ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2046/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 701/CA din 23

decembrie 2005, reclamanta M.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5265 din 30 noiembrie 2005,

emisă de aceasta și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 27/CA din 12 ianuarie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5265 din 30

noiembrie 2005, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, republicată și completată. A dispus emiterea

de către pârâtă, a unei hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de

lege.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria, satul Aptat, comuna Cămilaru, județul Caliacra, în

România, comuna Ceamurlia de Sus, raionul Istria, județul Tulcea, în septembrie

1940, reclamanta fiind născută în perioada de refugiu a acestora, astfel că

îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată și

completată.

Împotriva acestei hotărâri a declara

recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că

intimata nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație

între Bulgaria și România, astfel că nu poate să susțină că a avut un domiciliu

pe care a fost obligată să-l schimbe, motiv pentru care nu poate să beneficieze

de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată, în

raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta M.S.

s-a născut la data de 8 octombrie 1941, în comuna Ceamurlia de Sus, raiponul

Istria, județul Tulcea, din părinții L.M. și M.L., care au făcut obiectul unui

schimb de populație din Bulgaria, în România, urmare a Tratatului dintre

România și Bulgaria, semnat în luna septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație

lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici

consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a fortiori

trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în

perioada refugiului/strămutării, a suferit în mod direct, toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția instanței de

fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 27/CA din 12 ianuarie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2006.