ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3705/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3705/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,
asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj,
secția civilă, la 1 februarie 2006, reclamanta S.R.M. a solicitat, în
contradictoriu cu intimații Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul
Local al municipiului Cluj-Napoca, anularea în parte a Dispoziției nr. 109 din
16 ianuarie 2006 emisă de primar, stabilirea (determinarea) de măsuri
reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din terenul situat în Cluj,
în suprafață de 3715 mp, în sensul precizării sumei care să-i fie acordată
reclamantei cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent și obligarea pârâților
la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Dispoziția
nr. 109 din 16 ianuarie 2006 s-au stabilit în favoarea reclamantei despăgubiri
acordate în condițiile legii speciale, dar nu a fost precizată suma pe care
trebuie să o primească reclamanta.
Prin sentința civilă nr. 472 din 17 mai 2006
Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată. Totodată, a
fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul
Local Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că
prin Dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 1305/2005 s-a dispus
acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în Cluj-Napoca, str. Ion
Meșter f.n., în suprafață de 3715 mp. Această dispoziție a fost contestată de
reclamantă și prin sentința civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj a fost
anulată în parte, primarul fiind obligat să emită o nouă dispoziție care să
cuprindă măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ parte din
teren.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis o nouă
dispoziție cu nr. 109 din 16 ianuarie 2006, stabilind despăgubiri ce se vor
acorda în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a trimis dosarul la
Comisia centrală pentru a se proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul
de despăgubire.
Reclamanta a solicitat din nou cuantificarea sumei
acordate cu titlu de despăgubiri însă această cerere a fost deja soluționată
prin hotărâre judecătorească.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei
sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 377 A din 13
octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări
sociale, pentru minori și familie.
În considerentele hotărârii sale instanța de apel a
arătat că reclamanta supune controlului de legalitate o dispoziție emisă de
Primarul municipiului Cluj-Napoca în executarea unei hotărâri judecătorești
definitive.
Prin hotărârea judecătorească anterioară, definitivă,
s-a statuat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,
nefiind posibilă restituirea în natură a terenului, și, de asemenea, s-a decis
că numai primarul are legitimare procesuală pasivă, nu și Consiliul Local
Cluj-Napoca.
Este inutilă cauzei efectuarea unei expertize tehnice
topografice, astfel cum a fost solicitată de reclamantă.
De la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005
orice consemnare a unei sume care urmează a se acorda ca despăgubire are
valoare de propunere, Secretarul Comisiei Centrale procedând la o evaluare
proprie, prin evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată, care va
întocmi raportul de evaluare ce conține cuantumul despăgubirilor în limitele
cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Urmează ca decizia Comisiei Centrale să fie supusă
controlului de legalitate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de
către reclamantă critica vizând următoarele aspecte:
În mod greșit a reținut instanța de apel incidența
în cauză a prevederilor art. 166 C. proc. civ. deoarece nu există autoritate de
lucru judecat față de sentința civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului Cluj. Între
cele două acțiuni nu există identitate de obiect și nici de cauză, în dosarul
4897/2005 cauza a constituit-o acordarea de măsuri reparatorii, iar în
prezentul litigiu cauza o constituie restituirea în natură.
Excepția autorității de lucru judecat nu poate fi
primită și pentru că ar însemna ca dispoziția nr. 109/2006 să nu mai poată fi
atacată în justiție, ceea ce ar însemna o încălcare gravă a art. 1 din
Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
În mod greșit a invocat instanța de apel prevederile
art. 294 C. proc. civ., deoarece față de efectul devolutiv al apelului instanța
de apel avea obligația de a verifica situația de fapt și aplicarea legii de
către prima instanță;
Instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor
Legii nr. 10/2001 care instituie principiul priorității restituirii în natură.
Încercând să determine instanța de apel să facă
aplicarea principiului devoluțiunii, reclamanta a solicitat prin precizarea
motivelor de apel faptul că solicită restituirea în natură a suprafeței de
teren care este liber și neafectat de utilități.
Chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta
a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize tehnice judiciare
topografice, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări.
Sesizând greșeala pe care a săvârșit-o, instanța s-a
pronunțat în privința expertizei în motivele deciziei atacate, iar nu prin
încheiere, cu încălcarea prevederilor art. 167 C. proc. civ., deși apelul a
fost soluționat la al doilea termen;
În procedura administrativă obligatorie, primarul
trebuia să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii. Dispozițiile emise de
entitățile învestite cu soluționarea notificărilor trebuie să fie însoțite de
sume care urmează a se acorda ca despăgubire, respectiv de propuneri motivate
de acordare a despăgubirilor, care presupun efectuarea unei expertize tehnice
topografice.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor
formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate
înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este
întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1088/2005 a Tribunalului
Cluj, secția civilă, a fost anulată Dispoziția nr. 1305/2005 emisă de Primarul
municipiului Cluj-Napoca prin care a fost respinsă notificarea nr. 680 din 9
iulie 2001 formulată de reclamanta din prezentul litigiu împreună cu alte
persoane, și primarul a fost obligat la emiterea unei noi dispoziții de
stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea
apelului reclamantei prin decizia civilă nr. 71 A din 15 februarie 2006.
Atunci când s-au întemeiat pe sentința civilă nr.
1088/2005, instanțele de fond au reținut în realitate puterea de lucru judecat
a acesteia, respectiv, efectul pozitiv produs de hotărâre, ceea ce înseamnă ca
cele statuate de o instanță să nu mai poată fi contrazis de instanța ulterioară
(în procesul dintre aceleași părți, în care chestiunea litigioasă nu se
suprapune în totalitate, ca obiect și cauză, cu cea anterioară).
Acest aspect este reglementat sub forma prezumției de
lucru judecat [art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ.]
presupunând așadar, că ceea ce s-a stabilit irevocabil în raporturile juridice
dintre părți corespunde realității, fără posibilitatea de a mai fi contrazis;
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a
solicitat verificarea legalității dispoziției primarului numai cu privire la
determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent ce i se cuvin
acesteia. Nu a solicitat și restituirea în natură a unei părți din teren.
Faptul că judecata în apel este devolutivă nu
înseamnă că pot fi nesocotite dispozițiile imperative ale art. 294 alin. (1) C.
proc. civ. conform cu care, în apel nu se poate schimba calitatea părților,
cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte
cereri noi.
În aceste condiții, constatând că reclamanta a
solicitat direct în apel restituirea în natură a unei suprafețe de teren,
instanța de apel a făcut aplicarea corectă a textului procedural menționat.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la
nepronunțarea de către instanța de apel, prin încheiere dată pe parcursul
procesului, asupra solicitării de efectuare a unei expertize topografice, față
de soluția preconizată în legătură cu cererea de restituire în natură. Față de
limitele cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată, proba
cu expertiza topometrică nu era concludentă;
Prin sentința în executarea căreia a fost emisă
Dispoziția nr. 109/16.01.2006 s-a dispus ca Primarul municipiului Cluj-Napoca
să emită în favoarea reclamantei dispoziție de stabilire a măsurilor
reparatorii prin echivalent.
În condițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente,
deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu
soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele
conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea
notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca
despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului
obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv
orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana
îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de
proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,
conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la
data intrării în vigoare a acestei legi.
Iar conform alin. (5) și (6) al aceluiași text,
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute
la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură
a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau
societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de
evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori
desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de
evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține
cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de
despăgubire.
Așadar, după modificarea Legii nr. 10/2001
despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în natură se
acordă potrivit Legii speciale nr. 247/2005, după procedura instituită de
titlul VII.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința
păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta
S.R.M. împotriva deciziei civile nr. 377 A din 13 octombrie 2006 a Curții de
Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.