ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5227/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5227/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 24 aprilie
2007, P.P. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 2461 pronunțată la
20 martie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, în dosarul nr. 3717/117/2005.
În motivarea
contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1)
C. proc. civ., contestatorul a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu
privire la suprafața de teren de 652 mp din totalul de 1288 mp situat în Cluj
Napoca, așa încât decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin decizia ce
formează obiectul contestației în anulare, dedusă judecății, respectiv nr. 2461
din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de pârâtul primarul
municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 401/A din 13 noiembrie 2006 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori
și familie.
A fost modificată
decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul declarat de același pârât.
A fost schimbată în
parte sentința civilă nr. 573 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Cluj.
S-a constatat dreptul
reclamantului P.P. la măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în
suprafață de 1288 mp
situat în Cluj, în condițiile Legii speciale
privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate abuziv.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței.
Inițial, prin
sentința civilă nr. 573 din 29 iunie 2006, Tribunalul Cluj a admis în parte
contestația formulată de P.P. în contradictoriu cu pârâții municipiul
Cluj-Napoca și primarul municipiului Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr. 10/2001.
A anulat dispoziția
nr. 3506 din 13 octombrie 2003, emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și
1-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a
suprafeței libere de 652 mp și de acordare a despăgubirilor pentru diferența de
teren până la 1288 mp și s-a respins petitul privind construcția.
Pentru a decide ca
atare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea
nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral
demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial
terenul, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de
teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea
aferentă servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale
localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se vor stabili în
echivalent.
În conformitate cu
alin. (4) al aceluiași text de lege „în cazul în care lucrările pentru care s-a
dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren aferent, măsurile
reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
S-a mai reținut că
terenul ce formează obiectul litigiului este ocupat, fiind construit un bloc de
locuințe, spațiul aferent fiind amenajat prin construcția de garaje și curtea
interioară blocului nr. 28, în suprafață de 652 mp.
Contestația în
anulare este nefondată și urmează a fî respinsă pentru considerentele ce
succed.
Contestația în
anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, astfel cum este
reglementată de dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ. ce constituie sediul
materiei se poate exercita în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.
317 și art. 318 din același cod.
Cum, în cazul concret
dedus judecății, în care contestatorul și-a întemeiat în drept contestația în
anulare, pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a investit
instanța cu soluționarea unei contestații în anulare specială, cale de atac
deschisă asupra hotărârilor judecătorești date de instanțe de recurs sintagma
„greșeală materială în accepțiunea legiuitorului se definește ca o greșeală
evidentă, realizată prin confundarea unor elemente importante sau a unor date
aflate la dosarul cauzei și nu poate fi exercitată pentru remedierea unor
greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții
legale de drept substanțial sau procedural.
Prevederile art. 318
C. proc. civ. au un câmp limitativ de aplicațiune, astfel că ele trebuie
interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu se deschide calea
unui veritabil recurs la recurs.
În speță este de
observat că suprafața de teren de 652 mp a făcut obiectul de analiză nefiind
omis a fi cercetat și s-a stabilit că pe acest teren a fost construit un bloc
de locuințe, iar suprafața rămasă liberă, neocupată este aferentă construcției
și face parte din curtea interioară.
Instanța de recurs a
analizat regimul juridic al întregii suprafețe de teren de 1288 mp, în aceasta
fiind inclusă și cea de 652 mp, aferentă construcției blocului de locuințe nr.
28 cu garajele și spațiile corespunzătoare.
Așa fiind, motivul
contestației în anulare nu este fondat, fiind evident că, în cauză dezlegarea
dată pricinii, în recurs, nu este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul
art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, Înalta
Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca
nefondată, contestația în anulare formulată de P.P. împotriva deciziei nr. 2461
din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 iunie 2007.