ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2005

HOTĂRÂRE
08.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

17 noiembrie 2003, reclamantul B.M. a contestat hotărârea Direcției Generale de

Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea domiciliului

în România.

Prin sentința civilă nr. 114

din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile

și pe fond, a admis acțiunea și a obligat pârâta să aprobe reclamantului,

cererea de stabilire a domiciliului în România.

S-a reținut pentru aceasta,

că reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative și a

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a) și pct. II din O.U.G.

nr. 194/2002, atât sub aspectul șederii legale și continue, cât și al

mijloacelor de întreținere.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din

Ministerul Administrației și Internelor, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în

contradicție cu probele administrate, instanța a reținut că reclamantul a făcut

dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile; a șederii continue și

neîntrerupte timp de 6 ani, deși au existat perioade de întrerupere între 26

februarie 1997 - 13 martie 1997; 13 septembrie 1997 - 6 octombrie 1997 - 14

martie 2003, pentru care, de altfel, a și fost sancționat și în fine, a

mijloacelor de întreținere, cu toate că din evidența contabilă pentru anul 2002

rezultă că a realizat un venit mediu lunar sub 500 Euro, ceruți de art. 55 din

O.U.G. nr. 194/2002.

Recursul nu este fondat.

Reclamantului i s-a refuzat

cererea de stabilire a domiciliului în România, cu motivarea că nu a îndeplinit

condiția șederii legale și continue pe perioada de 6 ani, precum și a

mijloacelor de întreținere, în condițiile art. 71 lit. a) pct. II din O.U.G. nr.

194/2002.

Cu adresa nr. 1159727 din 18

noiembrie 2003, pârâta a precizat perioada, pentru care reclamantului i s-a

prelungit dreptul de ședere, respectiv 27 august 1996 - 19 aprilie 2004, precum

și a intervalelor de întrerupere, de la 26 februarie 1997, la 13 martie 1997;

13 septembrie 1997 - 6 octombrie 1997 și 14 aprilie 2003 - 19 aprilie 2003, pentru

care a și fost sancționat contravențional.

Existența acestor perioade

nu poate constitui motiv pentru aplicarea dispozițiilor art. 71 lit. a) pct. II

din O.U.G. nr. 194/2002, ca întindere acestea fiind semnificativ mai mici decât

perioada legală de ședere, dar mai ales pentru că însăși autoritatea

administrativă abilitată, după aplicarea sancțiunii contravenționale, a înțeles

să prelungească viza de ședere, confirmând, astfel, caracterul legal și

continuu al acesteia.

În ce privește mijloacele de

întreținere, este evident că reclamantul a făcut dovada de necontestat că este

asociat al SC A.M. SRL, din anul 1996, cu o cotă de participare de 13,96%, că

pentru anul 2002 a obținut dividende în sumă de 134.244.106 lei și deține un

cot bancar, de 80.000.000 lei, venituri ce corespund cerințelor art. 71 lit. b)

pct. II din O.U.G. nr. 194/2002.

În fine, în ce privește

procedura administrativă prealabilă, urmează a se reține că față de răspunsul

negativ primit de la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei,

la 27 octombrie 2003, reclamantul s-a adresat Ministerului Administrației și

Internelor, cu scrisoarea recomandată 30447, așa cum corect a reținut instanța fondului.

Așa fiind și având în vedere

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva

sentinței civile nr. 114 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-08
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul B.A. a formulat contestație împotriva
ÎCCJ 2006-03-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2005, reclamantul Z.K. a solicitat anularea deciziei nr. 613461/V.G./SIV din 13 mai 2005, emisă de Autoritatea pent
ÎCCJ 2007-03-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 23 noiembrie 2005, reclamanta B.K., cetățean sirian, a solicitat anularea Deciziei nr. 39934/ BF IV București din 11 oc
ÎCCJ 2006-09-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3012/2006
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 18 martie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Autor
ÎCCJ 2005-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5547/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 18 martie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autorit
Sursă