ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2747/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1205 din 19 ianuarie 2005, la Judecătoria Sector 1 București, reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A.N.B. SA pentru a fi recalculat consumul de apă aferent pe perioada 8 octombrie 2003 – 22 ianuarie 2004, în funcție de media consumului înregistrat anterior. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a înlocuit apometrul din locuința sa, consumul înregistrat la data de 22 ianuarie 2004 fiind de 69 mc apă, consum nereal, situație în care a sesizat societatea pârâtă și A.N.P.C.

Prin sentința civilă nr. 9823 din 11 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului reținându-se în considerente că acesta nu a solicitat verificarea metrologică a apometrului în cauză – conform capitolul V pct. 4 din contractul din 19 februarie 1995 încheiat de părți - și nu a dovedit că acesta este defect. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel.

Prin decizia nr. 49 din 13 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Municipiului București, secția a VI-a comercială, a fost admis apelul reclamantului cu consecința desființării sentinței judecătoriei și a depus reținerea cauzei, în fond, spre rejudecare reținându-se în considerentele deciziei că în raport de obiectul cauzei dedus judecății – obligarea pârâtei la recalcularea consumului de apă aferent perioadei 8 octombrie 2003 - 22 ianuarie 2004 – competent să soluționeze pricina este Tribunalul conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. În fond, după rejudecare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 1187 din 31 ianuarie 2007 a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

S-a reținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale deși avea această obligație conform clauzelor înserate în contractul încheiat de părți, precum și prevederilor art. 1169 C. civ. care dispune „cel ce face o propunere în faza judecății trebuie să o dovedească”.

Împotriva hotărârii Tribunalului, reclamantul a declarat recurs, pe care instanța de judecată l-a calificat ca fiind apel, în ședința publică de la data de 22 iunie 2007. Prin decizia nr. 536 din 9 noiembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii formulată de reclamant și a fost obligată pârâta la recalcularea consumului de apă stabilit în sarcina reclamantului, în perioada 8 octombrie 2003 – 22 ianuarie 2004. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în considerente că pârâta și-a încălcat obligațiile contractuale prevăzute în capitolul V din contractul din 16 februarie 1995, în sensul expertizării apometrului pentru a stabili dacă aparatul era sau nu funcțional și cine urmează să suporte cheltuielile intervenției; iar în situația funcționării defectuoase a apometrelor consumurile facturate sunt calculate pe baza mediei consumurilor citite în cursul anului precedent, conform dispozițiilor art. 15 din H.C.G.M.B.

nr. 108/1997. S-a constatat că factura din 27 ianuarie 2004, contestată de reclamantă, emisă pentru un consum de 69 mc apă, s-a dovedit a fi dublă față de cel normal, împrejurare ce a rezultat atât din facturile emise de pârâtă cât și din răspunsurile la interogatoriul administrat la soluționarea cauzei în fond. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs criticând-o pentru greșita interpretare a normelor privind funcționarea defectuoasă a apometrului, în sensul obligării sale de a verifica din propria inițiativă funcționarea apometrului, atâta timp cât reclamantul nu a solicitat această verificare, aspect asupra căruia s-a pronunțat și A.N.P.C.

Printr-o altă critică, pârâta arată că în mod greșit s-a stabilit în sarcina sa obligația de recalculare a consumului de apă, întrucât această obligație i-ar fi revenit în situația constatării apometrului ca fiind defect, or, în speță, funcționarea defectuoasă a apometrului nu a fost dovedită de reclamant, societatea pârâtă și A.N.P.C. nu a constatat că apometrul funcționează corect. În același sens, mai arată recurenta că trebuiau aplicate dispozițiile art. 1169 C. civ. reclamantul având obligația de a dovedi susținerile sale, însă reclamantul nu a solicitat verificarea metrologică a apometrului și nu a făcut dovada că apometrul este defect.

În cazul în care reclamantul era nemulțumit sau contesta valoarea indexului, avea la dispoziție măsuri prevăzute de acte normative privind verificarea metrologică a contoarelor (pe care recurenta le indică) și pe care pârâta le-a îndeplinit prin înlocuirea contorului la data de 8 octombrie 2003; așa încât greșit a reținut instanța de apel obligația sa să procedeze la verificarea apometrului, în opinia sa, reclamantul trebuia să ceară, pe cheltuiala sa, efectuarea unor verificări suplimentare. În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și menținerea hotărârii tribunalului ca temeinică și legală. Recursul este nefondat.

În ce privește critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea eronată a clauzelor contractului încheiat de părți Înalta Curte urmează să o respingă ca nefondată conform următoarelor considerente. Potrivit contractului din 16 februarie 1995 în capitolul V pct. 3 când se constată defectarea contorului, societatea pârâtă (fostul R.G.A., în prezent SC A.N.B. SA) are obligația să înlocuiască contorul și numai după verificarea metrologică urmează să stabilească după caz, în sarcina cui revenea obligația de plată aferentă acestei operațiuni. Din examinarea clauzelor contractului, Înalta Curte constată că acestea în mod corect au fost interpretate de instanța de apel, fără a fi schimbate natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de modificare din perspectiva art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată neaplicarea prevederilor art. 1169 C. civ. invocată de recurentă se reduce la administrarea și aprecierea probelor în stabilirea culpei reclamantei activități de atributul exclusiv al instanței de apel, controlul instanței de recurs fiind limitat la nelegalitatea hotărârii atacate. În consecință, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.N.B. SA București împotriva deciziei nr. 536 din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.