ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1377/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC T. SRL a chemat în judecată

Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală nr. F-CV211 din 31 martie 2011, decizie emisă de pârâtă în ceea ce

privește suma de 603.415 RON reprezentând contribuții sociale, impozitul pe

venituri din salarii și majorări de întârziere aferente, până la soluționarea

în primă instanță a litigiului.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 16 noiembrie 2010 - 30 martie

2011, organele de inspecție fiscală au efectuat o inspecție fiscală parțială

asupra unei serii de categorii de obligații fiscale datorate de reclamantă,

inspecția având drept scop și soluționarea decontului cu suma negativă cu

opțiune de rambursare din 20 octombrie 2011, prin care a fost solicitată la

rambursare suma de 32.237 RON.

Reclamanta a formulat

contestație susținând că în cauză sunt întrunite condițiile cazului bine

justificat și a pagubei iminente prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Curtea de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 115/F din

1 iunie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. F-CV 211 din 31 martie 2011 emisă de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, până la pronunțarea instanței

de fond.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

suspendării prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivele

invocate de reclamantă, reține instanța de fond, se circumscriu acelor

împrejurări de natură a crea o serioasă îndoială în privința legalității

actului administrativ.

S-a mai reținut că și

motivele invocate în susținerea prejudiciului material și previzibil dovedesc

condiția pagubei iminente, fapt ce rezultă din balanța de verificare la 31

decembrie 2011 și din adresele de înființare a popririi asigurătorii emise de

A.F.P. Târgu Secuiesc.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna, invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac se susține, în esență, că nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și iminența producerii unei pagube pentru a fi admisă cererea de

suspendare formulată de intimata-reclamantă.

Se menționează că

instanța de fond, în mod greșit a reținut că motivele invocate de societatea

reclamantă fac dovada cazului bine justificat fără alte probe și fără a fi

analizate și argumentele sale din întâmpinare în justificarea soluției de

respingere a cererii de suspendare.

Se precizează că

potrivit art. 105 C. proc. fisc. se poate decide reverificarea unei anumite

perioade, iar în susținerea cazului bine justificat nu poate fi analizat

litigiul pe fond cu privire la incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 571/2003.

Recurenta-pârâtă

arată și faptul că în cauză nu a fost făcută dovada producerii unei pagube

iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ,

cu atât mai mult cu cât eventuala executare a sumei stabilite de organul de

control în baza unui act administrativ care se bucură de prezumția de

legalitate nu poate fi apreciată ca fiind un prejudiciu în sarcina

intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă

SC T. SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că susținerile privind nelegalitatea actului

administrativ fac dovada cazului bine justificat, iar executarea acestuia ar

putea determina blocarea activității sale cu consecințe și în ceea ce privește

imposibilitatea plății salariilor.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că

acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Instanța de recurs

apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. potrivit căruia „hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu

aplicarea greșită a legii”.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Deci, pentru a admite

o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu

din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea

executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o

împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă

asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma

unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

După cum se constată,

prima instanță soluționând cererea de suspendare a apreciat în mod eronat că în

cauză este îndeplinită condiția referitoare la „cazul bine justificat”,

întrucât intimata-reclamantă nu a reușit să dovedească împrejurări legate de

starea de fapt și de drept care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor

administrative fiscale a căror suspendare se solicită.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea

criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a

actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele

împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o

îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de

Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ

necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul

unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului

administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea

recursului administrativ.

Intimata-reclamantă,

după cum se constată, se rezumă doar la susțineri privind nelegalitatea pe fond

a actului administrativ or, în cadrul procedurii suspendării unui act

administrativ fiscal este permisă doar cercetarea sumară a aparenței dreptului

legitim vătămat și nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

În consecință, în mod

eronat, prima instanță a statuat că a fost dovedită îndeplinirea condiției

referitoare la cazul bine justificat care să conducă la suspendarea executării

actelor administrative fiscale în cauză.

Cât privește

criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum

aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 Înalta

Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt

nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de

persoana lezată, prin probe concludente, or, în cauză nu s-a administrat niciun

fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței

unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care

în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de

excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei

pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

În altă ordine,

simpla executare a actului fiscal contestat, nu produce prin ea însăși o pagubă

în condițiile în care aceasta are la bază un act administrativ care se bucură

de prezumția de legalitate.

De asemenea, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a

condițiilor referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente, or, în condițiile în care s-a reținut că nu s-a dovedit îndeplinirea

uneia din condițiile menționate, soluția pronunțată este netemeinică și

nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I C.

proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, va admite recursul formulat, va casa sentința atacată

și va respinge cererea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva Sentinței

civile nr. 115/F din 1 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă SC

T. SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2012.

Procesat de GGC - AS