ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2006,

reclamantul E.J.A.R. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru străini,

solicitând anularea măsurii de respingere a cererii de stabilire a domiciliului

în România comunicată prin adresa nr. 43954/BF/S.IV din 24 martie 2006 și

obligarea pârâtei să aprobe cererea de stabilire a domiciliului în România.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în data de 5 octombrie 2005 a depus la pârâtă, o cerere de stabilire a domiciliului în România, însoțită de documentele

prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 cu modificările

și completările ulterioare.

Reclamantul consideră că

refuzul pârâtei este nejustificat, întrucât a făcut dovada deținerii

mijloacelor legale de întreținere în cuantumul prevăzut de lege.

A fost prezentat bilanțul

societății la 31 decembrie 2004, din care rezultă un profit net de 681.459 mii

lei, iar cota de 34 % reprezintă o valoare de 231.696 mii lei, profit cuvenit

reclamantului.

La data analizării cererii,

24 martie 2006, potrivit datelor înscrise în bilanțul contabil la 31 decembrie

2005, profitul net realizat de societate este de 84.273 RON, iar profitul

aferent cotei de participare a reclamantului la beneficii și pierderi este de

28.653 RON, document ce ar fi trebuit luat în considerare.

Prin sentința civilă nr.

1473 din 20 iunie 2006 pronunțată în dosar, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea

reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea a reținut că reclamantul nu a făcut dovada mijloacelor de întreținere în

cuantum de 500 euro lunar, așa cum cere art. 55 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 194/2002.

Din bilanțul contabil depus

de reclamant rezultă că la data de 31 decembrie 2004, societatea a avut un

profit net de 681.459.000 lei ROL , iar cota reclamantului de 34 % reprezintă o

valoare de 231.696.000 lei ROL care împărțit la 12 luni rezultă un venit mediu

lunar de 476 euro.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a

arătat că i-a fost prelungit dreptul de ședere până la data de 13 mai 2006, cu

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 50 pct. 2 și art. 55 alin.

(2) din O.U.G. nr. 194/2002.

În acest context, recurentul

a considerat că odată cu prelungirea dreptului de ședere a făcut dovada

deținerii mijloacelor legale de întreținere în cuantumul prevăzut de lege.

Recurentul a învederat și că

legea nu distinge cu privire la obligativitatea obținerii cererii dreptului de

ședere strict de 12 luni, în acest sens fiind art. 50 alin. (2) conform căruia

dreptul de ședere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru

perioada de până la un an.

Recurentul arată că instanța

de fond a interpretat eronat prevederile O.U.G. nr. 194/2002, în sensul că a

împărțit valoarea profitului net cuvenit la cursurile de schimb valutar din

anul 2004, repartizând profitul aferent acestui an la cele 12 luni ale anului

2004, încălcând prevederile legale în domeniul fiscal privind repartizarea

profitului.

Astfel, profitul se

repartizează numai după închiderea exercițiului financiar și aprobarea

bilanțului contabil pentru anul 2004, adică în anul 2005.

Recurentul a calculat

venitul în funcție de cursul mediu de schimb calculat de B.N.R. la nivelul

anului 2005, rezultând un venit de 6394,37 euro (36.234,38 lei/un euro).

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, la

sfârșitul anului 2004, firma acestuia realizând un profit de 681.459.000 ROL,

cu un venit mediu lunar de 19.308.805 ROL, echivalentul a 476 euro, nefiind

îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 70 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

194/2002.

Recursul este fondat.

Recurentul-reclamant a

beneficiat de un drept de ședere temporară în România până la 16 mai 2006,

prelungit în condițiile solicitate de art. 55 din O.U.G. nr. 194/2002,

modificată, respectiv dovedirea mijloacelor legale de întreținere în cuantum de

500 euro lunar.

Fiind dovedite aceste

mijloace, recurentului i-a fost prelungit dreptul de ședere temporară în

România, până la 16 mai 2006.

Anterior expirării dreptului

de ședere, la 5 octombrie 2005, recurentul a formulat cerere de stabilire a

domiciliului în România.

Una dintre condițiile de

stabilire a domiciliului în România este cea prevăzută la art. 70 alin. (1)

lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 și anume, dovada deținerii mijloacelor de

întreținere în cuantumul prevăzut de lege, corespunzător scopului pentru care

s-a prelungit dreptul de ședere până la depunerea cererii.

Autoritatea administrativă

intimată și instanța de fond nu au ținut seama că recurentul avea dreptul de ședere

prelungit până la 16 mai 2006, îndeplinind condiția celor 500 euro lunar.

Acestea au recalculat

cuantumul mijloacelor de întreținere și pentru perioada până la 16 mai 2006,

când recurentul dovedise deținerea acestora în cuantum legal.

Deși intimata a analizat

cererea de stabilire a domiciliului formulată de recurent abia la 24 martie 2006,

când bilanțul societății la 31 decembrie 2004 fusese depus la organele

abilitate, venitul net nu a fost calculat conform prevederilor legale în

materie – după încheierea exercițiului și aprobarea bilanțului contabil pentru

anul 2004, care a avut loc la 23 februarie 2005, dată la care a fost

înregistrat bilanțul contabil la Administrația Financiară.

Aceeași modalitate greșită

de calcul a fost preluată și de către instanța de fond.

Astfel, se constată că

motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt întemeiate, instanța de fond aplicând în mod greșit prevederile art. 11 alin.

(2) lit. a) și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 referitoare la

distribuirea profitului.

Întrucât profitul a fost distribuit la 23 februarie 2005,

fiind în cuantum de 681.459 mii lei, cota de 34 % a recurentului reprezintă o

valorare de 231.696 mii lei.

Luând în calcul cumulul

mediu de schimb calculat la nivelul anului 2005 de B.N.R. rezultă un venit de

6394,37 euro (36.234,38 lei/ un euro), suficient pentru a fi îndeplinită

condiția dovedirii mijloacelor legale de existență.

Față de acestea, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și pe fond,

în baza art. 70 și art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002 va admite cererea de

stabilire a domiciliului în România a reclamantului, refuzul pârâtei fiind

nejustificat.

Urmează a se anula măsura

comunicată prin adresa nr. 43954/BF/S.IV din 24 martie 2006 emisă de pârâtă.

Va obliga pârâta să emită

actul administrativ de aprobare a stabilirii domiciliului reclamantului în

România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

către recurentul-reclamant E.J.A.R. împotriva sentinței civile nr. 1473

pronunțată în dosar de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă

Autoritatea pentru străini.

Casează sentința recurată și

pe fond admite acțiunea.

Anulează măsura comunicată

prin adresa nr. 43954/BF/S.IV din 24 martie 2006 emisă de Autoritatea pentru

Străini.

Obligă pârâta Autoritatea

pentru străini să emită actul administrativ de aprobare a stabilirii

domiciliului reclamantului în România.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.