ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1558/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ, decizia nr. 1558 din 10 aprilie 2008
Prin sentința nr. 304
din 9 decembrie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia
a admis excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de ambii
pârâți
și a respins acțiunea reclamantei L.E. ca tardiv formulată.
Pentru a
hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că întrucât certificatul de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emis la data de 7
februarie 1995, acțiunea a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de
Legea nr. 554/2004, iar că reclamanta nu poate susține că nu a cunoscut
cuprinderea suprafeței în litigiu în certificatul contestat, față de înscrierea
antecesorului său în C.F., întrucât a fost notat litigiul dintre reclamantă și
Primăria municipiului Deva, la data de 19 martie 2002.
Prin Decizia nr. 3668
din 30 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul
declarat de L.E. împotriva sentinței nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curții de
Apel Alba Iulia, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe, motivând că instanța de fond a admis excepția de tardivitate a
introducerii acțiunii invocată de pârâți în urma administrării unui material
probator incomplet.
A apreciat că
instanța de fond era datoare potrivit art. 129 alin. (4) și 129 alin. (5) C.
proc. civ. să ceară explicații suplimentare și să pună în dezbaterea părților
orice împrejurare de natură a stabili cu corectitudine data la care recurenta a
luat la cunoștință, efectiv, despre existența certificatului de atestare a
dreptului de proprietate.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel Alba
Iulia la data de 31 ianuarie 2007 sub nr.
3223/1/2006, iar la data de 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, prin
sentința nr. 116 a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată
de pârâți; a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte
certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de
fostul Minister al Turismului în favoarea SC S. SA, în limita suprafeței de 644
m.p., care a fost inclusă în suprafața de 9.548,70 m.p.
Pentru a
hotărî astfel, instanța a reținut că prin certificatul de moștenitor
suplimentar din 29 martie 2007 s-a constatat că reclamanta este unica
moștenitoare a defunctului K.B., în calitate de fiică, moștenind imobilul
înscris în C.F. a municipiului Deva, în suprafață de 644 m.p., iar în baza
acestui certificat reclamanta l-a intabulat în C.F., cu titlu de moștenire.
Prin Dispoziția
Primarului municipiului Deva nr. 1302 din 29 mai 2007 s-a dispus restituirea în
natură în favoarea reclamantei a aceleiași suprafețe de teren și în temeiul
art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de restituire în natură
face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului, constituind
titlu executoriu pentru punerea în posesie.
De altfel, reclamanta
a și fost pusă în posesie cu imobilul în litigiu, așa cum rezultă din procesul -
verbal de punere în posesie din 20 iunie 2007.
Împotriva acestei soluții au
formulat recurs:
1.
SC U.T.H. SA Timișoara, care a invocat
prevederile art. 304
1
C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:
- instanța de fond nu s-a
pronunțat asupra excepțiilor ce i-au fost invocate;
- instanța de
fond nu s-a conformat dispozițiilor date prin Decizia nr. 3688/2006 pronunțată
de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal;
- acțiunea
trebuie respinsă, în principal, ca tardivă și, în subsidiar, ca nefondată.
Astfel, a
susținut societatea comercială, recurenta - reclamantă a avut cunoștință încă
din anul 2002 de existența certificatului de atestare a cărui anulare parțială
a cerut-o prin acțiunea înregistrată la data de 12 iulie 2005.
A mai susținut
că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 492/1978 pentru
utilitate publică, intrând în proprietatea statului, iar fostul proprietar,
respectiv antecesorul reclamantei, a primit despăgubiri, astfel că acest teren
nu a mai intrat în proprietatea reclamantei.
Ministerul
pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț,
Turism și Profesii Liberale, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8
C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:
- greșit a
respins instanța de fond excepția tardivității acțiunii, în raport cu
prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004;
- pe fond,
terenul a intrat în proprietatea statului prin exproprierea realizată de
Decretul nr. 492/1978.
Prin
întâmpinarea formulată, reclamanta a cerut respingerea recursurilor arătând că
certificatul de atestare nu i-a fost comunicat, astfel că a fost în termen să-l
conteste atunci când a luat cunoștință de existența lui, că instanța de fond a
respectat Decizia nr. 3668/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că
terenul respectiv i-a fost restituit în baza Legii nr. 10/2001, fiind înscris
în Cartea Funciară.
Recursurile
sunt neîntemeiate.
În cauză este
necontestat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis la data
de 7 februarie 1995 de fostul Minister al Turismului în favoarea SC S. SA - complex
Deva (antecesoarea SC U.T.H. SA Timișoara) nu a fost comunicat reclamantei, ca
succesoare a defunctului K.B., care a rămas înscris în C.F. cu terenul în
suprafață de 644 m.p.
De asemenea,
este necontestat că societatea comercială beneficiară nu a înscris certificatul
de atestare în Cartea Funciară a municipiului Deva, pentru ca acesta să devină
opozabil și față de terți, inclusiv față de reclamantă, ca succesoare a
defunctului K.B.
Astfel fiind,
cum certificatul de atestare nu a fost comunicat reclamantei și nici nu a fost
înscris în Cartea Funciară pentru a-i fi
opozabil,
instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile
art. 2 din
Legea nr. 554/2004 și a respins excepția tardivității acțiunii formulate.
În ceea ce privește
fondul cauzei, Curtea de Apel a avut în vedere îndrumările date prin Decizia
nr. 3668/2006 prin are s-a dispus casarea cu trimitere pentru rejudecare pentru
valorificarea înscrisurilor noi depuse cu ocazia judecării recursului, inclusiv
sentința civilă nr. 117/2005 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin
Decizia nr. 245 din 15 septembrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
civilă.
Într-adevăr,
prin Decizia civilă nr. 245/A/2006, irevocabilă prin respingerea recursului de
către înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală (Decizia nr. 1546 din 27 februarie 2007), a fost modificată
sentința civilă nr. 1147/2005 cu privire la suprafața restituită în natură,
potrivit lucrării de contraexpertiză topografică, a completărilor și a
planurilor de amplasament, care a fost stabilită la 644 m.p.
Astfel fiind, rezultă
că din moment ce dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 644
m.p. care a aparținut defunctului K.B., fiind transmis succesoarei acestuia, nu
și-a pierdut existența juridică, prin certificatul de atestare a fost vătămat
dreptul de proprietate al reclamantei, soluția instanței de fond fiind legală
și temeinică.
În concluzie,
motivele de recurs invocate de cei doi recurenți erau neîntemeiate și, potrivit
considerentelor de mai sus, au fost respinse ca atare.