ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3688/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

191/CA din 9 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de P.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5416 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și a

constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea sentinței civile

pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în

continuare.

Din analiza probelor

administrate, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 20 septembrie 1943,

în localitatea Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, unde părinții săi, P.S. și

P.Z., fuseseră strămutați din Bulgaria, în urma Tratatului între România și

Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

Din interpretarea

teleologică a dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, curtea de apel a reținut că atât obiectul, cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate, atât în mod direct, cât și în

mod indirect de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, din motive etnice. Totodată, instanța de fond a reținut că persoane

asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit, sunt și

copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost strămutați și care

sufereau toate consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, curtea de

apel a reținut că reclamantul a făcut, prin probele administrate, dovada că

părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, în septembrie 1940 și că s-a

născut ulterior datei la care aceștia au fost strămutați, astfel că a suferit

aceleași consecințe nefavorabile, ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățit

să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile

nr. 191/CA din 9 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și invocând dispozițiile O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Prin motivele de recurs,

Casa Județeană de Pensii Tulcea contestă faptul că instanța a acordat

reclamantului beneficiul O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare și susține că acesta nu se încadrează în ipoteza reglementată de

art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr.

127/2002, întrucât nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de

populație între România și Bulgaria, iar în anul nașterii sale, 1943, nu a avut

loc nici un schimb de populație între cele două state, astfel că, născându-se

în localitatea în care părinții săi fuseseră strămutați anterior, nu a fost

obligat să își schimbe domiciliul.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii

Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor

născute în localitatea în care părinții lor fuseseră strămutați în urma

Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.

În cauză, este necontestat

faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul

schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la

Craiova, la 7 septembrie 1940 și că reclamantul P.V. s-a născut în România,

localitatea Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții

săi.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002.

Pe cale de consecință, în

mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare

a strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică

similitudinea de regim juridic aplicabil.

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între

intimatul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care

acesta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând

consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că

familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza

Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940

și că, fiind născut la data de 20 septembrie 1943, în localitatea de strămutare

a familiei sale, P.V. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de

prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data

limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele

arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie

respins

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 191/CA din 9

martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.