ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3258/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3258/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 1 august 2005 la Judecătoria Buzău reclamantul C.D. a solicitat obligarea pârâtei
R.A.M. BUZĂU la montarea corectă a apometrelor la blocul situat în Buzău care să
se încadreze în parametrii normali de erori tolerate și anularea tuturor penalizărilor
de la pronunțarea sentinței.
Ulterior, reclamantul și-a precizat
acțiunea în sensul că a solicitat restituirea sumei de 2.852,50 lei reprezentând
costul diferenței de apă rece, apă caldă, apă canal și agent termic pentru apa
caldă menajeră pentru perioada ianuarie - septembrie 2002 când apartamentele nu
au fost contorizate; restituirea sumei de 1921,50 lei reprezentând încasare
nejustificată la diferența de apă rece și apă caldă pentru perioada iulie 2005
– iunie 2006; 38436 lei despăgubiri reprezentând daune accesorii pe perioada
2000 – 2001 și actualizarea pretențiilor la nivelul dobânzii la depozite anuale
către populație.
Tribunalul Buzău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2574 din 2
noiembrie 2006, a respins acțiunea reclamantului.
S-a reținut în
considerentele hotărârii că din probele administrate în cauză nu rezultă că
apometrele de bloc nu sunt corespunzătoare, fiind verificate metrologic conform
adresei nr. 393 din 17 martie 2006 a Serviciului Județean de Metrologie Legală
Buzău. Că expertizarea montajului contoarelor de apă rece și apă caldă a fost
efectuată în prezența reprezentantului R.A.M. BUZĂU și a reclamantului, iar de
la 1 februarie 2005, a început facturarea individuală pentru proprietarii
blocului 12 – Unirii.
Instanța a apreciat că în
raport de situația de fapt reținută, celelalte capete de cerere nu sunt
întemeiate.
Apelul declarat de reclamant
împotriva sentinței tribunalului a fost respins prin decizia nr. 24 din 20
februarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ.
În termen legal reclamantul
C.D. a declarat recurs împotriva acestei decizii și a solicitat admiterea ,
casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de
fond.
A susținut recurentul că în
mod greșit instanța nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei adresa nr. 1328
din 9 august 2005 emisă de B.R.M.L. – S.J.M. Buzău și nu a constatat necesitatea
efectuării în cauză a unei expertize tehnice. Că hotărârea nu este motivată în
fapt și în drept și contrar probelor dosarului s-a reținut montarea corectă a
apometrelor de apartament.
S-a invocat că instanța nu
i-a solicitat să facă dovezi privind pretențiile formulate în acțiune.
Prin întâmpinare, intimata R.A.M.
Buzău a invocat în principal excepția nemotivării recursului conform art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. și art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În subsidiar, a arătat că
recurentul nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice și că instanța s-a pronunțat
pe toate capetele de cerere și în mod corect a respins acțiunea reclamantului.
Referitor la excepția privind
nulitatea recursului în condițiile art. 302
1
lit. c) C. proc. civ.,
invocată de intimată, aceasta nu poate fi reținută, întrucât criticile formulate
de recurent pot fi încadrate în drept în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7
C. proc. civ.
Susținerile recurentului în
sensul că a dovedit cu adresa nr. 1328 din 9 august 2005 emisă de B.R.M.L. – S.J.M.
Buzău, organul abilitat montarea incorectă a apometrelor de bloc și instanța
era cea care trebuia să constate necesitatea efectuării unei expertize tehnice
și să-i ceară acestuia să-și dovedească pretențiile formulate, vizează aspecte
legate de netemeinicie, respectiv o problemă de apreciere a probelor și nu de
nelegalitate a deciziei recurate. Mai mult, recurentul nu a solicitat nici la
instanța de fond și nici la apel efectuarea unei expertize tehnice.
Pe de altă parte, cu adresa nr.
393 din 17 martie 2006 B.R.M.L. – S.J.M. Buzău, a comunicat instanței că montajul
contorului de apă rece deși nu respectă lungimea minimă de 3 Dn înainte și 2 Dn
după contor (conform adresei nr. 1241 din 27 iulie 2005), influența montajului
este în limitele erorii tolerate de 2% pentru debitul permanent și tranzitoriu,
respectiv de 5 % pentru debitul minim. Montajul contorului de apă caldă
respectă această lungime minimă de liniștire și din acest motiv nu a mai fost
expertizat.
În raport de considerentele reținute
în cuprinsul deciziei instanței de apel, afirmația recurentului că aceasta nu
este motivată, este lipsită de suport probator.
Pentru considerentele
reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă,
ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul C.D., împotriva deciziei nr. 24 din 20 februarie 2007,
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 octombrie 2007.