ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

iunie 2005, reclamantul Z.K. a solicitat anularea deciziei nr. 613461/V.G./SIV

din 13 mai 2005, emisă de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor și să se dispună acordarea dreptului de stabilire

a domiciliului său în România.

În motivarea acțiunii arată că i s-a

respins cererea de stabilire a domiciliului în România, cu motivarea că nu a

făcut dovada deținerii mijloacelor de întreținere în cuantumul prevăzut de

lege, cu toate că în anii fiscali 2003 și 2004 a obținut dividende în cuantum

de 212.638.995 lei, respectiv 265.082.000 lei, în calitate de asociat la SC

K.W. SRL și deține un cont personal la B.C.R., în care are un disponibil de

10.350 Euro.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1614 din

6 octombrie 2005, a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia contestată și

a obligat pârâta, să aprobe cererea reclamantului, de stabilire a domiciliului

în România.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că reclamantul a făcut dovada că îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 55 alin. (1) lit. d) teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002, și anume, că

are un venit lunar de 500 Euro, neprezentând relevanță că aceste dovezi au fost

depuse la instanța de judecată.

Pârâta a declarat recurs împotriva

sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține că la data emiterii actului

contestat a acționat în conformitate cu prevederile legale, reclamantul făcând

dovada, în sensul că în anul 2003 a realizat un venit mediu lunar echivalent cu

471 Euro, sumă inferioară celei prevăzute de O.U.G. nr. 194/2002.

Menționează că ulterior respingerii

cererii, reclamantul a depus acte noi la instanța de judecată, împrejurare care

nu poate afecta legalitatea actului pe care l-a emis.

Recursul este nefondat.

Intimatului-reclamant i s-a respins

cererea prin care solicită aprobarea pentru stabilirea domiciliului său în

România, pe considerentul că nu deține mijloace de întreținere în cuantumul

prevăzut de lege.

La data respingerii cererii, acesta

făcuse dovada că în cursul anului 2003 a realizat venituri în sumă totală de

212.638.995 lei, câte 17.719.916 lei lunar, echivalentul a 471 Euro, față de

500 Euro lunar, cât prevăd dispozițiile art. 70 alin. (1) lit. b), raportate la

art. 55 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002, cu modificările și

completările ulterioare.

Dar intimatul a făcut dovada că în

anul 2004 a realizat venituri în sumă de 265.082.000 lei, ceea ce reprezintă

22.006.933 lei lunar, adică peste 500 Euro.

Trebuie reținut că la data

formulării cererii prin care solicită stabilirea domiciliului în România, și

anume, la 24 noiembrie 2004, intimatul a prezentat numai dovada cu veniturile

realizate în anul 2003, dar între veniturile de 500 Euro lunar prevăzute de

lege și cele de 471 Euro lunar, dovedite de acesta, era o diferență de numai 29

Euro.

Ulterior, intimatul a prezentat

dovezi certe privind veniturile pe care le-a realizat, din procesul-verbal al

Adunării Generale a Asociaților SC K.W. SRL, din data de 1 februarie 2005,

rezultând că pentru anul 2004 a primit dividende în sumă de 265.082.000 lei.

Chiar dacă această dovadă a fost

depusă numai la instanța de fond, esențial este faptul că intimatul realizează

venituri îndestulătoare, peste cuantumul prevăzut de lege.

Pentru considerentele arătate mai

sus, reținându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, se va

respinge recursul, ca nefondat, conform prevederilor art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., raportate la art. 73 alin. (3)

din O.U.G. nr. 194/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administrației și Internelor

împotriva sentinței civile nr. 1614 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.