.T.C.

împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită

nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc.

civ., urmează a obliga recurenții la plata sumei de 5000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții C.T. și C.T.C., împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie

2006, pronunțată în dosarul nr. 1214/32/2006 de către Curtea de Apel Bacău, ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata

sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 26 aprilie 2007.