ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2523/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17 septembre 2007, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivare cererii, reclamanta a arătat că în mod nejustificat i s-a respins cererea sa de recunoaștere a acestei calități de către instituția pârâtă, întrucât s-a născut pe teritoriul României, ulterior strămutări părinților săi de pe teritoriul statului bulgar în urma Tratatului de la Craiova din 1940. Prin sentința civilă nr. 2925 din 20 noiembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași.

A obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 24 iulie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2007. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că este adevărat că reclamanta s-a născut pe teritoriul României la 24 iulie 1942, însă părinții săi au fost strămutați de pe teritoriu Statului bulgar în urma tratatului de la Craiova din 1940, așa cum rezultă din situația de avere imobiliară depusă la dosar și din declarația numiților B.G. și D.V. În aceste condiții, reclamanta a împărtășit încă de la naștere situația părinților săi și a suportat toate privațiunile ce decurg din statutul de persoană strămutată de pe un alt teritoriu.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Călărași, care a motivat în esență, că nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii concepuți după strămutarea părinților lor. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - parata Casa Județeană de Pensii Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G.

nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. În cauza, este necontestat faptul ca familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta P.M. s-a născut în România, în localitatea Cataloi, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/ 2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil. A admite teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”. În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută la data de 24 iulie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale, P.M.

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., sa fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 2925 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2008.