ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1748/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la 26 aprilie 2006, reclamanta S.K.N.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.S., anularea dispoziției prin care pârâta i-a

respins cererea de stabilire a domiciliului în România.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2151 din

4 octombrie 2006 a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu îndeplinește

condițiile impuse de art. 70 alin. (1) lit. b) referitoare la deținerea

mijloacelor de întreținere în cuantumul prevăzut de lege, întrucât potrivit

raportului din 21 martie 2006, întocmit de autoritatea pârâtă, reclamanta nu a făcut

dovada unor venituri în cuantum de 500 euro, astfel cum rezultă din bilanțul

contabil datat 31 decembrie 2004.

Împotriva acestei sentințe,în

termen legal, a declarat recurs reclamanta S.K.N.A. susținând că soluția

pronunțată este netemeinică în condițiile în care, din probele aflate la dosar,

respectiv bilanțul societății SC S.T. SRL, a cărei asociată este, întocmit la

31 decembrie 2004, precum și bilanțul contabil datat 31 decembrie 2005 înregistrat

la organele fiscale competente la 7 martie 2006 rezultă că deține mijloacele de

întreținere în cuantumul prevăzut de lege.

Recurenta a mai precizat că

i-a fost prelungit dreptul de ședere în România până la data de 13 mai 2006,

eliberându-i-se un permis de ședere temporară tocmai urmare a faptului că

îndeplinește condițiile impuse de lege între care și cea a deținerii

mijloacelor de întreținere în cuantum legal.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Curtea constată că recurenta

a beneficiat de un drept de ședere în România, prelungit de intimată în

condițiile art. 55 din O.U.G. nr. 194/2002, conform înscrisurilor aflate la

dosar, până la 13 mai 2006.

Potrivit acestui articol, prelungirea

dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale presupune

îndeplinirea cumulativă a condițiilor textului între care și cea de la alin.

(2) lit. f) deținerea unor mijloace de întreținere în cuantum de 500 euro

lunar, dacă persoana în cauză este asociat într-o firmă.

Pe de altă parte, prin

adresa înregistrată la sediul intimatei - pârâte, la data de 24 martie 2006,

aceasta aducea la cunoștință recurentei - reclamante refuzul de a-i aproba

stabilirea domiciliului în România, (în baza cererii înregistrată la 5

octombrie 2005), cu motivarea că nu îndeplinește condiția impusă de art. 70 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 în sensul că nu a făcut dovada deținerii

mijloacelor de întreținere în cuantum legal, respectiv de 500 euro pe lună.

Rezultă așadar că

autoritatea intimată nu a ținut seama de faptul că recurenta obținuse

prelungirea dreptului de ședere în România în considerarea, inclusiv, a dovezilor

din care rezultă deținerea unor venituri lunare în cuantumul cerut de lege.

În acest sens urmează a se reține

că recurenta-reclamantă a depus atât bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie

2004 al firmei în care este asociat și pe care autoritatea intimată l-a avut în

vedere la prelungirea dreptului de ședere cât și bilanțul întocmit la 31

decembrie 2005 (înregistrat la organul fiscal abilitat la 7 martie 2006), din

care rezultă o cotă de participare la beneficii în cuantum de 26.967 RON,

reprezentând un venit lunar peste cuantumul prevăzut de lege în raport cu

cotația valutară medie a anului respectiv, conform înscrisului depus la dosar

de fond.

Pentru aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din

Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul declarat în cauză și va casa

sentința atacată, iar în baza dispozițiilor art. 70 și art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002

va admite acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința anulării deciziei nr.

43963/B.F/S.IV din 24 martie 2006 și va obliga pârâta să-i aprobe reclamantei

stabilirea domiciliului în România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.K.N.A., împotriva sentinței civile nr. 2151 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că admite acțiunea reclamantei S.K.N.A.

Anulează decizia nr. 43963/B.F/S.IV

din 24 martie 2006 emisă de A.S.

Obligă pârâta să-i aprobe

reclamantei stabilirea domiciliului în România.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2007.