ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3856/2011

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința nr.

224 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Constanta a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul B.G.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și în consecință,

a fost anulat Ordinul nr. 70104 din 02 octombrie 2009 emis de Președintele

Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a

fost dispusă reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator al

Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Constanța și a

fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu

diferența dintre drepturile bănești cuvenite și cele efectiv încasate în

funcția de execuție.

Prin Notele de ședință depuse în data de 10 februarie 2010,

reclamantul, stabilind cadrul procesual, a precizat că înțelege să se judece în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor.

Față de precizările formulate de reclamant, în sensul că

obiectul acțiunii îl constituie anularea și nu revocarea Ordinului nr. 70104

din 02 octombrie 2009, iar calitatea de pârâtă o are Autoritatea Națională

Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și nu Președintele

Autorității Naționale Sanitar - Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,

astfel cum inițial a solicitat, instanța a constatat că atât excepția lipsei

calității procesuale pasive a Președintelui Autorității Naționale Sanitar - Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor cât și inadmisibilitatea acțiunii, invocate de

pârâtă, au rămas fără obiect, așa încât nu se mai impune analizarea lor

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea pârâtă, criticând soluția

instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 1198 din 1 martie 2011, înalta Curte de

Casație și Justiție - secția contencios administrativ și fiscal a admis

recursul pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor și a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii

introductive a reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

-

In jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se constată

că prin Convenție se apără drepturi concrete și efective, iar orice ingerință

în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menținerii unui just

echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele

apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie

protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială și

exorbitantă (cauza Sporrong și Lonnroth; cauza Străin și alții împotriva

României).

-

Din această perspectivă înalta Curte a constatat că instanța de fond nu s-a

preocupat în a analiza ordinele emise în cauză, atât ordinul de numire cât și

ordinul atacat, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de legalitate, ci a

abordat soluția dintr-o manieră generală.

- Reclamantul a fost numit în funcția de Director Coordonator

al DSVSA Constanța prin ordinul nr. 69811 din 25 mai 2009, în temeiul O.U.G. nr.

37/2009, urmând ca funcția să fie exercitată în baza contractului de management

nr. 92 din 25 mai 2009, iar acordarea calificativului „nesatisfăcător" a dus

la eliberarea reclamantului din funcția de conducere deținută, în temeiul

contractului de management încheiat.

- Independent de faptul evaluării și al verificării

îndeplinirii criteriilor stabilite de lege pentru evaluare, actul de numire în

funcția publică de conducere este afectat de viciul de neconstituționalitate al

actului normativ în temeiul căruia a fost emis ordinul, astfel cum s-a stabilit

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a)

din Constituție, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este

neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este

lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu

încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora

„Ordonanțele de urgență (.) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale

ale statului (.)".

- S-a reținut și că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art.

XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009

care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată

neconstituțională în privința dispozițiilor art. l pct. 1-5 și 26, art. II, art.

IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași

reglementări și aceleași soluții legislative, ca și cele ce au constituit

obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

Față de aspectele arătate, înalta Curte a constatat că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor

legale, întrucât ordinul de numire în funcție a reclamantului a fost emis în

temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a

statuat că este neconstituțională, astfel încât soluția de anulare a ordinului

de eliberare din funcție și obligarea la reîncadrare este nelegală.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.G.R.,

invocând generic dispozițiile art. 322 și următoarele C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de revizuire, revizuentul susține, în

esență, că instanța a analizat cererea de recurs numai prin prisma motivelor de

recurs formulate de autoritatea recurentă, fără a face vorbire în niciun mod

despre apărările formulate de intimatul-reclamant prin intermediul

întâmpinării.

Se

mai susține că instanța de recurs a reținut greșit că actul de numire în

funcție este afectat de viciul de neconstituționalitate, în realitate prin Decizia

Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 s-a constatat că Legea

pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională și nu O.U.G. nr. 37/2009

și O.U.G. nr. 105/2009.

Celelalte

critici aduse deciziei a cărei revizuire se solicită reprezintă reiterări ale

argumentelor aduse în susținerea acțiunii și ale apărărilor formulate în fața

instanței de recurs.

Cererea

de revizuire este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai în cele 10

cazuri expres și limitativ enumerate în punctele 1-10 ale articolului mai

susmenționat.

Revizuentul

își întemeiază cererea de revizuire, generic, pe dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., tară a indica și dezvolta vreunul dintre cele zece motive de revizuire

prevăzute de lege.

Pe

de altă parte, în temeiul dispozițiilor procedurale potrivit cărora instanța

poate să încadreze în drept criticile formulate de parte deciziei a cărei

revizuire se solicită și procedând la analizarea acestora astfel cum au fost

structurate, înalta Curte constată că susținerile revizuentului nu pot fi

încadrate în niciuna din ipotezele stabilite de cele zece puncte ale art. 322 C.

proc. civ.

În

realitate, afirmațiile dezvoltate în cuprinsul cererii de revizuire, reprezintă

argumente de fond care au fost avute în vedere atât de prima instanță, cât și

de instanța de recurs, astfel încât nu se poate constata incidența vreunui

motiv de revizuire care să ducă la desființarea hotărârii irevocabile atacate.

Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 326 C. proc. civ. respinge cererea de revizuire ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de B.G.R., împotriva Deciziei nr. 1198 din 1

martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 iunie 2011.