ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 11 aprilie 2006 și

ulterior precizată, reclamanta D.A. a solicitat anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20

martie 1996 pentru suprafața de 700 mp, teren situat în punctul G.V., oraș

Novaci, județul Gorj, act emis de fostul Minister al Industriilor în favoarea

SC R. SA.

La data de 2 iunie 2006 au

formulat cerere de intervenție numiții Ș.G. și Ș.F.M., arătând că au cumpărat

de la SC R. SA Târgu Jiu, prin lichidator judiciar SC B.N.P.C. SA Craiova,

suprafața de 2550 mp în care este inclus și terenul în discuție în prezenta

cauză.

Prin sentința civilă nr.

683/2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost respinsă, iar cererea de intervenție a fost admisă,

reținându-se că acțiunea a fost formulată peste termenul de 1 an prevăzut de

art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen reclamanta arătând că a dovedit că autorul său, D.Ș.I.

a fost proprietarul terenului în suprafață de 700 mp de la punctul G.V.

Prin notele scrise depuse la

dosar cu ocazia soluționării recursului, recurenta a formulat alte motive de

recurs, care nu pot fi analizate, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

fiind depuse peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., cu excepția motivului de ordine publică referitor la necompetența Instanței, care

va fi analizat în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recurenta apreciind că

este competentă Instanța de drept comun.

Verificând cauza în funcție

de motivul de recurs formulat în termen legal și având în vedere dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Soluția Instanței de Fond

este legală și temeinică, întrucât de la data transcrierii actului, anul 1996

și până la data formulării acțiunii, 11 aprilie 2006, termenul de 1 an prevăzut

de dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 a fost depășit.

Prin motivul de recurs

formulat în termen legal, recurenta nu aduce nici o critică soluției Instanței,

care a respins acțiunea fiind tardiv formulată.

În ce privește motivul de

recurs de ordine publică privind necompetența Instanței de contencios

administrativ, invocat la judecarea recursului, Curtea constată că nu este

întemeiat.

Certificatul contestat este

un act administrativ individual, care poate fi atacat la Instanța de contencios administrativ.

Pătrunderea actului în

circuitul civil, prin transcrierea lui în registrul de publicitate imobiliară,

nu schimbă caracterul de act administrativ și nu atrage competența materială a

Instanței de drept comun. Celelalte argumente invocate de recurentă la termenul

din data de 24 aprilie 2007, pentru demonstrarea necompetenței Instanței,

privind neretroactivitatea H.G. nr. 834/1991, reprezintă un nou motiv de recurs

care fiind invocat tardiv, nu se analizează.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat, neexistând alte motive de recurs de ordine

publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care

să poată fi analizate din oficiu de către Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta D.A. împotriva sentinței nr. 683 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 aprilie 2007.