ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5227/2007

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 aprilie 2007, P.P. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 2461 pronunțată la 20 martie 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 3717/117/2005. În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la suprafața de teren de 652 mp din totalul de 1288 mp situat în Cluj Napoca, așa încât decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale.

Prin decizia ce formează obiectul contestației în anulare, dedusă judecății, respectiv nr. 2461 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 401/A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. A fost modificată decizia recurată, în sensul că a fost admis apelul declarat de același pârât. A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 573 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Cluj. S-a constatat dreptul reclamantului P.P. la măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafață de 1288 mp situat în Cluj, în condițiile Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Inițial, prin sentința civilă nr. 573 din 29 iunie 2006, Tribunalul Cluj a admis în parte contestația formulată de P.P. în contradictoriu cu pârâții municipiul Cluj-Napoca și primarul municipiului Cluj-Napoca, în temeiul Legii nr. 10/2001. A anulat dispoziția nr. 3506 din 13 octombrie 2003, emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca și 1-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a suprafeței libere de 652 mp și de acordare a despăgubirilor pentru diferența de teren până la 1288 mp și s-a respins petitul privind construcția.

Pentru a decide ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea aferentă servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se vor stabili în echivalent.

În conformitate cu alin. (4) al aceluiași text de lege „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren aferent, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil". S-a mai reținut că terenul ce formează obiectul litigiului este ocupat, fiind construit un bloc de locuințe, spațiul aferent fiind amenajat prin construcția de garaje și curtea interioară blocului nr. 28, în suprafață de 652 mp. Contestația în anulare este nefondată și urmează a fî respinsă pentru considerentele ce succed. Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ. ce constituie sediul materiei se poate exercita în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 din același cod.

Cum, în cazul concret dedus judecății, în care contestatorul și-a întemeiat în drept contestația în anulare, pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a investit instanța cu soluționarea unei contestații în anulare specială, cale de atac deschisă asupra hotărârilor judecătorești date de instanțe de recurs sintagma „greșeală materială în accepțiunea legiuitorului se definește ca o greșeală evidentă, realizată prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei și nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Prevederile art. 318 C. proc.

civ. au un câmp limitativ de aplicațiune, astfel că ele trebuie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs. În speță este de observat că suprafața de teren de 652 mp a făcut obiectul de analiză nefiind omis a fi cercetat și s-a stabilit că pe acest teren a fost construit un bloc de locuințe, iar suprafața rămasă liberă, neocupată este aferentă construcției și face parte din curtea interioară. Instanța de recurs a analizat regimul juridic al întregii suprafețe de teren de 1288 mp, în aceasta fiind inclusă și cea de 652 mp, aferentă construcției blocului de locuințe nr. 28 cu garajele și spațiile corespunzătoare. Așa fiind, motivul contestației în anulare nu este fondat, fiind evident că, în cauză dezlegarea dată pricinii, în recurs, nu este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Ca atare, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de P.P. împotriva deciziei nr. 2461 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.