ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Ialomița sub nr. 398 din 19 septembrie 2005, reclamanta SC A. SRL
Slobozia societate în faliment a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL
Slobozia solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.900.108.150 lei
formată din 1.607.264.549 lei taxe vamale calculate de Biroul Vamal Slobozia,
pentru sumele care fac obiectul contractului de leasing nr. 235 din 14 mai
2001, preluată de pârâtă și 292.843.601 lei reprezentând dobânzi și penalități
de întârziere calculate pentru taxele vamale stabilite de Biroul Vamal
Slobozia, pentru bunurile ce fac obiectul contractului de leasing nr. 235 din
14 mai 2001.
Prin sentința comercială nr.
418/ F din 3 octombrie 2005, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată,
cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în faliment, prin lichidator judiciar
SC E.C. SRL Slobozia împotriva pârâtei SC T.A. SRL Slobozia.
Pentru a dispune astfel,
instanța de fond a reținut că potrivit clauzelor contractuale de leasing nr. 235
din 14 mai 2005, obligația de plată a taxelor vamale pentru bunul obiect al
contractului, revenea reclamantei SC A. SRL.
Cum contractul a fost
reziliat urmare a unei situații de culpă în care s-a aflat reclamanta, bunul a
fost predat, conform clauzelor contractuale pârâtei SC T.A. SRL care însă nu a
devenit utilizator al bunului în baza unui nou contract de leasing, încheiat cu
proprietarul și nici prin cesionarea celui în baza căruia reclamanta avea
obligația de plată a taxelor vamale.
Întrucât pârâta a primit
bunul obiect al contractului de leasing spre păstrare la solicitarea
proprietarului, în temeiul dreptului pe care și l-a rezervat acesta în caz de
reziliere a contractului, iar nu în calitate de utilizatori, ca urmare a
încheierii unui contract de leasing, instanța reține că SC T.A. SRL nu avea
obligația să achite sumele reprezentând taxe vamale, sume care sunt în sarcina
reclamantei în baza contractului desființat din culpa acesteia și pentru
neachitarea cărora datorează și dobânzi și penalități.
Prin decizia comercială nr. 274
din 19 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins,
ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL, în faliment
reprezentată prin lichidator judiciar SC E.C. SRL împotriva sentinței
comerciale nr. 418/ F din 3 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Ialomița,
în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC T.A. SRL Slobozia.
Instanța de apel a reținut
că pârâta nu a avut raporturi juridice cu apelanta-reclamantă, relație juridică
care să aibă ca obiect material bunurile pentru care s-au plătit taxele ce se
pretind, însăși apelanta recunoscând că izvorul pretențiilor sale nu ar fi
contractul de leasing, ci o îmbogățire fără justă cauză a intimatei, principiu
de drept care nu-și are aplicabilitatea în speța de față având în vedere
existența unui alt raport juridic care există între proprietara bunului
respectiv locatorul A.C. și intimata-pârâtă.
Prin recursul declarat, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC A. SRL Slobozia prin
lichidator juridic SC E.C. SRL Slobozia a susținut că erau respectate
dispozițiile procedurale cu privire la încuviințarea și administrarea dovezilor
dacă, instanța de fond ar fi pus în discuție publică probele solicitate,
instanța de fond fiind obligată să administreze probele admise înainte de
încuviințarea cercetării pe fondul cauzei.
De asemenea, se precizează
că nu între recurentă și SC T.A. SRL nu a existat o convenție de preluare sau un
antecontract, pe de altă parte, iar pe de altă parte, la data predării
bunurilor era încă în termenul legal de admitere temporară a bunurilor în vamă.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând
hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de
dispozițiile incidente constată că situația expusă nu se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea
pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii.
În cauză, instanța a
respectat dispozițiile procesuale cu privire la încuviințarea și administrarea
dovezii cu înscrisuri, utilă cauzei, iar în considerentele hotărârii sunt
arătate dovezile pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Situația de fapt a fost
corect stabilită, instanța apreciind corect normele legale incidente, respectiv
cele referitoare la drepturile și obligațiile care izvorăsc din contract având
în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., respectiv contractul de leasing nr. 239
din 14 mai 2001 încheiat de către apelanta-reclamantă cu o altă persoană
juridică decât pârâta.
Recurenta nu a făcut
distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material
ce a fost nesocotită, critica având caracter general.
Pentru acest considerent, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Slobozia prin lichidator
judiciar SC E.C. SRL Slobozia împotriva deciziei nr. 274 din 19 mai 2006 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC A. SRL Slobozia prin lichidator judiciar SC E.C. SRL,
împotriva deciziei nr. 274 din 19 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a
V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică astăzi 2 februarie 2007.