ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.P., a chemat în judecată pe pârâta SC A.N. SA București să oblige pârâta la preluarea neîntârziată, pe bază de proces verbal de predare-primire, a apometrului instalat de reclamantă cu avizul tehnic al R.C.A.G. (actuala SC A.N. SA) și să factureze pe viitor doar consumurile de apă rezultate din citirea acestuia; obligarea pârâtei la efectuarea modificărilor necesare în evidențele sale contabile a sumelor facturate și a penalităților aferente pentru perioada 2000-2003, sume stabilite cu încălcarea legii și a clauzelor contractuale; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor de a face începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut în esență, că deși între părți s-a încheiat contract, iar reclamanta a montat un apometru cu avizul tehnic al R.G.A.B., pârâta refuză să-l preia pe bază de proces verbal de predare-primire și să factureze consumurile potrivit indicilor acestui aparat. De asemenea, s-a susținut că pârâta continuă să factureze sume neconforme cu realitatea pornind de la un sold pretins debit restant, de altfel, prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 3215 din 5 martie 2004 a admis în parte acțiunea reclamantei. A obligat pârâta să procedeze la preluarea pe bază de proces-verbal de predare-primire a apometrului instalat de reclamantă și a respins capătul doi de cerere ca neîntemeiat.

Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.068.000 lei cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut în considerentele sentinței că potrivit clauzelor contractuale prevăzute în cap. V din contract privind stabilirea consumului, cantitatea de apă consumată se stabilește prin citirea contorului montat pe branșament, iar în situația în care acesta nu există, consumul va fi stabilit pe baza normelor prevăzute în Ordinul nr. 29/1993 al M.L.P.A.T. pârâta urmând să monteze contor la populație, conform programului de contorizare. În acest sens, s-a reținut și acordul pârâtei. În ceea ce privește capătul doi de cerere acesta a fost respins cu motivarea că reclamanta nu a precizat contul contabil unde sumele sunt menționate cu titlu de sold, penalitățile și nici facturile care cuprind aceste sume.

Împotriva hotărârii de fond au declarat apel părțile și prin decizia nr. 294 din 8 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a admis apelul reclamantei cu consecința anulării în parte a sentinței apelate și evocând fondul, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind daunele cominatorii. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Apelul pârâtei SC A.N. SA București a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a analizat criticile sentinței aduse de către reclamantă ce vizau modul greșit în care a fost respins cel de-al doilea capăt de cerere în condițiile în care în mod nejustificat și abuziv pârâta continua să factureze sume nedatorate, precum și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celui de-al treilea capăt de cerere privind daunele cominatorii și asupra cheltuielilor de judecată.

Principala critică adusă de către pârâtă a vizat greșita apreciere a situației de fapt în sensul că instanța de fond a ignorat faptul că apometrul în speță este montat pe instalația interioară a blocului, astfel încât pârâta este în imposibilitate de a înregistra contoarele pasante neavând competența să o facă. În privința apelului reclamantei s-a reținut în considerentele deciziei astfel pronunțate că deși în mod corect a fost respins capătul doi de cerere, motivarea instanței de fond a fost deficitară în sensul că ar fi trebuie menționat că solicitarea reclamantei ar fi contrară dispozițiilor Legii nr. 82/1991 care prevede în mod expres modul în care se corectează eventualele greșeli constatate în contabilitate, iar cum acest atribut nu este de competența instanțelor judecătorești și capătul de cerere pentru daune cominatorii apare ca inadmisibil, reclamanta având o altă posibilitate, cea prevăzută de dispozițiile art. 580 3 C. proc.

civ. pentru a determina pârâta la executarea obligației. Cu privire la apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că potrivit H.G. nr. 348/1993 R.G.A.B., predecesoarea pârâtei, avea obligația să asigure contorizarea cantităților livrate. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SC A.N. SA București care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ. și a solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii. Criticile formulate de recurentă sunt o reiterare a motivelor de apel și vizează modul greșit în care cele două instanțe au apreciat situația de fapt precum și interpretarea greșită a dispozițiilor H.G.

nr. 348/1992 și a regulamentului de branșare și utilizare a apei potabile în sistemul de alimentare cu apă al municipiului București, respectiv H.C.G.M.B. nr. 108/1997. În condițiile în care situația de fapt nu mai poate fi supusă controlului judiciar în recurs, instanța fiind ținută a analiza criticile de nelegalitate invocate de către recurentă, Înalta Curte constată că recursul astfel motivat este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor H.G. nr. 348/1993, R.G.A.B. predecesoarea SC A.N. SA București avea obligația să monteze sisteme de măsurare prin care să asigure contorizarea cantităților de apă livrate în vederea facturării corecte la consumatori, obligație pe care nici R.G.A.B.

și nici SC A.N. SA București nu a respectat-o. Conform art. 6 din același act normativ achiziționarea și montarea contoarelor pentru populație cade în sarcina distribuitorilor. Mai mult decât atât, consumatorii pot solicita în devans față de programul stabilit montarea contoarelor de apă, pe cheltuiala lor, urmând ca acestea să se deducă din obligația de plată a serviciilor prestate de distribuitor. Ori, în speță, s-a stabilit, inclusiv prin expertiza tehnică O.M., că reclamanta a montat apometrul ce respectă standardele metrologice, urmând ca pârâta să preia aparatul în conformitate cu care se vor stabili cantitățile de apă consumate, cantități ce vor sta la baza facturării consumului. Astfel, în mod corect instanța de apel a interpretat dispozițiile H.G.

nr. 381/1993 stabilind judicios că pârâta este cea care nu și-a respectat obligațiile. Împrejurarea că apometrul instalat de reclamantă a fost montat pe instalația interioară a imobilului este nerelevantă în condițiile în care branșamentul imobilului face parte din „rețelele telescopice” iar H.G. nr. 1591/2002 nu distinge între branșamente. Pretinsa încălcare a prevederilor actului normativ menționat subliniază doar definiția branșamentului ca fiind partea din „rețeaua publică și rețeaua interioară a unei incinte”. Ori, în speță, fiind vorba de o rețea telescopică, deci o rețea publică, susținerea recurentei că aceasta s-ar afla în administrarea abonatului este total nefondată. Această susținere este contrazisă și de Ordinul nr. 29/N/1993 conform cărora „instalarea apometrului pe branșament să se facă în locuri accesibile pentru a putea fi citite atât de reprezentanții distribuitorului, cât și de cei ai consumatorului”.

Înscrisul depus de recurentă, Hotărârea C.G.M.B. nr. 48 din 17 februarie 2005 cu privire la clarificarea în justiție a statutului juridic al „rețelelor telescopice” nu este pertinent și nici util cauzei, în condițiile în care data emiterii acestuia este posterioară introducerii acțiunii în justiție și nu rezolvă fondul cauzei, acesta reprezentând practic un punct de vedere al unui municipalității neargumentat din punct de vedere legal, drept pentru care va fi înlăturat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.N. SA București, împotriva deciziei nr. 294 din 8 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.