ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC E.

SRL Deva și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

constatarea nulității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor emis la data 20 martie 2003 de fostul Minister al

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pentru pârâta SC E. SRL Deva.

Prin întâmpinare,

pârâta SC E. SRL Deva a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei.

Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin întâmpinarea sa, a invocat

excepțiile lipsei plângerii prealabile și tardivității acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 133/F/CA din 20 august 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins excepția

lipsei calității procesuale active invocată de SC E. SRL Deva, a respins

excepțiile lipsei procedurii prealabile și tardivității invocate de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de

reclamantă și a constatat nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor din 2003.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Prin Decizia nr. 1978

din 2 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursurile pârâților și a casat hotărârea,

dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând, în esență, că motivarea

excepțiilor de către instanța de fond a fost succintă, iar fondul cauzei a fost

soluționat fără să existe toate probatoriile necesare pronunțării.

Rejudecând cauza,

prin Sentința civilă nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba

Iulia a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate

de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a respins excepția

lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC E. SRL Deva, a admis

acțiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâților SC E. SRL Deva și

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a constatat nulitatea

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din

2003 și a obligat pârâții să plătească reclamantei 2.620 RON cheltuieli de

judecată în toate instanțele.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, a reținut în esență că, la reluarea

judecății, soluționarea excepțiilor inadmisibilității și tardivității s-a făcut

pe baza probatoriului existent deja la dosar, întrucât nu au fost depuse alte

acte.

„Referitor la

excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile,

și la excepția tardivității acțiunii, Curtea de Apel a motivat astfel:

Plângerea prealabilă

este efectuată de reclamantă sub imperiul art. 5 al Legii nr. 29/1990 - în

vigoare la acel moment - iar nu sub imperiul Legii nr. 554/2004 care a intrat

în vigoare în ianuarie 2005.

Potrivit art. 5 din

Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanței anularea actului, persoana

vătămată se va adresa pentru apărarea dreptului său în termen de 30 de zile de

la comunicarea actului.

Reclamanta, prin

avocat, a redactat plângerea prealabilă, expediată prin scrisoare recomandată

ministerului emitent al actului, la 17 august 2004, primirea fiind confirmată

la 20 august 2004.

La 23 august 2004,

pârâtul îi răspunde reclamantei - prin Adresa din 23 august 2004, răspuns

comunicat reclamantei la 27 august 2004, conform ștampilelor poștale de pe

plic, răspuns trimis pe adresa cabinetului avocațial împuternicit de reclamantă

să realizeze procedura prealabilă.

În consecință, cum în

speță, nu s-a făcut dovada comunicării actului cu reclamanta, plângerea

prealabilă din august 2004 este prezumată a fi efectuată în termenul legal de

30 de zile de la comunicare, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii

pentru nelegala sesizare a instanței va fi respinsă.

Reclamanta a primit

răspunsul pârâtului, în sensul că, nu revocă actul la 27 august 2004. În

soluționarea excepției tardivității sesizării instanței, se apreciază că de la

data comunicării răspunsului, reclamanta trebuia să sesizeze instanța conform

art. 5 alin. (4) și ultim din Legea nr. 29/1990 în 30 de zile, dar nu mai

târziu de un an. Reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ în

15 martie 2005, acțiunea fiind trimisă prin poștă.

În speță, la 1

ianuarie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 554/2004, care prin art. 11 a

prelungit termenul de sesizare a instanței la 6 luni de la comunicarea

răspunsului la plângerea prealabilă, iar pentru motive temeinice, la 1 an de la

data luării la cunoștință.

Termenul de 6 luni se

încheie la 26 februarie 2005, însă instanța apreciază că există motive

temeinice care justifică introducerea cererii cu 17 zile după acest termen,

respectiv în termenul de 1 an, constând în faptul că, reclamanta a sesizat cu

plângere penală D.N.A. (P.N.A.) Deva, așa cum arată în acțiune, plângere care a

fost până la urmă soluționată în cursul procesului.

În consecință,

instanța apreciază că și excepția tardivității, sesizăm instanței, este

nefondată”.

Referitor la excepția

lipsei calității procesual active, instanța de fond, a apreciat că nu poate fi

reținută având în vedere atât faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate pentru același teren încă din 1998, cât și faptul că

procedura administrativă reglementată de H.G. nr. 841/1991 prevede că este

necesară o delimitare a terenurilor cu acordul vecinilor.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a constatat că actul atacat este nul, întrucât documentația

impusă de H.G. nr. 834/1991 și Criteriile 2655/IC/34/2992 nu este completă, iar

prin Sentința nr. 546 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Deva, rămasă

irevocabilă la 21 septembrie 2006, s-a constatat, de asemenea, nulitatea

absolută parțială a procesului-verbal de vecinătate.

Împotriva Sentinței

nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, au declarat

recurs SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

formulat de societatea comercială au fost formulate următoarele critici:

- în ceea ce privește

excepția tardivității acțiunii, instanța de fond a nesocotit faptul că, la

plângerea prealabilă formulată prin cabinetul avocațial, reclamanta a primit

răspuns pe data de 27 august 2004, dată de la care trebuie calculat termenul de

sesizare a instanței de contencios administrativ;

- pe fondul cauzei,

instanța de fond a încălcat dreptul de proprietate al societății comerciale,

dobândit în baza Legii nr. 31/1990, atestat prin certificatul în litigiu,

ajungând, în mod lipsit de temei legal, la concluzia că lipsa semnăturii unui

vecin din procesul-verbal de vecinătate ar constitui motiv de nulitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

formulat de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, au fost invocate, ca

temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind susținute

următoarele critici:

- instanța de fond, a

respins, în mod nefundat, excepția lipsei plângerii prealabile, deoarece Adresa

din 23 august 2004 a fost emisă de o direcție fără atribuții juridice din

cadrul ministerului;

- instanța de fond, a

respins, în mod netemeinic și nelegal, excepția tardivității acțiunii, din

moment ce, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul

funciar și publicitatea imobiliară, înscrierile din cartea funciară își produc

efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererii;

- pe fondul cauzei,

instanța de fond, a reținut fără temei că, potrivit art. 2 din H.G. nr.

834/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate ar fi lovit de

nulitate pentru faptul că, antecesorul reclamantei ar fi refuzat să semneze

procesul-verbal de vecinătate întocmit pentru documentația necesară emiterii

certificatului respectiv.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare prin care a combătut criticile celor două recursuri,

susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursurile sunt

întemeiate.

privește modul în care instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității

acțiunii, ca urmare a neparcurgerii procedurii plângerii prealabile și,

respectiv, excepția tardivității sesizării în privința căruia au fost formulate

critici în ambele recursuri.

a) Referitor la

excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de recurs reține că a fost

soluționată în mod temeinic și legal de către instanța de fond.

Într-adevăr, din

actele aflate la dosarul de fond, rezultă că reclamanta, prin Cabinetul

individual avocat I.I.A., a formulat plângere împotriva Certificatului de

atestare din 2003 emis de ministerul de resort în favoarea SC E. SA Deva, la

care, cu Adresa din 23 august 2004, i-a fost comunicat un răspuns nefavorabil.

Astfel fiind,

cerințele art. 5 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,

în vigoare la acea dată, potrivit cărora cel care se considera vătămat de un

act administrativ, era obligat să se adreseze organului emitent înainte de a se

adresa instanței de contencios, au fost respectate pe deplin, soluția dată de

instanța de fond acestei excepții fiind legală și temeinică.

b) Referitor la

excepția tardivității formulării acțiunii, rezultă că, instanța de fond a dat o

soluție nelegală și netemeinică.

Astfel, potrivit art.

5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data efectuării procedurii

prealabile, așa cum s-a precizat și mai sus, în cazul în care cel care se

consideră vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale (de organul

emitent sau de organul ierarhic), el poate sesiza instanța în termen de 30 de

zile de la comunicarea soluției.

Or, în cauză, este

necontestat că instanța de contencios a fost sesizată la data de 18 martie 2005

(15 martie 2005 – data poștei), ceea ce înseamnă nerespectarea termenului legal

de mai sus, acțiunea fiind astfel, formulată tardiv.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că Adresa din 23 august 2004 a fost comunicată și a ajuns

la cunoștința reclamantei la data de 27 august 2004, dar a considerat fără

temei că, în cauză, ar fi incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care a intrat în vigoare abia în

ianuarie 2005, abrogând Legea nr. 29/1990.

Astfel, instanța de

fond a dat o soluție nelegală și netemeinică, excepția tardivității acțiunii

fiind întemeiată, ceea ce impunea admiterea acesteia și respingerea acțiunii ca

atare.

Având în vedere că

acest motiv de recurs este întemeiat și atrage admiterea celor două recursuri,

cu consecința desființării soluției instanței de fond, analizarea celorlalte

critici care vizează fondul cauzei a devenit de prisos.

În concluzie, cele

două recursuri vor fi admise, sentința pronunțată de instanța de fond va fi

desființată și, potrivit considerentelor de mai sus, acțiunea reclamantei va fi

respinsă ca fiind formulată tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de SC E. SRL Deva și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

împotriva Sentinței civile nr. 243/F/CA din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată.

Respinge acțiunea ca

tardiv atacată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.