ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 28 noiembrie 2005, reclamanta I.M. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, să se dispună

anularea hotărârii nr. 5215 din 31 octombrie 2005, emisă de pârâtă, prin care i

s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea

Cerna, județul Tulcea, pe timpul strămutării părinților săi, care au făcut

obiectul schimbului de populație reglementat prin Tratatul româno-bulgar

încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Reclamanta a susținut că pârâta i-a

respins în mod greșit cererea, sub motivația că s-a născut după strămutarea

părinților săi în România, deoarece a suferit aceleași persecuții etnice, ca și

aceștia.

Prin sentința civilă nr. 467/CA din

22 decembrie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei I.M., a anulat hotărârea nr. 5215 din 31 octombrie 2005,

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a recunoscut reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta, să emită o

hotărâre în acest sens, pentru perioada cuprinsă între data nașterii

reclamantei și data de 6 martie 1945.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamanta s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea Cerna, județul

Tulcea, după strămutarea părinților săi din localitatea Cocina, județul

Durostor (Bulgaria), ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul

româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Instanța de fond a concluzionat că

reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, deși s-a născut după strămutarea părinților săi, deoarece a suferit

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație, la fel ca

și ceilalți membri ai familiei sale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta consideră că reclamanta nu

este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

deoarece, fiind născută în anul 1942, nu se poate considera că la data când a

intervenit schimbul de populație între România și Bulgaria, avea un domiciliu

pe care ar fi fost obligată să-l schimbe.

Totodată, recurenta mai susține că

Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut un termen de aplicabilitate de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populație,

astfel că nu se poate considera că la nașterea sa, reclamanta se găsea în acest

termen.

În susținerea recursului declarat se

mai invocă adresa nr. 72712 din 12 august 2005, a Ministerului Justiției, în care se menționează că de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

„beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, inclusiv persoanele

concepute, întrucât copilul conceput se consideră că există, iar drepturile

copilului se recunosc încă de la concepție, dacă s-a născut viu”.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Potrivit art. 2 din Normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se

înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ

și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au

făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, se observă că instanța de

fond a interpretat corect actele normative aplicabile și a pronunțat o sentință

legală și temeinică, considerând că de prevederile Legii nr. 189/2000

beneficiază nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit direct

persecuțiile etnice, dar și copiii acestora născuți în perioada prevăzută de

lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945) care au resimțit consecințele acestor

persecuții, neputând fi excluși de la drepturile compensatorii acordate.

Nu pot fi reținute motivele de

recurs, potrivit cărora actul normativ incident s-ar aplica numai celor care

erau născuți în momentul strămutării, copiii născuți pe timpul strămutării

părinților dobândind, din momentul nașterii, același statut, ca și părinții

lor.

De asemenea, nu poate fi reținut

motivul de recurs potrivit căruia, datorită faptului că Tratatul româno-bulgar

încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut o perioadă de punere în executare de 3 luni, cei născuți după această perioadă sunt excluși de la beneficiul

drepturilor. Această concluzie este infirmată de dispozițiile Legii nr. 180/2000,

care nu cuprinde nici o normă de excludere a acestei categorii de persoane.

Cu privire la adresele Ministerului

Justiției invocate, urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de relevanță.

Ca urmare, recursul declarat urmează

a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 467/CA din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2006.