ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 741/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 februarie 2002, reclamanta SC R. SRL Seini a chemat în judecată M.F.P., solicitând anularea Deciziei nr. 2026/12/12/2001, și a actului constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în valoare de 548.197.164 ROL reprezentând taxe vamale, comision vamal și TVA, ca urmare a neîncheierii în termen a operațiunii vamale nr. 15/1996. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit contractului de leasing din 30 decembrie 1995 a contractat un utilaj folosit în procesul de fabricație de furaje, durata actului fiind inițial de 3 ani, ulterior prelungită cu încă 3 ani, respectiv până la 3 ianuarie 2002. În aceste împrejurări s-a susținut că devin aplicabile prevederile O.G.

nr. 51/1997 care stabilesc că pe toată durata perioada contractului de leasing regimul vamal este de admitere temporară cu exonerare totală de la obligația de plată a drepturilor de import. Prin sentința civilă nr. 543 din 27 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative contestate. Recursul declarat de pârât a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 75 din 12 ianuarie 2005 a casat sentința cu trimitere la aceeași Instanță pentru citarea în cauză a autorității vamale emitente a actului constatator atacat. În fond după casare, prin sentința civilă nr. 284 din 27 aprilie 2005 s-a respins acțiunea pe considerentul că reclamanta nu a încheiat operațiunea de import temporar conform obligațiilor asumate și în termenul stabilit, a cărui prelungire se face cu aprobarea autorității vamale, la cererea expresă și justificată a titularului operațiunii, lucru pe care societatea nu l-a făcut.

Prin Decizia nr. 1981 din 30 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat în parte sentința cu trimitere pentru ca Instanța de Fond să se pronunțe asupra cererii privind obligarea societății la plata TVA prin actul constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Recurs a reținut că, încheind un act adițional la contractul de leasing în temeiul unui nou act normativ, O.G. nr. 51/1997, reclamanta avea obligația de a încunoștința autoritatea vamală pentru modificarea momentului finalizării operațiunii de import. Întrucât reclamanta nu a procedat în acest mod, organul vamal a încheiat din oficiu operațiunea de import, calculând astfel corect, obligațiile vamale în temeiul contractului de leasing inițial, potrivit O.G.

nr. 12/1995. S-a mai constatat că Instanța de Fond nu a analizat capătul de cerere privind obligarea la plata TVA deși această datorie figurează în actul constatator și s-a solicitat prin acțiune anularea obligației. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea parțială a actelor administrative contestate numai cu privire la obligația de plată stabilită cu titlu de TVA, reținând că societatea datorează doar 108.923.705 ROL taxă pe valoarea adăugată. Pentru a pronunța această ultimă hotărâre, Instanța de Fond a reținut că prin actul constatator s-a recalculat și suma stabilită de plată cu titlu de TVA la valoarea de 249.158.108 RON.

Întrucât reclamanta achitase deja 6 rate în baza contractului de leasing, și TVA corespunzătoare de 140.234.403 ROL, ea nu mai are de plată decât diferența dintre suma totală datorată la momentul importului drept taxă pe valoarea adăugată, de 249.158.108 ROL și cea achitată până la data controlului, și anume 108.923.705 ROL. Împotriva sentinței au declarat recurs A.N.V., D.R.V. Oradea și M.F.P., prin A.N.A.F. Referitor la acest ultim recurs, Curtea va constata nulitatea cererii, în raport de prevederile art. 302 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se depune la Instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. În cauză, recurentul M.F.P., prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P.

Maramureș, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casație și Justiție la 22 ianuarie 2007 (data poștei), în condițiile în care dovada de comunicare a sentinței poartă data 6 noiembrie 2006. În recursurile declarate în termen de organele vamale se critică sentința sub aspectul reducerii obligației de plată stabilită cu titlu de TVA. Astfel, s-a arătat că ratele achitate de reclamantă corespunzătoare contractului de leasing, incluzând și TVA nu au relevanță, întrucât taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor plătite furnizorului din Olanda nu a făcut obiectul actului constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001, care privește doar încheierea unui regim vamal suspensiv, raportul juridic supus controlului fiind aferent declarației vamale și nu dispozițiilor cuprinse în contractul de leasing.

Examinând cauza în raport de motivele invocate de D.R.V. Oradea, și de A.N.V. prin D.R.V. Cluj și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Susținerea recurentelor în sensul că taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor achitate în baza contractului de leasing nu a făcut obiectul actului constatator încheiat la 22 octombrie 2001 nu are suport, în înscrisul întocmit de B.V.C.V.I. nr. 517/2001 fiind menționată și suma de 249.158.108 ROL cu titlu de TVA datorată în urma recalculării datoriei vamale. De altfel, cu privire la acest aspect, prin Decizia de casare nr. 1981/2006 s-a reținut că solicitarea reclamantei nu a fost analizată, deși constituia capăt distinct de cerere, atât în contestația adresată organelor vamale, cât și în acțiunea introductivă de Instanță.

Referitor la temeinicia soluției de anulare în parte a actelor administrative contestate, Curtea constată că în mod justificat s-a redus suma stabilită ca obligație de plată cu titlu de TVA, întrucât la data încheierii actului constatator, reclamanta achitase parte din rate pentru contractul de leasing, inclusiv TVA corespunzătoare, astfel cum reține și raportul de expertiză contabilă. Această sumă, de 140.234.403 ROL care nu a fost avută în vedere de autoritatea vamală, trebuia luată în considerare, fiind corespunzătoare valorii utilajului importat în regim de admitere temporară. În consecință, criticile aduse de organele vamale fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.N.V. și de D.R.V. Oradea împotriva sentinței civile nr. 397 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Constată nul recursul declarat de M.F.P. împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.