ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, constatarea nulității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data 20 martie 2003 de fostul Minister al Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pentru pârâta SC E. SRL Deva. Prin întâmpinare, pârâta SC E. SRL Deva a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea sa, a invocat excepțiile lipsei plângerii prealabile și tardivității acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 133/F/CA din 20 august 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de SC E. SRL Deva, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și tardivității invocate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a constatat nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 2003. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Prin Decizia nr. 1978 din 2 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile pârâților și a casat hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând, în esență, că motivarea excepțiilor de către instanța de fond a fost succintă, iar fondul cauzei a fost soluționat fără să existe toate probatoriile necesare pronunțării.

Rejudecând cauza, prin Sentința civilă nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC E. SRL Deva, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâților SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a constatat nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 2003 și a obligat pârâții să plătească reclamantei 2.620 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a reținut în esență că, la reluarea judecății, soluționarea excepțiilor inadmisibilității și tardivității s-a făcut pe baza probatoriului existent deja la dosar, întrucât nu au fost depuse alte acte.

„Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, și la excepția tardivității acțiunii, Curtea de Apel a motivat astfel: Plângerea prealabilă este efectuată de reclamantă sub imperiul art. 5 al Legii nr. 29/1990 - în vigoare la acel moment - iar nu sub imperiul Legii nr. 554/2004 care a intrat în vigoare în ianuarie 2005. Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanței anularea actului, persoana vătămată se va adresa pentru apărarea dreptului său în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.

Reclamanta, prin avocat, a redactat plângerea prealabilă, expediată prin scrisoare recomandată ministerului emitent al actului, la 17 august 2004, primirea fiind confirmată la 20 august 2004. La 23 august 2004, pârâtul îi răspunde reclamantei - prin Adresa din 23 august 2004, răspuns comunicat reclamantei la 27 august 2004, conform ștampilelor poștale de pe plic, răspuns trimis pe adresa cabinetului avocațial împuternicit de reclamantă să realizeze procedura prealabilă. În consecință, cum în speță, nu s-a făcut dovada comunicării actului cu reclamanta, plângerea prealabilă din august 2004 este prezumată a fi efectuată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii pentru nelegala sesizare a instanței va fi respinsă.

Reclamanta a primit răspunsul pârâtului, în sensul că, nu revocă actul la 27 august 2004. În soluționarea excepției tardivității sesizării instanței, se apreciază că de la data comunicării răspunsului, reclamanta trebuia să sesizeze instanța conform art. 5 alin. (4) și ultim din Legea nr. 29/1990 în 30 de zile, dar nu mai târziu de un an. Reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ în 15 martie 2005, acțiunea fiind trimisă prin poștă. În speță, la 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004, care prin art. 11 a prelungit termenul de sesizare a instanței la 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, iar pentru motive temeinice, la 1 an de la data luării la cunoștință.

Termenul de 6 luni se încheie la 26 februarie 2005, însă instanța apreciază că există motive temeinice care justifică introducerea cererii cu 17 zile după acest termen, respectiv în termenul de 1 an, constând în faptul că, reclamanta a sesizat cu plângere penală D.N.A. (P.N.A.) Deva, așa cum arată în acțiune, plângere care a fost până la urmă soluționată în cursul procesului. În consecință, instanța apreciază că și excepția tardivității, sesizăm instanței, este nefondată”. Referitor la excepția lipsei calității procesual active, instanța de fond, a apreciat că nu poate fi reținută având în vedere atât faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru același teren încă din 1998, cât și faptul că procedura administrativă reglementată de H.G.

nr. 841/1991 prevede că este necesară o delimitare a terenurilor cu acordul vecinilor. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că actul atacat este nul, întrucât documentația impusă de H.G. nr. 834/1991 și Criteriile 2655/IC/34/2992 nu este completă, iar prin Sentința nr. 546 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Deva, rămasă irevocabilă la 21 septembrie 2006, s-a constatat, de asemenea, nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de vecinătate. Împotriva Sentinței nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, au declarat recurs SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

1. În recursul formulat de societatea comercială au fost formulate următoarele critici: - în ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, instanța de fond a nesocotit faptul că, la plângerea prealabilă formulată prin cabinetul avocațial, reclamanta a primit răspuns pe data de 27 august 2004, dată de la care trebuie calculat termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ; - pe fondul cauzei, instanța de fond a încălcat dreptul de proprietate al societății comerciale, dobândit în baza Legii nr. 31/1990, atestat prin certificatul în litigiu, ajungând, în mod lipsit de temei legal, la concluzia că lipsa semnăturii unui vecin din procesul-verbal de vecinătate ar constitui motiv de nulitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

2. În recursul formulat de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au fost invocate, ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind susținute următoarele critici: - instanța de fond, a respins, în mod nefundat, excepția lipsei plângerii prealabile, deoarece Adresa din 23 august 2004 a fost emisă de o direcție fără atribuții juridice din cadrul ministerului; - instanța de fond, a respins, în mod netemeinic și nelegal, excepția tardivității acțiunii, din moment ce, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară, înscrierile din cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii; - pe fondul cauzei, instanța de fond, a reținut fără temei că, potrivit art. 2 din H.G.

nr. 834/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate ar fi lovit de nulitate pentru faptul că, antecesorul reclamantei ar fi refuzat să semneze procesul-verbal de vecinătate întocmit pentru documentația necesară emiterii certificatului respectiv. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a combătut criticile celor două recursuri, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Recursurile sunt întemeiate. 1. În ceea ce privește modul în care instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neparcurgerii procedurii plângerii prealabile și, respectiv, excepția tardivității sesizării în privința căruia au fost formulate critici în ambele recursuri.

a) Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de recurs reține că a fost soluționată în mod temeinic și legal de către instanța de fond. Într-adevăr, din actele aflate la dosarul de fond, rezultă că reclamanta, prin Cabinetul individual avocat I.I.A., a formulat plângere împotriva Certificatului de atestare din 2003 emis de ministerul de resort în favoarea SC E. SA Deva, la care, cu Adresa din 23 august 2004, i-a fost comunicat un răspuns nefavorabil. Astfel fiind, cerințele art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, potrivit cărora cel care se considera vătămat de un act administrativ, era obligat să se adreseze organului emitent înainte de a se adresa instanței de contencios, au fost respectate pe deplin, soluția dată de instanța de fond acestei excepții fiind legală și temeinică.

b) Referitor la excepția tardivității formulării acțiunii, rezultă că, instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data efectuării procedurii prealabile, așa cum s-a precizat și mai sus, în cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale (de organul emitent sau de organul ierarhic), el poate sesiza instanța în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Or, în cauză, este necontestat că instanța de contencios a fost sesizată la data de 18 martie 2005 (15 martie 2005 – data poștei), ceea ce înseamnă nerespectarea termenului legal de mai sus, acțiunea fiind astfel, formulată tardiv.

Instanța de fond a reținut în mod corect că Adresa din 23 august 2004 a fost comunicată și a ajuns la cunoștința reclamantei la data de 27 august 2004, dar a considerat fără temei că, în cauză, ar fi incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care a intrat în vigoare abia în ianuarie 2005, abrogând Legea nr. 29/1990. Astfel, instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică, excepția tardivității acțiunii fiind întemeiată, ceea ce impunea admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca atare. Având în vedere că acest motiv de recurs este întemeiat și atrage admiterea celor două recursuri, cu consecința desființării soluției instanței de fond, analizarea celorlalte critici care vizează fondul cauzei a devenit de prisos.

În concluzie, cele două recursuri vor fi admise, sentința pronunțată de instanța de fond va fi desființată și, potrivit considerentelor de mai sus, acțiunea reclamantei va fi respinsă ca fiind formulată tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Respinge acțiunea ca tardiv atacată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.