ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 438/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la

Curtea

de Apel București, secția a V-a de contencios

administrativ

și fiscal, sub dosar nr. 4543/2005, reclamanta G.D. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Călărași anularea hotărârii nr. 2625 din 13 octombrie 2003 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, stabilirea calității de beneficiară a Legii nr.

189/2000 și obligarea

pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care

să-i recunoască drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel

cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi, în

septembrie 1940, au fost strămutați, în urma

Tratatului de la

Craiova

, din localitatea de domiciliu, comuna Turtucaia,

aflată în

Bulgaria, în comuna Pecineaga, județul Tulcea, până în 1

octombrie 1944 și

ulterior, în comuna

Roșești, județul Călărași. A mai arătat reclamanta că s-a născut la data de 26

decembrie 1942 în comuna Pecineaga, județul Tulcea,

după strămutarea

părinților săi.

Prin

sentința civilă nr. 1277 din 31 mai 2006, Curtea de Apel

București, secția a V-a de contencios administrativ

și fiscal, a

admis acțiunea reclamantei G.D.,

a anulat hotărârea nr.

2625 din 13

octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin

care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pe perioada 26 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 aprilie  2002.

Pentru

a hotărî astfel, în baza probelor administrate în cauză,

instanța de fond a apreciat că

legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, menționate

mai sus, ca de

aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au

avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din

motive etnice, acesta fiind și

cazul copiilor născuți în refugiu, care

au suportat condițiile grele de viață ce au decurs

din situația de

refugiați a

părinților.

A

concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada

că s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, din localitatea de

domiciliu situată în Bulgaria,

în localitatea Pecineaga, județul Tulcea,

astfel încât este îndreptățită

să beneficieze de drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași,

criticând-o pentru nelegalitate,

arătând că

instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile

legale și probatoriul administrat în cauză. Se

susține, în esență, că

reclamanta nu

era născută în momentul strămutării părinților săi și

nici nu a fost

concepută înainte de strămutare și născută în perioada de refugiu, astfel încât

nu îndeplinește condițiile

prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu

dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până

la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a născut la data de 26

decembrie 1942, în

localitatea Pecineaga,

județul Tulcea, după ce, în anul 1940, în

urma Tratatului de la Craiova, părinții săi se refugiaseră din

localitatea de

domiciliu, aflată în localitatea Turtucaia - Bulgaria.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi,

intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și

materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în

mod corect a procedat instanța

de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia

drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca

nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași, împotriva sentinței civile nr. 1277

din 31 mai 2006 a

Curții de Apel București,

secția a V-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2007.