ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
17 noiembrie 2003, reclamantul B.M. a contestat hotărârea Direcției Generale de
Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și
Internelor, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea domiciliului
în România.
Prin sentința civilă nr. 114
din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile
și pe fond, a admis acțiunea și a obligat pârâta să aprobe reclamantului,
cererea de stabilire a domiciliului în România.
S-a reținut pentru aceasta,
că reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative și a
îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a) și pct. II din O.U.G.
nr. 194/2002, atât sub aspectul șederii legale și continue, cât și al
mijloacelor de întreținere.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din
Ministerul Administrației și Internelor, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ.
Recurenta a susținut că în
contradicție cu probele administrate, instanța a reținut că reclamantul a făcut
dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile; a șederii continue și
neîntrerupte timp de 6 ani, deși au existat perioade de întrerupere între 26
februarie 1997 - 13 martie 1997; 13 septembrie 1997 - 6 octombrie 1997 - 14
martie 2003, pentru care, de altfel, a și fost sancționat și în fine, a
mijloacelor de întreținere, cu toate că din evidența contabilă pentru anul 2002
rezultă că a realizat un venit mediu lunar sub 500 Euro, ceruți de art. 55 din
O.U.G. nr. 194/2002.
Recursul nu este fondat.
Reclamantului i s-a refuzat
cererea de stabilire a domiciliului în România, cu motivarea că nu a îndeplinit
condiția șederii legale și continue pe perioada de 6 ani, precum și a
mijloacelor de întreținere, în condițiile art. 71 lit. a) pct. II din O.U.G. nr.
194/2002.
Cu adresa nr. 1159727 din 18
noiembrie 2003, pârâta a precizat perioada, pentru care reclamantului i s-a
prelungit dreptul de ședere, respectiv 27 august 1996 - 19 aprilie 2004, precum
și a intervalelor de întrerupere, de la 26 februarie 1997, la 13 martie 1997;
13 septembrie 1997 - 6 octombrie 1997 și 14 aprilie 2003 - 19 aprilie 2003, pentru
care a și fost sancționat contravențional.
Existența acestor perioade
nu poate constitui motiv pentru aplicarea dispozițiilor art. 71 lit. a) pct. II
din O.U.G. nr. 194/2002, ca întindere acestea fiind semnificativ mai mici decât
perioada legală de ședere, dar mai ales pentru că însăși autoritatea
administrativă abilitată, după aplicarea sancțiunii contravenționale, a înțeles
să prelungească viza de ședere, confirmând, astfel, caracterul legal și
continuu al acesteia.
În ce privește mijloacele de
întreținere, este evident că reclamantul a făcut dovada de necontestat că este
asociat al SC A.M. SRL, din anul 1996, cu o cotă de participare de 13,96%, că
pentru anul 2002 a obținut dividende în sumă de 134.244.106 lei și deține un
cot bancar, de 80.000.000 lei, venituri ce corespund cerințelor art. 71 lit. b)
pct. II din O.U.G. nr. 194/2002.
În fine, în ce privește
procedura administrativă prealabilă, urmează a se reține că față de răspunsul
negativ primit de la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei,
la 27 octombrie 2003, reclamantul s-a adresat Ministerului Administrației și
Internelor, cu scrisoarea recomandată 30447, așa cum corect a reținut instanța fondului.
Așa fiind și având în vedere
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva
sentinței civile nr. 114 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția
de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2005.