ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. 398 din 19 septembrie 2005, reclamanta SC A. SRL Slobozia societate în faliment a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL Slobozia solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.900.108.150 lei formată din 1.607.264.549 lei taxe vamale calculate de Biroul Vamal Slobozia, pentru sumele care fac obiectul contractului de leasing nr. 235 din 14 mai 2001, preluată de pârâtă și 292.843.601 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate pentru taxele vamale stabilite de Biroul Vamal Slobozia, pentru bunurile ce fac obiectul contractului de leasing nr. 235 din 14 mai 2001. Prin sentința comercială nr. 418/ F din 3 octombrie 2005, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în faliment, prin lichidator judiciar SC E.C.

SRL Slobozia împotriva pârâtei SC T.A. SRL Slobozia. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit clauzelor contractuale de leasing nr. 235 din 14 mai 2005, obligația de plată a taxelor vamale pentru bunul obiect al contractului, revenea reclamantei SC A. SRL. Cum contractul a fost reziliat urmare a unei situații de culpă în care s-a aflat reclamanta, bunul a fost predat, conform clauzelor contractuale pârâtei SC T.A. SRL care însă nu a devenit utilizator al bunului în baza unui nou contract de leasing, încheiat cu proprietarul și nici prin cesionarea celui în baza căruia reclamanta avea obligația de plată a taxelor vamale. Întrucât pârâta a primit bunul obiect al contractului de leasing spre păstrare la solicitarea proprietarului, în temeiul dreptului pe care și l-a rezervat acesta în caz de reziliere a contractului, iar nu în calitate de utilizatori, ca urmare a încheierii unui contract de leasing, instanța reține că SC T.A.

SRL nu avea obligația să achite sumele reprezentând taxe vamale, sume care sunt în sarcina reclamantei în baza contractului desființat din culpa acesteia și pentru neachitarea cărora datorează și dobânzi și penalități. Prin decizia comercială nr. 274 din 19 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL, în faliment reprezentată prin lichidator judiciar SC E.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 418/ F din 3 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC T.A. SRL Slobozia.

Instanța de apel a reținut că pârâta nu a avut raporturi juridice cu apelanta-reclamantă, relație juridică care să aibă ca obiect material bunurile pentru care s-au plătit taxele ce se pretind, însăși apelanta recunoscând că izvorul pretențiilor sale nu ar fi contractul de leasing, ci o îmbogățire fără justă cauză a intimatei, principiu de drept care nu-și are aplicabilitatea în speța de față având în vedere existența unui alt raport juridic care există între proprietara bunului respectiv locatorul A.C. și intimata-pârâtă. Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC A. SRL Slobozia prin lichidator juridic SC E.C. SRL Slobozia a susținut că erau respectate dispozițiile procedurale cu privire la încuviințarea și administrarea dovezilor dacă, instanța de fond ar fi pus în discuție publică probele solicitate, instanța de fond fiind obligată să administreze probele admise înainte de încuviințarea cercetării pe fondul cauzei.

De asemenea, se precizează că nu între recurentă și SC T.A. SRL nu a existat o convenție de preluare sau un antecontract, pe de altă parte, iar pe de altă parte, la data predării bunurilor era încă în termenul legal de admitere temporară a bunurilor în vamă. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză, instanța a respectat dispozițiile procesuale cu privire la încuviințarea și administrarea dovezii cu înscrisuri, utilă cauzei, iar în considerentele hotărârii sunt arătate dovezile pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Situația de fapt a fost corect stabilită, instanța apreciind corect normele legale incidente, respectiv cele referitoare la drepturile și obligațiile care izvorăsc din contract având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., respectiv contractul de leasing nr. 239 din 14 mai 2001 încheiat de către apelanta-reclamantă cu o altă persoană juridică decât pârâta. Recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită, critica având caracter general. Pentru acest considerent, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Slobozia prin lichidator judiciar SC E.C.

SRL Slobozia împotriva deciziei nr. 274 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Slobozia prin lichidator judiciar SC E.C. SRL, împotriva deciziei nr. 274 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 2 februarie 2007.