ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 438/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a V-a de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. 4543/2005, reclamanta G.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Călărași anularea hotărârii nr. 2625 din 13 octombrie 2003 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, în septembrie 1940, au fost strămutați, în urma Tratatului de la Craiova , din localitatea de domiciliu, comuna Turtucaia, aflată în Bulgaria, în comuna Pecineaga, județul Tulcea, până în 1 octombrie 1944 și ulterior, în comuna Roșești, județul Călărași. A mai arătat reclamanta că s-a născut la data de 26 decembrie 1942 în comuna Pecineaga, județul Tulcea, după strămutarea părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 1277 din 31 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei G.D., a anulat hotărârea nr. 2625 din 13 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pe perioada 26 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 aprilie 2002. Pentru a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Pecineaga, județul Tulcea, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține, în esență, că reclamanta nu era născută în momentul strămutării părinților săi și nici nu a fost concepută înainte de strămutare și născută în perioada de refugiu, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 26 decembrie 1942, în localitatea Pecineaga, județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în localitatea Turtucaia - Bulgaria. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași, împotriva sentinței civile nr. 1277 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2007.