ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 20 februarie 2002,

reclamanta SC R. SRL Seini a chemat în judecată M.F.P., solicitând anularea Deciziei

nr. 2026/12/12/2001, și a actului constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001

prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în valoare de

548.197.164 ROL reprezentând taxe vamale, comision vamal și TVA, ca urmare a

neîncheierii în termen a operațiunii vamale nr. 15/1996.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, potrivit contractului de leasing din 30 decembrie 1995 a contractat un utilaj folosit în procesul de fabricație de furaje, durata actului fiind inițial

de 3 ani, ulterior prelungită cu încă 3 ani, respectiv până la 3 ianuarie 2002.

În aceste împrejurări s-a susținut că devin aplicabile prevederile O.G. nr. 51/1997

care stabilesc că pe toată durata perioada contractului de leasing regimul

vamal este de admitere temporară cu exonerare totală de la obligația de plată a

drepturilor de import.

Prin sentința civilă nr. 543

din 27 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea și a dispus

anularea actelor administrative contestate.

Recursul declarat de pârât a

fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 75 din

12 ianuarie 2005 a casat sentința cu trimitere la aceeași Instanță pentru

citarea în cauză a autorității vamale emitente a actului constatator atacat.

În fond după casare, prin

sentința civilă nr. 284 din 27 aprilie 2005 s-a respins acțiunea pe considerentul

că reclamanta nu a încheiat operațiunea de import temporar conform obligațiilor

asumate și în termenul stabilit, a cărui prelungire se face cu aprobarea

autorității vamale, la cererea expresă și justificată a titularului

operațiunii, lucru pe care societatea nu l-a făcut.

Prin Decizia nr. 1981 din 30

mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat în

parte sentința cu trimitere pentru ca Instanța de Fond să se pronunțe asupra

cererii privind obligarea societății la plata TVA prin actul constatator nr. 517

din 22 octombrie 2001.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța de Recurs a reținut că, încheind un act adițional la

contractul de leasing în temeiul unui nou act normativ, O.G. nr. 51/1997, reclamanta

avea obligația de a încunoștința autoritatea vamală pentru modificarea momentului

finalizării operațiunii de import.

Întrucât reclamanta nu a

procedat în acest mod, organul vamal a încheiat din oficiu operațiunea de

import, calculând astfel corect, obligațiile vamale în temeiul contractului de

leasing inițial, potrivit O.G. nr. 12/1995.

S-a mai constatat că Instanța

de Fond nu a analizat capătul de cerere privind obligarea la plata TVA deși

această datorie figurează în actul constatator și s-a solicitat prin acțiune

anularea obligației.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte

acțiunea și a dispus anularea parțială a actelor administrative contestate

numai cu privire la obligația de plată stabilită cu titlu de TVA, reținând că

societatea datorează doar 108.923.705 ROL taxă pe valoarea adăugată.

Pentru a pronunța această

ultimă hotărâre, Instanța de Fond a reținut că prin actul constatator s-a

recalculat și suma stabilită de plată cu titlu de TVA la valoarea de 249.158.108

RON.

Întrucât reclamanta achitase

deja 6 rate în baza contractului de leasing, și TVA corespunzătoare de

140.234.403 ROL, ea nu mai are de plată decât diferența dintre suma totală

datorată la momentul importului drept taxă pe valoarea adăugată, de 249.158.108

ROL și cea achitată până la data controlului, și anume 108.923.705 ROL.

Împotriva sentinței au

declarat recurs A.N.V., D.R.V. Oradea și M.F.P., prin A.N.A.F.

Referitor la acest ultim

recurs, Curtea va constata nulitatea cererii, în raport de prevederile art. 302 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se depune la Instanța a cărei hotărâre se atacă, sub

sancțiunea nulității.

În cauză, recurentul M.F.P.,

prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Maramureș, a depus recursul direct la

Înalta Curte de Casație și Justiție la 22 ianuarie 2007 (data poștei), în

condițiile în care dovada de comunicare a sentinței poartă data 6 noiembrie

2006.

În recursurile declarate în

termen de organele vamale se critică sentința sub aspectul reducerii obligației

de plată stabilită cu titlu de TVA. Astfel, s-a arătat că ratele achitate de

reclamantă corespunzătoare contractului de leasing, incluzând și TVA nu au

relevanță, întrucât taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor plătite

furnizorului din Olanda nu a făcut obiectul actului constatator nr. 517 din 22

octombrie 2001, care privește doar încheierea unui regim vamal suspensiv,

raportul juridic supus controlului fiind aferent declarației vamale și nu

dispozițiilor cuprinse în contractul de leasing.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate de D.R.V. Oradea, și de A.N.V. prin D.R.V. Cluj și având în

vedere și prevederile art. 304 și 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va

constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Susținerea recurentelor în

sensul că taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor achitate în baza

contractului de leasing nu a făcut obiectul actului constatator încheiat la 22

octombrie 2001 nu are suport, în înscrisul întocmit de B.V.C.V.I. nr. 517/2001 fiind

menționată și suma de 249.158.108 ROL cu titlu de TVA datorată în urma

recalculării datoriei vamale.

De altfel, cu privire la

acest aspect, prin Decizia de casare nr. 1981/2006 s-a reținut că solicitarea

reclamantei nu a fost analizată, deși constituia capăt distinct de cerere, atât

în contestația adresată organelor vamale, cât și în acțiunea introductivă de Instanță.

Referitor la temeinicia

soluției de anulare în parte a actelor administrative contestate, Curtea

constată că în mod justificat s-a redus suma stabilită ca obligație de plată cu

titlu de TVA, întrucât la data încheierii actului constatator, reclamanta

achitase parte din rate pentru contractul de leasing, inclusiv TVA

corespunzătoare, astfel cum reține și raportul de expertiză contabilă.

Această sumă, de 140.234.403

ROL care nu a fost avută în vedere de autoritatea vamală, trebuia luată în

considerare, fiind corespunzătoare valorii utilajului importat în regim de

admitere temporară.

În consecință, criticile

aduse de organele vamale fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.V. și de D.R.V. Oradea împotriva sentinței civile nr. 397 din

11 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Constată nul recursul

declarat de M.F.P. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.