ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2523/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București la data de 17 septembre 2007, reclamanta P.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași să i se recunoască calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivare cererii,

reclamanta a arătat că în mod nejustificat i s-a respins cererea sa de

recunoaștere a acestei calități de către instituția pârâtă, întrucât s-a născut

pe teritoriul României, ulterior strămutări părinților săi de pe teritoriul

statului bulgar în urma Tratatului de la Craiova din 1940.

Prin sentința civilă nr. 2925

din 20 noiembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași. A obligat pârâta

Casa Județeană de Pensii Călărași să recunoască reclamantei calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 24 iulie 1942 – 6 martie 1945,

începând cu data de 1 iulie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că este adevărat că reclamanta s-a născut

pe teritoriul României la 24 iulie 1942, însă părinții săi au fost strămutați

de pe teritoriu Statului bulgar în urma tratatului de la Craiova din 1940, așa

cum rezultă din situația de avere imobiliară depusă la dosar și din declarația

numiților B.G. și D.V.

În aceste condiții,

reclamanta a împărtășit încă de la naștere situația părinților săi și a

suportat toate privațiunile ce decurg din statutul de persoană strămutată de pe

un alt teritoriu.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Călărași, care a

motivat în esență, că nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii

concepuți după strămutarea părinților lor.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta - parata Casa Județeană de Pensii

Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999

persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în

urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie

1940.

În cauza, este necontestat

faptul ca familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul

schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la

Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta P.M. s-a născut în România, în

localitatea Cataloi, județul Tulcea, unde fuseseră strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/ 2002.

Pe cale de consecință, în

mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare

strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică

similitudinea de regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei - pârâte

ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă,

pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în

aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile

similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat și legal, a reținut că

familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului

între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind

născută la data de 24 iulie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale,

P.M. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare și beneficiază de prevederile ordonanței pentru

perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege,

respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea

constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., sa fie respins recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 2925 din 20

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2008.