ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5307/2010

Prin Încheierea

civilă nr. 118/CC din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis

cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu reclamanta R.E. și, în

consecință, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul și

considerentele Sentinței civile nr. 143 din 23 februarie 2007, în Dosarul nr.

8183/117/2006 al Tribunalului Cluj, secția civilă, în sensul că „a fost obligat

pârâtul să emită în favoarea reclamantei o nouă dispoziție de restituire în

natură a terenului în suprafață de 110 mp., situat în mun. Cluj-Napoca, str. P.

nr. 56, înscris în C.F. nr. 22702 Cluj cu nr. top. 5254" și nu înscris în

C.F. nr. 6214 Cluj cu nr. top. 5267, cum greșit s-a menționat.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel reclamanta R.E.

Prin Decizia civilă

nr. 263/A din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost respins, ca nefondat,

apelul.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut că indicarea C.F. 6214 Cluj-Napoca cu nr.

top. 5267 în acțiunea introductivă a fost făcută din greșeală, greșeală ce a

fost sesizată de către reclamanți care au formulat o precizare de acțiune prin

care arată că terenul în suprafață de 110 m.p. se identifică în C.F. 22702

Cluj-Napoca nr. top. 5254.

În nici unul dintre

actele ce au întemeiat pronunțarea sentinței a cărei îndreptare s-a făcut nu se

indică decât C.F. 22702 Cluj-Napoca nr. top. 5254.

Mai mult, pentru

imobilul înscris în C.F. 6214 Cluj-Napoca cu nr. top. 5267 nu s-a făcut dovada că

reclamanta ar fi formulat Notificarea cu nr. 712 din 14 februarie 2002

înregistrată la executor judecătoresc C.M. și nici nu s-au depus actele de

proprietatea referitor la acest imobil, iar dispoziția atacată în prezenta

cauză se referă la imobilul înscris în C.F. 22702 Cluj-Napoca nr. top. 5254,

prin urmare obiectul acțiunii l-a constituit imobilul în C.F. 22702 Cluj-Napoca

nr. top. 5254, iar nu cel înscris în C.F. 6214 Cluj-Napoca cu nr. top. 5267.

Chiar reclamanta,

prin precizarea de acțiune, acceptă că a indicat greșit numărul cărții funciare

și nr. top. în acțiunea inițială. Or, dacă a indicat greșit aceste date este

evident că e o greșeală, una materială la care se referă art. 281 C. proc. civ.

Faptul că și

instanțele de apel și recurs au preluat aceleași date nu exclud de la

îndreptarea greșelii hotărârea instanței de fond, după cum și hotărârile

instanțelor din căile de atac pot fi îndreptate pe această cale, dacă se

dovedește existența unei astfel de greșeli.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta-reclamantă R.E.

pentru motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea

acestuia s-a arătat că instanța de apel și de fond au admis o cerere vădit

inadmisibilă, întrucât s-au adus modificări esențiale ale obiectului unei

hotărârii definitive și irevocabile, care are autoritate de lucru judecat.

Astfel, s-a ajuns în

situația când, pe calea unei procedurii incidentale, cum este cea prevăzută de

art. 281 C. proc. civ., s-a adus atingere principiului autorității de lucru

judecat, întrucât s-a modificat obiectul dispozitivului Sentinței nr. 143/2007

a Tribunalului Cluj.

Mai mult, suntem în

situația cu totul neobișnuită ca Sentința nr. 143/2007, în prezent rectificată

(C.F. nr. 22702 nr. top. 5254 Cluj) prin admiterea cererii de îndreptare a

erorii materiale formulate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, să se

afle într-o vădită contradicție cu Decizia nr. 1943/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție (C.F. nr. 6214 nr. top. 5267 Cluj), care a rămas

irevocabilă pentru un cu totul alt număr topografic din altă carte funciară.

Admiterea unei astfel

de cereri de către instanța de apel și de fond, menită să modifice întru totul

sentința rămasă definitivă și irevocabilă, în condițiile în care exista o

decizie a unei instanțe superioare în grad cu privire la acest aspect, creează

un precedent în alterarea siguranței circuitului civil prin posibilitatea

modificării de către o instanță de fond a deciziei unei instanțe superioare în

grad.

O astfel de critică,

așa cum este exprimată în cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de

pârât poate fi valorificată numai prin exercitarea căilor legale de atac, ceea

ce nu s-a făcut.

Îndreptarea unei

erori materiale este o chestiune de ordin material și nu una de reapreciere a

fondului cauzei.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Imobilul teren în

suprafață de 110 mp care face obiectul prezentei cauze a fost identificat încă

din acțiunea introductivă de instanță, atât prin adresa poștală, cât și prin

reperele cadastrale, respectiv ca fiind situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 56,

C.F..nr. 6214 nr. top. 5267.

Ulterior, la data de

10 ianuarie 2007, fila 59 dosar primă instanță, prin precizarea la acțiune,

însăși reclamanta a arătat că terenul în suprafață de 110 mp, expropriat de la

părinții săi, se identifică în C.F. nr. 22702 Cluj A+1, nr. top. 5254.

În faza procesuală a

prezentului recurs, recurentei i s-a pus în vedere să facă dovada că la adresa

poștală din Cluj-Napoca str. P. nr. 56 există două evidențe cadastrale.

Au fost depuse la

dosar: Adresa nr. 13911/433 din 28 iunie 2010 a Primăriei Municipiului

Cluj-Napoca, din care rezultă că imobilul de la adresa poștală Cluj-Napoca str.

P. nr. 56 se suprapune peste C.F. nr. 22702 nr. top. 5254 Cluj și parțial peste

C.F. nr. 6215 nr. top. 5267 Cluj, astfel cum rezultă și din raportul de

expertiză întocmit de inginer T.M., plan de situație ediția 1970, plan de

situație ediția 1940, C.F. nr. 22702 nr. top. 5254 Cluj, C.F. nr. 6214 nr. top.

5267 Cluj.

Analizând expertiza

întocmită de inginer T.M., la care se raportează Adresa nr. 13911/433 din 28

iunie 2010, Înalta Curte constată că acesta a avut ca obiectiv identificarea în

regim de carte funciară a imobilului din str. P. nr. 56, concluzionând că

terenul aferent celor două apartamente este în suprafață de 598 mp,

proprietarii folosind o suprafață de 122 mp mai mare decât suprafața înscrisă

în cartea funciară. De asemenea, curtea și grădina se suprapun parțial pe

latura estică cu imobilul cu C.F. nr. 6214 nr. top. 5267, imobil aflat în

proprietatea Statului Român și a lui J.B., între cele două imobile neexistând

delimitare.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că terenul de 110 mp, fiind aferent apartamentului nr. 2, face

parte din cei 598 mp aferenți imobilului din C.F. nr. 22702 nr. top. 5254,

astfel că nu se poate suprapune peste suprafața pe care o folosesc excedentar

proprietarii imobilului din str. P. nr. 56, aceia de 122 mp, situați în C.F.

nr. 6214 nr. top. 5267, astfel cum susține recurenta în concluziile asupra

prezentului recurs.

Terenul expropriat în

suprafață de 110 mp era aferent apartamentului nr. 2 din str. P. nr. 56 Cluj,

astfel cum rezultă din borderoul aferent Decretului nr. 91/1976 - fila 52 primă

instanță – deci făcea parte din suprafața de 598 mp aferentă apartamentelor nr.

1 și 2, fiind înscris în C.F. colectivă nr. 22702, cu nr. top. 5254, astfel cum

a motivat și prima instanță în cuprinsul Sentinței civile nr. 143/2007. De

altfel, Înalta Curte observă că întreaga motivare a primei instanțe de fond se

raportează la aceste repere cadastrale, respectiv C.F. nr. 22702, cu nr. top.

5254, și numai în dispozitiv se referă la un alt număr de carte funciară 6214

și număr top. 5267, iar, ulterior, instanțele de apel și de recurs nu au mai

făcut în nici un fel referire la aceste repere de identificare a imobilului.

Adăugând la aceste

constatări faptul că pentru imobilul înscris în C.F. 6214 Cluj-Napoca cu nr.

top. 5267 nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi formulat Notificarea cu nr.

712 din 14 februarie 2002 înregistrată la executor judecătoresc C.M. și nici nu

s-au depus actele de proprietate referitoare la acest imobil, iar dispoziția

atacată în prezenta cauză se referă la imobilul înscris în C.F. 22702

Cluj-Napoca nr. top. 5254, Înalta Curte consideră că obiectul acțiunii l-a

constituit imobilul înscris în C.F. 22702 Cluj-Napoca nr. top. 5254, iar nu cel

înscris în C.F. 6214 Cluj-Napoca cu nr. top. 5267, cum greșit a menționat prima

instanță de fond în dispozitiv, fiind evidentă dorința părții reclamante de a

dobândi un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren care excede

terenului în suprafață de 598 mp, aferent imobilului din str. P. nr. 56,

respectiv asupra unei părți din terenul de 122 mp pe care proprietarii

terenului din str. P. nr. 56 îl folosesc excedentar, astfel cum a constatat

expertul.

Împrejurarea că

eroarea materială a fost realizată la prima instanță și menținută în apel și

recurs, prin faptul că s-a păstrat soluția primei instanțe de fond, fără a se

mai face vreo referire la aceste numere cadastrale sau a se analiza identitatea

de obiect al cauzei după numărul cadastral în căile de atac, nu constituie o

încălcare a autorității de lucru judecat, deoarece îndreptarea unei erori

materiale se poate realiza chiar dacă hotărârea a intrat sub putere de lucru

judecat, căci va fi îndreptată de către instanța care a pronunțat hotărârea ce

se cere a fi îndreptată, urmând ca, în temeiul art. 281

3

C. proc.

civ., încheierea prin care se soluționează o astfel de cerere să fie supusă

aceleași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat

îndreptarea erorii.

Astfel cum s-a

motivat anterior, prezenta cerere de îndreptare a erorii materiale nu aduce

atingere obiectului cauzei, în sensul că îl modifică, deoarece obiectul cauzei

îl constituie cei 110 mp care fac parte din imobilul din str. P. nr. 56, în

suprafață totală de 598 mp și construcție, astfel că identificarea numărului

cadastral corespunzător acestui imobil s-a realizat în raport de limitele

dreptului de proprietate, astfel cum au fost determinate prin actele de

proprietate, evidențele cadastrale și raportul de expertiză.

Astfel fiind,

recursul se dovedește a fi nefondat, deoarece motivul de recurs nu este

incident în cauză, iar prin probele administrate în recurs nu s-a făcut dovada

contrară situației de fapt reținută de ambele instanțe de fond în soluționarea

cererii de îndreptare a erorii materiale, motiv pentru care, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta R.E. împotriva Deciziei civile nr. 263/A din 9

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG