ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1508/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 23 noiembrie 2005, reclamanta B.K.,

cetățean sirian, a solicitat anularea Deciziei nr. 39934/ BF IV București din

11 octombrie 2005, prin care i s-a respins cererea de stabilire a domiciliului

în România și obligarea Autorității pentru Străini din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor să-i aprobe cererea de stabilire a domiciliului în

România.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta a venit în România în anul 1991 și a obținut viză de lungă ședere

pentru desfășurarea unor activități comerciale; că discontinuitățile de ședere s-au

datorat pârâtei, care i-a înapoiat dosarul pentru completarea cu noi înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2840 din 8 noiembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, acțiunea a fost admisă, s-a anulat actul contestat, pârâta a fost

obligată să emită o nouă decizie prin care să aprobe reclamantei stabilirea domiciliului

în România și excepția tardivității formulării acțiunii a fost respinsă.

Instanța a reținut că: acțiunea a fost formulată

în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 73 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002,

întrucât pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei contestate; că

reclamanta a avut o întrerupere de 57 de zile în perioada 25 februarie 2003 –

24 aprilie 2003 și în total, în intervalul de 5 ani prevăzut de art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 194/2002, a avut o întrerupere de 61 de zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în

termen pârâta arătând în esență că reclamanta, în ultimii 5 ani, nu a avut

ședere temporară legală în România pe o perioadă de 61 de zile, 57 de zile

fiind consecutive, 25 februarie 2003 – 24 aprilie 2004, nefiind îndeplinită

condiția prevăzută de dispozițiile art. 70 alin. (1) lit. a) pct. ii) din O.U.G.

nr. 194/2002, condițiile prevăzute la pct. ii) a articolului menționat, fiind

cumulative.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului

și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 70 alin. (1) lit.

a) pct. ii) din O.U.G. nr. 194/2002, în forma în vigoare la data depunerii

cererii de către reclamantă, 13 aprilie 2005, străinii își pot stabili

domiciliul în România dacă au o ședere continuă și legală în ultimii 5 ani

anteriori depunerii cererii, șederea fiind considerată legală atunci când discontinuitățile

între perioadele pentru care s-a acordat succesiv dreptul de ședere sunt mai

mici de 30 de zile consecutive și nu depășesc în total 90 de zile pentru

întreaga perioadă, chiar dacă au fost sancționați contravențional.

Reclamanta a avut o discontinuitate de 61 de

zile în perioadele 3 mai 2001 – 8 mai 2001 și 25 februarie 2003 – 24 aprilie

2003, astfel că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.

Discontinuitatea din perioada 25 martie 2003 – 24 aprilie 2003 nu este de

natură a înlătura obținerea domiciliului în România, având în vedere că în cei

5 ani anteriori formulării cererii, șederea ilegală în România a reclamantei nu

a totalizat 90 de zile.

Susținerea recurentei, în sensul că sunt cumulative

cerințele prevăzute de ambele teze ale pct. ii) din art. 70 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 194/2002, nu este întemeiată.

Textul legal prevede în mod expres întrunirea

cumulativă a condițiilor menționate la lit. a) - f) și nu a celor de la lit. a)

pct. ii) din alin. (1) de la art. 70 din Ordonanță.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi

respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a

sentinței, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 2840 din 8

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

martie 2007.