ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1377/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-CV211 din 31 martie 2011, decizie emisă de pârâtă în ceea ce privește suma de 603.415 RON reprezentând contribuții sociale, impozitul pe venituri din salarii și majorări de întârziere aferente, până la soluționarea în primă instanță a litigiului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 16 noiembrie 2010 - 30 martie 2011, organele de inspecție fiscală au efectuat o inspecție fiscală parțială asupra unei serii de categorii de obligații fiscale datorate de reclamantă, inspecția având drept scop și soluționarea decontului cu suma negativă cu opțiune de rambursare din 20 octombrie 2011, prin care a fost solicitată la rambursare suma de 32.237 RON. Reclamanta a formulat contestație susținând că în cauză sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 115/F din 1 iunie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-CV 211 din 31 martie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, motivele invocate de reclamantă, reține instanța de fond, se circumscriu acelor împrejurări de natură a crea o serioasă îndoială în privința legalității actului administrativ. S-a mai reținut că și motivele invocate în susținerea prejudiciului material și previzibil dovedesc condiția pagubei iminente, fapt ce rezultă din balanța de verificare la 31 decembrie 2011 și din adresele de înființare a popririi asigurătorii emise de A.F.P. Târgu Secuiesc. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac se susține, în esență, că nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă. Se menționează că instanța de fond, în mod greșit a reținut că motivele invocate de societatea reclamantă fac dovada cazului bine justificat fără alte probe și fără a fi analizate și argumentele sale din întâmpinare în justificarea soluției de respingere a cererii de suspendare. Se precizează că potrivit art. 105 C. proc. fisc. se poate decide reverificarea unei anumite perioade, iar în susținerea cazului bine justificat nu poate fi analizat litigiul pe fond cu privire la incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Recurenta-pârâtă arată și faptul că în cauză nu a fost făcută dovada producerii unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, cu atât mai mult cu cât eventuala executare a sumei stabilite de organul de control în baza unui act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu în sarcina intimatei-reclamante. Intimata-reclamantă SC T. SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că susținerile privind nelegalitatea actului administrativ fac dovada cazului bine justificat, iar executarea acestuia ar putea determina blocarea activității sale cu consecințe și în ceea ce privește imposibilitatea plății salariilor.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Instanța de recurs apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia „hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii”. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului. După cum se constată, prima instanță soluționând cererea de suspendare a apreciat în mod eronat că în cauză este îndeplinită condiția referitoare la „cazul bine justificat”, întrucât intimata-reclamantă nu a reușit să dovedească împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative fiscale a căror suspendare se solicită.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. Intimata-reclamantă, după cum se constată, se rezumă doar la susțineri privind nelegalitatea pe fond a actului administrativ or, în cadrul procedurii suspendării unui act administrativ fiscal este permisă doar cercetarea sumară a aparenței dreptului legitim vătămat și nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În consecință, în mod eronat, prima instanță a statuat că a fost dovedită îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat care să conducă la suspendarea executării actelor administrative fiscale în cauză.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente, or, în cauză nu s-a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

În altă ordine, simpla executare a actului fiscal contestat, nu produce prin ea însăși o pagubă în condițiile în care aceasta are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate. De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, or, în condițiile în care s-a reținut că nu s-a dovedit îndeplinirea uneia din condițiile menționate, soluția pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va respinge cererea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva Sentinței civile nr. 115/F din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă SC T. SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2012. Procesat de GGC - AS