ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1281/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 4502/2006, reclamanta SC R. SA Târgoviște a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul F.G. să se dispună pe cale de ordonanță președințială suspendarea executării sentinței nr. 927 din 4 mai 2006 formulată de Tribunalul Dâmbovița. În motivarea cererii reclamanta arată că împotriva sentinței nr. 927 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a cărei suspendare a executării se solicită a declanșat calea de atac și având în vedere suma care urmează a fi executată 1.300.000 lei și evitarea blocării activității societății se impune suspendarea executării până la soluționarea căii de atac declarată în cauză.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 4595/2006, aceeași reclamantă a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul F.G. să se dispună pe aceeași cale suspendarea executării sentinței nr. 927 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru aceleași considerente ca în cererea exemplificată mai sus. Prin încheierea din data de 4 iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea celor două cauze în sensul că dosarul nr. 4595/2006 a fost conexat la dosarul nr. 4502/2006. Reclamanta și-a completat cererea în sensul că a solicitat a se dispune și ridicarea măsurilor asiguratorii înființate în vederea punerii în executare a sentinței a cărei suspendare a executării o solicită.

Prin sentința nr. 153 din 4 iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea completată formulată de reclamanta SC R. SA Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul F.G. a dispus suspendarea executării sentinței nr. 927 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița până la soluționarea căii de atac declarată împotriva acesteia și ridicarea măsurilor asiguratorii înființate în temeiul acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința nr. 927 din 4 mai 2006, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea de opoziție formulată de reclamantul F.G. împotriva hotărârii A.G.E.A.

din 11 aprilie 2005 a pârâtei SC R. SA Târgoviște și a obligat pârâta la repararea prejudiciului cauzat reclamantului în sensul plății contravalorii acțiunilor deținute de acesta în cuantum de 217.719,88 Ron, că împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Ploiești, la data de 27 iunie 2006, că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a declanșat procedura punerii în executare a sentinței pronunțate în cauză în sensul că a înființat poprire, indisponibilizând conturile reclamantei și că față de probele dosarului în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 581 C. proc. civ., coroborat cu art. 300 alin. (2) din același act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul F.G. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 927 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că instanța trebuia să constate că cererea este prematur introdusă întrucât a fost înregistrată ulterior sesizării instanței cu recursul împotriva soluției pronunțate de instanța de fond că potrivit art. 300 alin. (3) C. proc. civ., care face trimitere în teza finală la dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4), soluția asupra cererii de suspendare se pronunță prin încheiere și nu prin decizie așa cum a procedat instanța; că s-au încălcat dispozițiile art. 300 alin. (3) C. proc.

civ., în condițiile în care soluționarea cererii s-a făcut în ședința publică; că reclamanta nu a făcut nici o motivare cu privire la urgență ca și condiție care să justifice folosirea ordonanței președințiale și că nu s-au respectat cerințele prevăzute de art. 403 alin. (1) și (4) C. proc. civ. Recurentul a depus note scrise și copii de pe decizia nr. 945 din 2 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială și decizia nr. 2046 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că reclamanta a investit instanța cu o cerere de ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc.

civ. Art. 581 alin. (1) C. proc. civ., permite folosirea ordonanței președințiale pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări și pentru a se obține suspendarea executării unei hotărâri definitive atacate cu recurs. În aceste condiții în mod legal și temeinic instanța a procedat la soluționarea pe fond a pricinii în ședință publică și a pronunțat o sentință și nu o încheiere, nefiind incidente sub aceste aspecte dispozițiile invocate de recurent prin motivele de recurs. Curtea de Apel Ploiești a constatat corect că cererea reclamantei este întemeiată, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Cererea reclamantei a fost motivată cu privire la urgență și instanța a reținut corect având în vedere cuantumul sumei la care a fost obligată la plată reclamanta că prin punerea în executare s-ar putea aduce prejudicii în activitatea curentă de executare a unor obligații scadente.

Și ultima critică este nefondată întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile menționate prin motivele de recurs, nefiind necesară înregistrarea unei contestații la executare și nici plata unei cauțiuni. În consecință, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul F.G. împotriva sentinței nr. 153 din 4 iulie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.