ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2290/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5303 din 30 noiembrie 2005 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a dispozițiilor Legii 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi, Ș. și A.D. în septembrie 1940 au fost strămutați, în urma Tratatului de la Craiova încheiat între România și Bulgaria, din localitatea de domiciliu situată în jud. Caliacra, Bulgaria, în localitatea.

Cerna, jud. Tulcea. A mai arătat reclamanta că s-a născut la data de 10 iunie 1943 în localitatea Cerna, jud. Tulcea, după strămutarea părinților săi. Prin sentința civilă nr. 121/CA din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantei G.E., a anulat Hotărârea nr. 5303 din 30 noiembrie 2005 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și a constatat reclamantei calitatea de beneficiară a Legii 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 5303 din 30 noiembrie 2005, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamanta născându-se în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la data strămutării. În baza probelor administrate în cauză Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de fond că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Cerna, jud. Tulcea, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține, în esență, că reclamanta nu era născută la momentul când s-a hotărât efectuarea schimbului de populație între România și Bulgaria și nici în intervalul de trei luni stabilit pentru finalizarea acestei operațiuni, prin art. 1 din Anexa c din Acordul privitor la schimbul de populațiune ce face parte din Tratatul semnat la Craiova.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

In cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă, contract de vânzare cumpărare, declarații autentificate) că reclamanta s-a născut la data de 10 iunie 1943, în localitatea Cerna, județul Tulcea, după ce, în anul 1940 - în urma Tratatului de la Craiova - părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Caliacra - Bulgaria. Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 121/CA din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.