ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1281/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1281/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 4502/2006, reclamanta SC R. SA Târgoviște a

solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul F.G. să se dispună pe cale de

ordonanță președințială suspendarea executării sentinței nr. 927 din 4 mai 2006

formulată de Tribunalul Dâmbovița.

În motivarea cererii

reclamanta arată că împotriva sentinței nr. 927 din 4 mai 2006 pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița a cărei suspendare a executării se solicită a declanșat calea

de atac și având în vedere suma care urmează a fi executată 1.300.000 lei și

evitarea blocării activității societății se impune suspendarea executării până

la soluționarea căii de atac declarată în cauză.

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 4595/2006, aceeași reclamantă a solicitat ca

în contradictoriu cu pârâtul F.G. să se dispună pe aceeași cale suspendarea

executării sentinței nr. 927 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița

pentru aceleași considerente ca în cererea exemplificată mai sus.

Prin încheierea din data de

4 iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești, constatând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 164 C. proc. civ., a dispus conexarea celor două cauze în

sensul că dosarul nr. 4595/2006 a fost conexat la dosarul nr. 4502/2006.

Reclamanta și-a completat

cererea în sensul că a solicitat a se dispune și ridicarea măsurilor

asiguratorii înființate în vederea punerii în executare a sentinței a cărei

suspendare a executării o solicită.

Prin sentința nr. 153 din 4

iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis cererea completată formulată de reclamanta SC R. SA Târgoviște în

contradictoriu cu pârâtul F.G. a dispus suspendarea executării sentinței nr. 927

din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița până la soluționarea căii de

atac declarată împotriva acesteia și ridicarea măsurilor asiguratorii

înființate în temeiul acesteia.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, prin sentința nr. 927 din 4 mai 2006, Tribunalul

Dâmbovița a admis cererea de opoziție formulată de reclamantul F.G. împotriva

hotărârii A.G.E.A. din 11 aprilie 2005 a pârâtei SC R. SA Târgoviște și a

obligat pârâta la repararea prejudiciului cauzat reclamantului în sensul plății

contravalorii acțiunilor deținute de acesta în cuantum de 217.719,88 Ron, că

împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat la

Curtea de Apel Ploiești, la data de 27 iunie 2006, că din actele depuse la

dosarul cauzei rezultă că pârâtul a declanșat procedura punerii în executare a

sentinței pronunțate în cauză în sensul că a înființat poprire,

indisponibilizând conturile reclamantei și că față de probele dosarului în

cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 581 C. proc. civ., coroborat

cu art. 300 alin. (2) din același act normativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul F.G. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii

de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 927 din 4 mai 2006

pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut că instanța trebuia să constate că cererea este

prematur introdusă întrucât a fost înregistrată ulterior sesizării instanței cu

recursul împotriva soluției pronunțate de instanța de fond că potrivit art. 300

alin. (3) C. proc. civ., care face trimitere în teza finală la dispozițiile art.

403 alin. (3) și (4), soluția asupra cererii de suspendare se pronunță prin

încheiere și nu prin decizie așa cum a procedat instanța; că s-au încălcat

dispozițiile art. 300 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care

soluționarea cererii s-a făcut în ședința publică; că reclamanta nu a făcut

nici o motivare cu privire la urgență ca și condiție care să justifice folosirea

ordonanței președințiale și că nu s-au respectat cerințele prevăzute de art. 403

alin. (1) și (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus note

scrise și copii de pe decizia nr. 945 din 2 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială și decizia nr. 2046 din 12 septembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului se constată că reclamanta a investit instanța cu o cerere

de ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ.

Art. 581 alin. (1) C. proc.

civ., permite folosirea ordonanței președințiale pentru înlăturarea piedicilor

ce s-ar ivi cu prilejul unei executări și pentru a se obține suspendarea executării

unei hotărâri definitive atacate cu recurs.

În aceste condiții în mod

legal și temeinic instanța a procedat la soluționarea pe fond a pricinii în

ședință publică și a pronunțat o sentință și nu o încheiere, nefiind incidente

sub aceste aspecte dispozițiile invocate de recurent prin motivele de recurs.

Curtea de Apel Ploiești a

constatat corect că cererea reclamantei este întemeiată, în speță fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 C. proc. civ.

Cererea reclamantei a fost

motivată cu privire la urgență și instanța a reținut corect având în vedere

cuantumul sumei la care a fost obligată la plată reclamanta că prin punerea în

executare s-ar putea aduce prejudicii în activitatea curentă de executare a

unor obligații scadente.

Și ultima critică este

nefondată întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile menționate prin

motivele de recurs, nefiind necesară înregistrarea unei contestații la

executare și nici plata unei cauțiuni.

În consecință, constatând că

nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârât este nefondat și urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul F.G. împotriva sentinței nr. 153 din 4 iulie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2008.