ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2008

I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1558 din 10 aprilie 2008 Prin sentința nr. 304 din 9 decembrie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de ambii pârâți și a respins acțiunea reclamantei L.E. ca tardiv formulată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emis la data de 7 februarie 1995, acțiunea a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 554/2004, iar că reclamanta nu poate susține că nu a cunoscut cuprinderea suprafeței în litigiu în certificatul contestat, față de înscrierea antecesorului său în C.F., întrucât a fost notat litigiul dintre reclamantă și Primăria municipiului Deva, la data de 19 martie 2002. Prin Decizia nr. 3668 din 30 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de L.E.

împotriva sentinței nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivând că instanța de fond a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii invocată de pârâți în urma administrării unui material probator incomplet. A apreciat că instanța de fond era datoare potrivit art. 129 alin. (4) și 129 alin. (5) C. proc. civ. să ceară explicații suplimentare și să pună în dezbaterea părților orice împrejurare de natură a stabili cu corectitudine data la care recurenta a luat la cunoștință, efectiv, despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 31 ianuarie 2007 sub nr. 3223/1/2006, iar la data de 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința nr. 116 a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâți; a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de fostul Minister al Turismului în favoarea SC S. SA, în limita suprafeței de 644 m.p., care a fost inclusă în suprafața de 9.548,70 m.p. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin certificatul de moștenitor suplimentar din 29 martie 2007 s-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului K.B., în calitate de fiică, moștenind imobilul înscris în C.F.

a municipiului Deva, în suprafață de 644 m.p., iar în baza acestui certificat reclamanta l-a intabulat în C.F., cu titlu de moștenire. Prin Dispoziția Primarului municipiului Deva nr. 1302 din 29 mai 2007 s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a aceleiași suprafețe de teren și în temeiul art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie. De altfel, reclamanta a și fost pusă în posesie cu imobilul în litigiu, așa cum rezultă din procesul - verbal de punere în posesie din 20 iunie 2007. Împotriva acestei soluții au formulat recurs: 1. SC U.T.H.

SA Timișoara, care a invocat prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor ce i-au fost invocate; - instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor date prin Decizia nr. 3688/2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal; - acțiunea trebuie respinsă, în principal, ca tardivă și, în subsidiar, ca nefondată. Astfel, a susținut societatea comercială, recurenta - reclamantă a avut cunoștință încă din anul 2002 de existența certificatului de atestare a cărui anulare parțială a cerut-o prin acțiunea înregistrată la data de 12 iulie 2005. A mai susținut că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 492/1978 pentru utilitate publică, intrând în proprietatea statului, iar fostul proprietar, respectiv antecesorul reclamantei, a primit despăgubiri, astfel că acest teren nu a mai intrat în proprietatea reclamantei.

2. Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - greșit a respins instanța de fond excepția tardivității acțiunii, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004; - pe fond, terenul a intrat în proprietatea statului prin exproprierea realizată de Decretul nr. 492/1978. Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a cerut respingerea recursurilor arătând că certificatul de atestare nu i-a fost comunicat, astfel că a fost în termen să-l conteste atunci când a luat cunoștință de existența lui, că instanța de fond a respectat Decizia nr. 3668/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că terenul respectiv i-a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001, fiind înscris în Cartea Funciară.

Recursurile sunt neîntemeiate. În cauză este necontestat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 7 februarie 1995 de fostul Minister al Turismului în favoarea SC S. SA - complex Deva (antecesoarea SC U.T.H. SA Timișoara) nu a fost comunicat reclamantei, ca succesoare a defunctului K.B., care a rămas înscris în C.F. cu terenul în suprafață de 644 m.p. De asemenea, este necontestat că societatea comercială beneficiară nu a înscris certificatul de atestare în Cartea Funciară a municipiului Deva, pentru ca acesta să devină opozabil și față de terți, inclusiv față de reclamantă, ca succesoare a defunctului K.B. Astfel fiind, cum certificatul de atestare nu a fost comunicat reclamantei și nici nu a fost înscris în Cartea Funciară pentru a-i fi opozabil, instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile art. 2 din Legea nr. 554/2004 și a respins excepția tardivității acțiunii formulate.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea de Apel a avut în vedere îndrumările date prin Decizia nr. 3668/2006 prin are s-a dispus casarea cu trimitere pentru rejudecare pentru valorificarea înscrisurilor noi depuse cu ocazia judecării recursului, inclusiv sentința civilă nr. 117/2005 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin Decizia nr. 245 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Într-adevăr, prin Decizia civilă nr. 245/A/2006, irevocabilă prin respingerea recursului de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală (Decizia nr. 1546 din 27 februarie 2007), a fost modificată sentința civilă nr. 1147/2005 cu privire la suprafața restituită în natură, potrivit lucrării de contraexpertiză topografică, a completărilor și a planurilor de amplasament, care a fost stabilită la 644 m.p.

Astfel fiind, rezultă că din moment ce dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 644 m.p. care a aparținut defunctului K.B., fiind transmis succesoarei acestuia, nu și-a pierdut existența juridică, prin certificatul de atestare a fost vătămat dreptul de proprietate al reclamantei, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. În concluzie, motivele de recurs invocate de cei doi recurenți erau neîntemeiate și, potrivit considerentelor de mai sus, au fost respinse ca atare.