ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8585/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1088 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Cluj a fost admisă în parte

acțiunea formulată de Ș.R.M. împotriva Primarului Municipiului

Cluj-Napoca și în consecință s-a dispus anularea în parte a

dispoziției nr. 1306 din 27 mai 2005 și obligarea primarului de a

emite în favoarea reclamantei o dispoziție de stabilire a măsurilor

reparatorii în echivalent pentru cota de 1/2 parte din terenul situat în

Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj nr. top 21863. A fost respins petitul pentru

obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, precum și

acțiunea îndreptată împotriva Consiliului local al municipiului

Cluj-Napoca, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că terenul în discuție a aparținut

autorilor reclamantei, L.I. născută A. și A.G., de la care a

fost preluat abuziv prin expropriere în anul 1974 și cum reclamanta este

fiica numitei F.I., care la rândul său este fiica I.L., decedată în

anul 1967, s-a reținut calitatea acesteia de persoană

îndreptățită la despăgubire.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 71

din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, avându-se în vedere că

tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3 lit. a)

și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, confirmând calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, ce vor fi stabilite conform art. 13 și art. 26 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii, reclamanta

a declarat recursul de față, susținând că în mod

greșit nu s-a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite, ceea

ce se putea realiza numai după efectuarea unei expertize tehnice judiciare

topografice.

A solicitat modificarea deciziei

recurate, în sensul admiterii cererii și față de Consiliul Local

al municipiului Cluj-Napoca, alături de Primarul municipiului Cluj pentru

a-i fi opozabilă hotărârea, primarul fiind numai organul de

execuție al hotărârilor consiliului local, acesta având atribuția

de a aproba bugetul local și de administrare a domeniului public și

privat al orașului.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Din întâmpinarea depusă de

intimat rezultă că s-a procedat la punerea în executare a sentinței

civile nr. 1088 din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Cluj, definitivă prin

decizia recurată în fața acestei instanțe și deci

executorie.

A fost emisă Dispoziția

Primarului nr. 109 din 16 ianuarie 2006, prin care au fost stabilite pentru

reclamantă măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Această dispoziție a fost

la rândul ei contestată de persoana îndreptățită la

despăgubiri, formând obiectul dosarului nr. 3244/2006, aflat pe rolul

Curții de Apel Cluj.

În aceste condiții, motivul de

recurs ce vizează nestabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite

și efectuarea unei expertize în acest scop apare ca lipsit de interes

și ca atare recursul nu poate fi admis.

Dar, cererea de față nu

este de primit nici în raport de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.

247/2005, care instituie o nouă procedură administrativă pentru

acordarea despăgubirilor, conform art. 16 și următoarele

cuprinse în Capitolul V. Astfel, o competență specială în

această materie revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului

ministru. Prin urmare, în condițiile legii noi, numai acest organism este

în măsură să urmeze procedura administrativă pentru acordarea

despăgubirilor, pentru ca în final să dispună emiterea deciziei

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire conform art. 13 lit. a)

din Legea nr. 247/2005.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs nu este de primit, pentru că instanțele au dispus în mod

corect obligarea instituției Primarului municipiului Cluj la emiterea

deciziei de despăgubire, ceea ce s-a și executat, aceasta având

atribuții în materia acordării măsurilor reparatorii, astfel cum

se prevede expres și în art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul de

față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Ș.R.M. împotriva deciziei civile nr. 71/A din 15

februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2006.