ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7818/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la 12 septembrie 2005

reclamanții S.S. și I.A.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună obligarea pârâtului ca în termen de 60 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii pronunțate în cauză să facă reclamanților ofertă de

restituire în echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin Dispoziția nr. 1213 din 24

martie 2003 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins solicitarea de

restituire în natură a imobilului conform notificărilor transmise de

reclamanți.

Prin sentința

civilă nr. 1081 din 19 octombrie 2005 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis

acțiunea și l-a obligat pe pârât ca în termen de 60 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii să facă reclamanților ofertă de restituire în echivalent

pentru imobilul din Cluj-Napoca, județ Cluj, înscris în C.F. nr. 16502, nr. top

10133.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a arătat că și pârâtul a fost de acord cu

admiterea acțiunii.

Apelul

declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

civilă nr. 133 A din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Sentința a fost schimbată

în sensul că s-a admis acțiunea și s-a dispus restituirea în natură a terenului

cu nr. top 10133/2 în suprafață de 250 mp precum și a apartamentului nr. 1,

parcela cu nr. top 10133/1/1 din C.F. ind. 122115 Cluj și a cotei de 16,75% din

părțile indivize

comune, inclusiv terenul

în suprafață de 207 mp, parcela cu nr. top 10133/2 din C.F.

col. 122114

Cluj, aferente apartamentului nr. 1, situate în Cluj-Napoca.

A fost respinsă ca

prematură acțiunea pentru apartamentul nr. 2 din același imobil și a stabilit

dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru

apartamentele nr. 3-6 din imobil, în sumă de 361.400 Euro sau echivalentul în

lei la data plății. S-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent

pentru cota de 74,39/100 din terenul în suprafață de 207 mp cu nr. top 10133/2

din C.F. col. 122114 Cluj, aferent apartamentelor 3-6 în sumă de 28.781, 76

Euro sau echivalentul în lei la data plății.

În considerentele

hotărârii instanței de apel s-a arătat că apartamentul nr. 1 din imobilul în

litigiu nu a fost înstrăinat, fiind în continuare proprietatea Statului Român

iar contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 2 a fost atacat de

reclamanți, solicitându-se constatarea nulității absolute a acestuia.

Dispoziția nr. 1213

din 24 martie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca respinge cererea de

restituire în natură, stabilește dreptul la despăgubiri bănești în condițiile

legii și arată doar că valoarea imobilului estimată de petenți în notificare

este de 400.000 dolari SUA.

În realitate,

pârâtul nu a soluționat notificarea în sensul art. 36 din Legea nr. 10/2001

întrucât nu a stabilit prin expertiză valoarea de circulație a imobilului

raportat la care urmau să fie acordate despăgubiri bănești. Așadar, acțiunea

reclamanților este una împotriva refuzului nejustificat de a le fi soluționată

notificarea și nu o plângere împotriva Dispoziției nr. 1213/2003 a Primarului municipiului

Cluj-Napoca. Câtă vreme dreptul lor la măsuri reparatorii prin echivalent nu a

fost stabilit, ei au deschisă calea acțiunii în justiție, neexistând o

dispoziție motivată care să fie comunicată Secretariatului Comisiei Centrale.

Apartamentul nr. 1 nu

este vândut și se află în continuare în patrimoniul unității administrativ

teritoriale. Pentru apartamentul nr. 2 a fost exercitată o acțiune în justiție

pentru constatarea nevalabilității acestuia, ce suspendă procedura

administrativă, conform dispozițiilor art. 46 alin. (2) din lege, astfel că

cererea referitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru acest apartament

este prematură. Pentru celelalte apartamente, măsurile reparatorii sunt

stabilite în echivalent, constând în despăgubiri bănești. Aceasta deoarece,

deși potrivit art. 3 lit. a), art. 5 și art. 12 alin. (3) și (4) din titlul VII

al Legii nr. 247/2005 măsurile reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate

pentru imobilele nerestituibile în natură sunt titlurile de despăgubire ce

reprezintă certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează

drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător

despăgubirilor acordate potrivit legii și care urmează a fi valorificate prin

conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea".

Potrivit

jurisprudenței CEDO în aplicarea art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1, ex:

cauza Sebastian Taub contra României, soluționată prin hotărârea din 12

octombrie 2006, o astfel de reparație nu este una efectivă, ceea ce reprezintă

o încălcare a dreptului la un bun, în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul

nr. 1. Aceasta deoarece Fondul „Proprietatea" a fost înscris în Registrul

Comerțului din București la 29 decembrie 2005 și, conform unui calendar

prevăzut de lege, acțiunile ce puteau fi obținute din martie 2006 prin

conversiunea titlurilor de despăgubire ar fi fost cotate la bursă abia în

decembrie 2006.

Întrucât Fondul

„Proprietatea" nu funcționează nici actualmente de o manieră susceptibilă

să asigure o indemnizație efectivă, aceasta echivalează cu o absență totală a

indemnizației în sensul legislației interne, reglementare incompatibilă cu

respectarea dreptului la bunuri garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1.

Față de dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Constituția României, prin înlăturarea legislației

interne ce nu acordă o despăgubire efectivă și, aplicând art. 1 din Protocolul

nr. 1, singura măsură reparatorie prin echivalent este aceea din dreptul comun,

constând în sume de bani, conform Codului civil.

Împotriva

acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs critica, motivată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

În mod eronat a

reținut instanța de apel că nu a fost soluționată notificarea întrucât nu a

stabilit prin expertiză valoarea de circulație a imobilului. Ulterior apariției

Legii nr. 247/2005 raportat și la Dispoziția nr. 1213/2003 care recunoaște

dreptul reclamanților la despăgubiri, Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis

Dispoziția nr. 2872 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale, conform titlului VII. Faptul că această dispoziție, care a fost

comunicată reclamanților, nu a fost contestată, duce la concluzia că reclamanții

au fost mulțumiți de soluția propusă.

Instanța nu

poate dispune restituirea în natură de către Primarul municipiului Cluj-Napoca

a unor imobile care se află în administrarea Consiliului local al municipiului

Cluj-Napoca.

După intrarea

în vigoare a Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final și a procedurii de

acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și care nu se pot

restitui în natură este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor și nu al instanțelor de judecată.

Prin întâmpinare

intimații au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanții, bazându-se

pe informarea eronată făcută chiar de primărie, au crezut că niciun apartament

nu mai este nevândut, și de aceea nu au atacat dispoziția prin care se propunea

numai acordarea de despăgubiri. Nu are importanță faptul că bunul în litigiu se

află în administrarea Consiliului local, atâta timp cât Primarul este cel

obligat la emiterea dispoziției de restituire.

Analizând hotărârea

atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de

dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că

recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

În mod corect

instanța de apel a apreciat că, de vreme ce asupra unei notificări prin care

s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil, primarul a emis o dispoziție

prin care, respingând cererea, a stabilit că urmează să se acorde despăgubiri

bănești iar valoarea imobilului estimată prin notificare este de 400.000 dolari

SUA, fără să se efectueze o expertiză având un asemenea obiect, practic nu a

fost soluționată notificarea. Dispoziția primarului nr. 2872/2005 nu stabilește

un cuantum al despăgubirilor pe care persoanele îndreptățite ar urma să le primească,

astfel încât nu se poate vorbi de o soluționare a notificării.

Așadar, prima instanță a fost

sesizată cu o acțiune împotriva refuzului de soluționare a notificării și nu cu

o contestație împotriva modului în care a fost soluționată notificarea.

Principiul instituit

prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este acela al priorității

restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența acestei legi. De vreme

ce doar în etapa apelului s-a dovedit că apartamentul nr. 1 nu a fost

înstrăinat, contrar celor afirmate prin adresa nr. 33168/3/452 din 8 mai 2006

emisă de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, măsura restituirii în

natură a acestuia este legală.

Cât privește

legitimarea procesuală pasivă a primarului, aceasta este impusă de art. 21

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform căruia, în cazul imobilelor deținute de

unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent

către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor,

respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a

președintelui

consiliului județean. Drept

urmare, este lipsit de relevanță că imobilul se află doar în

administrarea

consiliului local.

Nu au fost nesocotite

atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întrucât aceasta

nu poate dispune restituirea în natură. Cât privește faptul că au fost

stabilite despăgubiri bănești, potrivit dreptului comun, instanța de apel a

făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 20 alin. (3) din Constituție și a acordat

prioritate jurisprudenței CEDO în privința reparației efective a daunelor.

Față de cele

ce preced, Înalta Curte a apreciat că nu sunt întrunite cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul a fost respins ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca

împotriva deciziei civile nr. 133 A din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2007.