ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8585/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1088 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată de Ș.R.M. împotriva Primarului Municipiului Cluj-Napoca și în consecință s-a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 1306 din 27 mai 2005 și obligarea primarului de a emite în favoarea reclamantei o dispoziție de stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent pentru cota de 1/2 parte din terenul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj nr. top 21863. A fost respins petitul pentru obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, precum și acțiunea îndreptată împotriva Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul în discuție a aparținut autorilor reclamantei, L.I. născută A. și A.G., de la care a fost preluat abuziv prin expropriere în anul 1974 și cum reclamanta este fiica numitei F.I., care la rândul său este fiica I.L., decedată în anul 1967, s-a reținut calitatea acesteia de persoană îndreptățită la despăgubire. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 71 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, avându-se în vedere că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, confirmând calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, ce vor fi stabilite conform art. 13 și art. 26 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recursul de față, susținând că în mod greșit nu s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite, ceea ce se putea realiza numai după efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice. A solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii și față de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, alături de Primarul municipiului Cluj pentru a-i fi opozabilă hotărârea, primarul fiind numai organul de execuție al hotărârilor consiliului local, acesta având atribuția de a aproba bugetul local și de administrare a domeniului public și privat al orașului. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Din întâmpinarea depusă de intimat rezultă că s-a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 1088 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia recurată în fața acestei instanțe și deci executorie.

A fost emisă Dispoziția Primarului nr. 109 din 16 ianuarie 2006, prin care au fost stabilite pentru reclamantă măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Această dispoziție a fost la rândul ei contestată de persoana îndreptățită la despăgubiri, formând obiectul dosarului nr. 3244/2006, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. În aceste condiții, motivul de recurs ce vizează nestabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite și efectuarea unei expertize în acest scop apare ca lipsit de interes și ca atare recursul nu poate fi admis. Dar, cererea de față nu este de primit nici în raport de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, care instituie o nouă procedură administrativă pentru acordarea despăgubirilor, conform art. 16 și următoarele cuprinse în Capitolul V. Astfel, o competență specială în această materie revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului ministru.

Prin urmare, în condițiile legii noi, numai acest organism este în măsură să urmeze procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, pentru ca în final să dispună emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 247/2005. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este de primit, pentru că instanțele au dispus în mod corect obligarea instituției Primarului municipiului Cluj la emiterea deciziei de despăgubire, ceea ce s-a și executat, aceasta având atribuții în materia acordării măsurilor reparatorii, astfel cum se prevede expres și în art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Ș.R.M. împotriva deciziei civile nr. 71/A din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.