ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr. 1100 din 14 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a

V-a civilă, a fost admisă contestația promovată de reclamanții Ș.K.M.E. și

K.O.L. în contradictoriu cu pârâții SC T.C. SA și Autoritatea Națională pentru

Valorificarea Activelor Statului, a fost anulată Decizia nr. 17 din 14

februarie 2008 emisă de AVAS și s-a dispus restituirea în natură, către

reclamanți, a imobilului compus din teren și construcții ce nu au destinația de

locuință, situat în Târgu - Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflat în posesia SC

T.C. SA Târgu Mureș.

Analizând probele

administrate pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că întregul imobil situat

în Târgu Mureș str. C.V., nr. 17-19, a fost întabulat pe numele autorilor K.A.,

K.O. și V.R. în Cartea Funciară nr. 7689 Tg. Mureș, fiind preluat abuziv de

către Statul Român, prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950, de la autoarea

contestatorilor, V.R.

Conform art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin „imobile

preluate în mod abuziv se înțelege: imobilele naționalizate prin Decretul nr.

92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările

ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor

industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin

alte acte normative de naționalizare”, astfel că imobilul preluat de la

autoarea V.R. se înscrie printre imobilele preluate abuziv, pentru care se pot

lua măsuri reparatorii potrivit acestei legi speciale.

Din actele de stare

civilă și Certificatul de moștenitor nr. 101 din 12 noiembrie 2001, tribunalul

a reținut că solicitanții Ș.K.M.E. și K.O.L. au dovedit calitatea de

moștenitori ai autoarei V.R., căsătorită K., decedată la 5 noiembrie 1965, de

la care s-au preluat imobilele, având astfel, calitatea de „persoane

îndreptățite” să beneficieze de măsurile reparatorii potrivit art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

Privind măsurile

reparatorii luate după anul 1990, tribunalul a reținut că prin Procesul-verbal

nr. 80599/1996 din 15 aprilie 1997, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995

de la Primăria Tg. Mureș a respins cererea reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L.,

formulată prin mandatarul L.Ș., prin care solicitau restituirea aceluiași

imobil din str. C.V., nr. 17-19, ce a fost întabulat în Cartea Funciară nr.

7689 Tg. Mureș pe numele autoarei lor V.R., de la care a fost preluat prin

Decretul de naționalizare nr. 92/1950.

Prin Hotărârea nr.

1012 din 1 februarie 1999, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995,

constituită la nivelul Consiliului Județean Mureș, s-au acordat reclamanților

Ș.K.M.E. și K.O.L. despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură,

situate în imobilul din Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, în valoare de

269.491.200 lei (ROL), măsura vizând doar părțile din imobil care aveau

destinația de locuințe.

Prin Notificarea nr.

1641/13A/2001 adresată de reclamanții Ș.K.M.E. și K.O.L., Primarului

Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001, aceștia au solicitat, în

calitate de moștenitori ai autoarei V.R. (nepoți), să li se restituie integral

imobilul situat în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, menționând că în baza Legii

nr. 112/1995, li s-a restituit o parte din imobil, care avea destinația de

locuință, pentru altă parte, care a primit aceeași destinație de locuință, au

primit despăgubiri pe care le consideră necorespunzătoare valorii reale a

imobilului, însă, la data naționalizării, s-au preluat de la autoarea lor și

alte spații din același imobil, care nu aveau destinația de locuință, mai

precis, fosta carmangerie și alte spații cu alte destinații, pentru care nu

s-au acordat despăgubiri conform Legii nr. 112/1995, întrucât a vizat doar

locuințele, solicitând astfel, ca această parte din imobil (clădiri și teren

aferent), să le fie restituită în natură.

Prin Adresa nr. 382

din 28 septembrie 2000, pârâta S.C. T.C. SA Tg. Mureș a comunicat Primăriei

Municipiului Tg. Mureș că deține o suprafață construită de 256,07mp în Tg.

Mureș str. C.V., nr. 17-19, pretinzând că are un drept de proprietate asupra

acestei părți din imobil.

În raport de această

situație, prin Dispoziția nr. 615 din 24 aprilie 2002 emisă de Primarul

Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001, Corpul B din clădire,

împreună cu terenul aferent, a fost restituit în natură reclamanților Ș.K.M.E.

și K.O.L., fără ca această măsură să vizeze și partea din imobil cu alte destinații,

deținută de S.C. T.C. SA Tg. Mureș.

Totodată, prin

Dispoziția nr. 792 din 15 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureș,

conform Legii nr. 10/2001, s-a propus solicitanților Ș.K.M.E. și K.O.L.

acordarea de titluri de despăgubire privind imobilul Corp A, vândut conform

Legii nr. 112/1995, situat în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, imposibil de

restituit în natură, cu mențiunea că, în legătură cu spațiile având altă

destinație decât cea de locuință, deținute de S.C. T.C. SA Tg. Mureș au fost comunicate

societății, notificarea și întreaga documentație pentru rezolvare conform Legii

nr. 10/2001, astfel că nici această măsură nu a vizat imobilele (spațiile) cu

alte destinații deținute de societatea pârâtă.

Prin Adresa nr.

2386/523 din 21 februarie 2006, Primăria Municipiului Tg. Mureș a comunicat

Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului situația actuală a

imobilului situat în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, înscris în C.F. 90340 Tg.

Mureș, care se prezintă astfel: 1. Corpul A, în suprafață de 123 mp, s-a vândut

numiților V.A. și V.A. în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2240 din 4 octombrie 2001; 2. Corpul B

din clădire, împreună cu terenul aferent, a fost restituit în natură

reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L. prin Dispoziția nr. 615 din 24 aprilie 2002

luată de Primarul Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001; 3.

spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, identificate ca fiind corpul

C din clădire, aparțin S.C. T.C. SA Tg. Mureș.

Totodată, s-a reținut

că prin Adresa nr. 40600/40960 din 21 aprilie 2006, Prefectura Județului Mureș

a comunicat reclamantei Ș.K.M.E. faptul că spațiile denumite „atelier de

tâmplărie” din Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, care au fost cuprinse în patrimoniul

S.C. T.C. SA Tg. Mureș, sunt deținute de societatea pârâtă fără titlu,

întrucât, deși această societate, prin Adresa nr. 704 din 5 februarie 1996, a

solicitat avizarea documentației și eliberarea Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, această cerere a fost

respinsă, tribunalul constatând că nici în prezent societatea nu deține un

astfel de titlu.

Tribunalul a

constatat că S.C. T.C. SA Târgu Mureș a fost înființată prin Decizia nr. 431

din 31 octombrie 1990 emisă de Prefectura Județului Mureș, ca urmare a

atribuirii unor spații comerciale rezultate din divizarea fostei ICSMI Târgu

Mureș în scopul desfășurării unor activități comerciale, astfel că nu se poate

reține că pârâta S.C. T.C. SA Tg. Mureș ar face parte din categoria fostelor

întreprinderi economice de stat, care dețineau în administrare directă

imobilele proprietatea statului până în anul 1989, pentru a fi reorganizată

potrivit Legii nr. 15/1990 și îndreptățită să obțină atestarea dreptului de

proprietate asupra imobilului naționalizat de la autoarea reclamanților.

De asemenea, din

probele administrate în cauză nu rezultă calitatea de acționar a statului în

această societate și modul în care a fost privatizată, pentru a putea fi

exceptată partea din imobil de la restituirea în natură către fostul proprietar

de la care a fost preluat sau către moștenitorii acestuia.

Din Decizia nr. 17

din 14 februarie 2008 emisă de AVAS, tribunalul a reținut că această instituție

le-a respins reclamanților cererea de restituire în natură a imobilului situat

în Tg. Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflat în posesia S.C. T.C. SA Tg. Mureș și a

propus acordarea de despăgubiri, pe motiv că un corp de clădire format din 7

camere, având o suprafață de 241,40 mp și terenul aferent de 256,07 mp sunt

evidențiate în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureș, societatea fiind

privatizată.

În raport de cele

reținute mai sus și de aspectul că societatea pârâtă nu deține un titlu legal

care să-i ateste dreptul de proprietate asupra spațiilor și terenului pe care

le deține în imobilul preluat de la autoarea reclamanților V.R., căsătorită K.,

tribunalul a apreciat că restituirea imobilului în natură era posibilă, decizia

contestată fiind nelegală și netemeinică.

Art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 stabilește că „dacă restituirea în natură nu este posibilă,

deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz,

prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde

persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este

acceptată de persoana îndreptățită”.

Așa cum enunță chiar

textul de lege citat, măsura se impune numai în condițiile în care, restituirea

în natură nu este posibilă, însă, în cazul de față, tribunalul a apreciat că

era posibilă restituirea în natură către moștenitorii-reclamanți, a tuturor

spațiilor cu alte destinații decât aceea de locuințe, nelegal și nejustificat,

reclamanții fiind propuși pentru măsuri reparatorii.

Potrivit art. 29

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul

unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21

alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare

valorii de piață a imobilelor solicitate”, însă dispoziția legală vizează

situațiile în care imobilele au fost evidențiate în mod legal în patrimoniul

unor societăți comerciale privatizate și nu situația în care imobilele sunt

deținute fără titlu, cum este cazul în speță.

Conform art. 25 alin.

(1), din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit

art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură”.

În cazul în speță

Notificarea nr. 1641/13A/2001 adresată de reclamanții Ș.K.M.E. și K.O.L.

Primarului Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001, prin care au

solicitat să le fie restituită în natură partea din imobilul situat în Tg.

Mureș str. C.V., nr. 17-19, care nu avea destinația de locuință, a fost

soluționată parțial prin Dispoziția nr. 792 din 15 martie 2006 emisă de

Primarul Municipiului Tg. Mureș, prin care s-a propus solicitanților Ș.K.M.E.

și K.O.L. acordarea de titluri de despăgubire privind imobilul Corp A, vândut

conform Legii nr. 112/1995, situat în același imobil din Tg. Mureș str. C.V.,

nr. 17-19, imposibil, de restituit în natură, cu mențiunea că, în legătură cu

spațiile având altă destinație decât cea de locuință, deținute de S.C. T.C. SA

Tg. Mureș și care fac obiectul prezentului litigiu, Primarul Municipiului Tg.

Mureș a comunicat acestei societăți, notificarea și întreaga documentație

pentru rezolvare conform Legii nr. 10/2001.

Ulterior, S.C. T.C.

SA Tg. Mureș refuzând să se pronunțe cu privire la această notificare, prin

Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS, această instituție le-a

respins reclamanților cererea de restituire în natură a părții din imobilul

situat în Tg. Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflată în posesia S.C. T.C. SA Tg.

Mureș și a propus acordarea de despăgubiri, cu motivarea că acest corp de

clădire format din 7 camere, având o suprafață de 241,40 mp și terenul aferent

de 256,07 mp sunt evidențiate în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureș, societatea

fiind privatizată.

Respingerea cererii

de restituire în natură a părții din imobil evidențiată în patrimoniul S.C.

T.C. SA Tg. Mureș și propunerea pentru acordarea unor despăgubiri pentru acest

corp de clădire, sunt nelegale și netemeinice, tribunalul constatând că au

trecut peste 9 ani, fără ca notificarea reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L. să-și

găsească rezolvarea legală și temeinică, într-un termen rezonabil, fiind astfel

în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor, astfel că,

având în vedere și Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Secții Unite, în rezolvarea recursului în interesul legii, a

soluționat cererea reclamanților pe fond.

Împotriva sentinței

au promovat apel pârâtele, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Apelanta Autoritatea

Națională pentru Valorificarea Activelor Statului a susținut că prima instanță

a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, anulând în mod

nelegal Decizia nr. 17/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către

intimați, în condițiile prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Instanța nu a

stabilit în mod neechivoc cine este debitorul obligației de restituire în

natură a bunului, omițând să constate că AVAS nu are calitate procesuală pasivă

în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile art. 21 din Legea nr.

10/2001, care stabilesc că obligația de restituire revine unității deținătoare

a imobilului.

A susținut apelanta

că nu a avut și nu are calitatea de proprietar al bunului litigios, fiind doar

acționar în numele statului la societatea deținătoare, care în prezent este

privatizată.

Pe de altă parte,

apelanta Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului arată că

dispoziția contestată a fost emisă în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001,

care vizează exclusiv imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate integral, cum este cazul în speță, în atare împrejurare

AVAS emite decizie motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor, iar

acordarea și plata efectivă a acestora revine Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, conform art. 16 alin. (2), Titlul

VII, Legea nr. 247/2005 (act normativ ce reglementează și procedura de acordare

a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură).

În drept s-au invocat

prevederile art. 282 alin. (1) și art. 288 C. proc. civ., respectiv

dispozițiile Legii nr. 10/2001 (republicată) și Legii nr. 247/2005.

Apelanta SC T.C. SA

arată că în mod eronat a reținut prima instanță că imobilul în litigiu se află

în posesia sa fără titlu, deși dovezile administrate probează faptul că bunul

este evidențiat în patrimoniul societății privatizate integral în anul 1999.

În cauză, susține

apelanta, nu sunt aplicabile prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, dat

fiind că SC T.C. SA este societate cu capital integral privat (inclusiv la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), astfel încât nu se mai află în

situația unității deținătoare care să emită decizie/dispoziție motivată de

restituire a bunului.

Dreptul său de

proprietate asupra imobilului litigios este reprezentat de Decizia nr. 431/1990

emisă de Prefectura Județului Mureș, Certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria MS nr. 0032/1996 emis de aceeași

instituție și contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 33 din 21

aprilie 1999, titluri ce nu au fost supuse contestării.

Notificările

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie soluționate cu respectarea

exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a

drepturilor omului, principiile de drept internațional fiind aplicabile și

societății care a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la statul român.

Cum în speță este

vorba de o societate comercială privatizată, alta decât cele la care se referă

art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul său,

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii în echivalent urmând a fi propuse

de instituția publică implicată în privatizare (art. 29 din Legea nr. 10/2001),

respectiv AVAS.

Preluarea bunului în

litigiu s-a realizat cu titlu, aspect confirmat și prin Hotărârea nr. 1012/1999

emisă de Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995, în cauză fiind

îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv preluarea

proprietății cu titlu valabil și evidențierea acesteia în patrimoniul unei

societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Apelanta SC T.C. SA a

formulat, deopotrivă, întâmpinare, solicitând menținerea Deciziei nr. 17/2008

emisă de AVAS, prin care s-a propus în mod legal acordarea de despăgubiri în

condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Intimații -

reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând să se constate că motivul de

apel invocat de AVAS, privind lipsa calității procesuale pasive este întemeiat,

că imobilul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și că apelul

promovat de pârâta SC T.C. SA este nefondat.

În susținerea

criticilor formulate, apelantele au depus la dosar înscrisuri.

Apelanta SC T.C. SA

și intimații - reclamanți au formulat concluzii scrise.

Prin Decizia civilă

nr. 835/A din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca

nefondate apelurile formulate de Autoritatea Națională pentru Valorificarea

Activelor Statului și S.C. T.C. S.A. Târgu Mureș.

Pentru a hotărî

astfel Curtea a reținut în considerente următoarele:

În apelul promovat de

Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului se susține că

prima instanță a aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 (republicată),

anulând decizia prin care au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent în

condițiile art. 29 din actul normativ arătat.

Curtea a apreciat,

însă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale arătate, cum corect a

reținut și prima instanță.

Imobilul în litigiu a

fost preluat de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 95/1950 de la

autoarea contestatorilor din prezenta cauză, V.R.

Potrivit legii (art.

2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001), imobilele naționalizate prin

Decretul nr. 95/1950 (cum este și bunul în discuție) se circumscriu categoriei

imobilelor preluate în mod abuziv.

Potrivit art. 29

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea subsecventă soluționării

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I

al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente (Decizia nr. 830/2008 a Curții

Constituționale), pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În cauză, însă, nu

este îndeplinită cerința expresă referitoare la valabilitatea titlului cu care

imobilul a fost preluat de stat, după cum nu s-a dovedit că bunul se află în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, respectiv în patrimoniul

apelantei - pârâte SC T.C. SA.

Astfel, Legea nr.

15/1990 invocată drept temei al actului de înființare al societății (Decizia

nr. 431/1990 emisă de Prefectura Județului Mureș), reglementează procedura de

reorganizare a unităților economice de stat în regii autonome și societăți

comerciale, în vreme ce societatea apelantă a fost înființată subsecvent

divizării fostei ICSMI Târgu Mureș în administrarea căreia se găsea imobilul.

Cum bunul a trecut în

proprietatea statului în absența unui titlu valabil nu putea fi evidențiat în

condițiile de legalitate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

din această perspectivă fiind analizată și incidența în cauză a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Imobilul în litigiu,

situat în Târgu Mureș, str. C.V. nr. 17-19, constând într-un corp de clădire

(format din 7 camere) în suprafață construită de 241,40 mp și teren aferent în

suprafață de 256,07 mp, a făcut obiectul Notificării nr. 1641/13A/2001, ce urma

a fi fost soluționată de SC T.C. SA, grație împrejurării că bunul a fost

evidențiat în patrimoniul societății privatizate în condițiile în care a fost

preluat de stat fără titlu, ipoteză în care operează excepția de la regula

instituită de art. 29 din lege, referitoare la acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

De altfel, în

legătură cu bunul naționalizat (obiect al judecății), s-a precizat în relațiile

furnizate de Instituția Prefectului - Județul Mureș (Adresa nr. 40600/40960/DII

din 21 aprilie 2006) că pentru incinta „atelier de tâmplărie” din str. C.V. nr.

17-19, Târgu Mureș, nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de

proprietate, documentația întocmită conform H.G. nr. 834/1991 fiind incompletă

și, în consecință, respinsă.

Nu poate fi primită

critica relativă la pretinsul echivoc ce transpare din conținutul

dispozitivului sentinței pronunțate, cu referire la stabilirea în concret a

debitorului obligației de restituire în natură a imobilului, dat fiind că, pe

de o parte, în cauză a fost supus cenzurii un act juridic pe care l-a emis AVAS

(decizia contestată), sens în care, cel puțin sub acest aspect, hotărârea i se

opune, iar, pe de altă parte, societatea deținătoare nu probează existența unui

titlu asupra bunului aflat în posesia sa, astfel că aceasta este ținută de

obligația de predare a acestuia, urmare a soluționării favorabile a cererii de

restituire.

Pe de altă parte, în

raport de cele expuse în legătură cu regimul juridic al bunului litigios

(caracterul preluării sale și modalitățile de evidențiere în patrimoniul

societății privatizate), în speță nu este incidentă procedura de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor ce nu mai pot fi restituite în natură,

reglementată de dispozițiile art. 16 alin. (2), Titlul VII, Legea nr. 247/2005.

Interpretarea

sistematică a prevederilor alin. (1) și (4) ale art. 29 din Legea nr. 10/2001

(art. 27 în reglementarea anterioară modificării aduse de art. I pct. 60 din

Titlul I al Legii nr. 247/2005) unită cu soluția admiterii excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor modificatoare sub aspectul abrogării

sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din economia art. 29 alin. (1),

are drept consecință faptul că persoanele îndreptățite au dreptul la

despăgubiri în condițiile legii speciale doar pentru imobilele preluate cu

titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate, alta decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din lege,

ceea ce nu este cazul în speță.

În privința apelului

declarat de SC T.C. SA, Curtea constată că parte din argumentele ce au servit

la combaterea criticilor formulate de Autoritatea Națională pentru

Valorificarea Activelor Statului își găsesc pe deplin valabilitatea.

Astfel, nu se poate

reține că imobilul în discuție a fost evidențiat în patrimoniul societății

privatizate integral, cu respectarea cerințelor legale.

Din înscrisurile

administrate (Adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006 emisă de

Instituția Prefectului - Județul Mureș) rezultă, dimpotrivă, că pentru bunul

litigios, respectiv incinta „atelier de tâmplărie” situată în str. C.V. nr.

17-19, Târgu Mureș nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de

proprietate.

Așadar, Certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MS nr. 0032/1996,

invocat de apelantă nu poate servi drept titlu pentru o suprafață pe care nu o

circumscrie, documentația asupra acesteia nefiind apreciată corespunzător sub

aspectul regimului juridic la momentul întocmirii.

Pe de altă parte,

Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Județului Mureș, ca și contractul de

vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 33/1999, deși nesupuse contestării, nu pot

reprezenta titluri de proprietate asupra imobilului; mai mult, obiectul

contractului de vânzare - cumpărare este reprezentat de acțiunile transmise,

iar nu de bunul imobil în materialitatea lui.

Împrejurarea că în

cuprinsul Hotărârii nr. 1012/1999 emisă de Comisia Județeană de aplicare a

Legii nr. 112/1995 se menționează că imobilul litigios ar fi trecut în

proprietatea statului cu titlu nu poate fi valorificată în sensul susținerilor

apelantei, dat fiind că, pe de o parte, o atare constatare nu s-a realizat pe

cale judiciară pentru a dobândi putere de lucru judecat, iar, pe de altă parte,

analiza întreprinsă de Comisie nu a putut fi efectuată și din perspectiva

actelor normative speciale de reparație (Legea nr. 10/2001) ce fundamentează,

practic, acțiunea promovată.

În consecință, cum

corect a apreciat și prima instanță, art. 29 din Legea nr. 10/2001 își găsește

incidența în cazurile în care imobilele au fost evidențiate în condiții legale

în patrimoniul societăților comerciale privatizate, or apelanta (societatea

comercială) nu poate fi încadrată în categoria fostelor întreprinderi economice

de stat, ce dețineau în administrare directă imobilele proprietatea statului

până în anul 1989, spre a putea fi susceptibilă de reorganizare în baza

dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și îndreptățită la obținerea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat.

Împotriva Deciziei

civile nr. 835A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs pârâtele

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC T.C. SA.

În ceea ce privește

primul motiv de recurs, acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. se referă la faptul că ambele instanțe au interpretat și aplicat

greșit dispozițiile legale, anulând Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă

de A.V.A.S. prin care legal s-au propus despăgubiri intimaților în condițiile

art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Așa cum se poate

constata, obligația de restituire în natură a fost stabilită atât împotriva

A.V.A.S. cat și a celorlalți pârâți din cauză, instanțele de fond și, respectiv

apel, în mod nelegal nestabilind în mod clar și precis cui incumbă obligația de

restituire în natură a imobilului.

Față de cele arătate

a reiterat și solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive

a AVAS, față de obiectul acțiunii introductive de instanță, respectiv

restituirea în natură a imobilului revendicat

Cu privire la capătul

de cerere din acțiune privind restituirea în natura a imobilului revendicat, a

susținut că AVAS nu are obligația legala de a restitui în natura imobilele

revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității

deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin

acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce

se nasc în legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de

proprietate.

În acest sens, este

fără echivoc și art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie

obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea sa fie

adresată unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat

de această lege.

Așa cum rezultă din

actele cauzei, unitatea deținătoare a imobilului din cauză, în sensul

dispozițiilor art. 21 din Lege este S.C. T.C. S.A. Tg. Mureș, așadar, AVAS nu

este deținătoarea și nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat

în cauză.

Conform art. 29 și

urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, „pentru imobilele evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate ... corespunzătoare valorii

de piață a imobilelor solicitate”, notificarea se comunică instituției publice

implicată în privatizare, (numai conform art. 29 din lege), pentru propunerea

de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

așadar AVAS nu are nici o obligație în ce privește restituirea în natură a

imobilului revendicat.

În ceea ce privește

al doilea motiv de recurs, acesta se referă la faptul că în mod nelegal ambele

instanțe au omis să constate faptul că A.V.A.S. în mod legal a emis Decizia

motivată nr. 17 din 14 februarie 2008 conform prevederilor art. 29 și urm. din Legea

nr. 10/2001, care reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

Așa cum se poate

constata prin notificarea formulată și înregistrată la AVAS reclamanții au

solicitat, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, restituirea în

natură/acordarea de despăgubiri pentru imobilul - teren și construcții care nu

au destinația de locuință, situate în Tg. Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflate în

posesia SC T.C. SA Tg. Mureș.

AVAS analizând actele

depuse la dosarul administrativ aferent notificării a constatat calitatea de

persoana îndreptățită a reclamanților, respectiv ca imobilul revendicat este

evidențiat în patrimoniul SC T.C. SA Tg. Mureș, societate privatizată, a fost dovedită

calitatea de proprietar asupra imobilului a antecesorilor petenților, a fost

dovedită calitatea de moștenitor a petenților, a fost dovedită preluarea

abuzivă în baza Decretului nr. 92/1950).

În consecință, prin

Decizia motivată nr. 17/2008, AVAS a propus acordarea de măsuri reparatorii

intimaților în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

pentru imobilul, teren și construcții care nu au destinația de locuință,

situate în Tg. Mureș, str. C.V. nr. 17-19.

În consecință, având

în vedere actele cauzei și textele de lege aplicabile, este evident că nu AVAS

are obligația să restituie în natură imobilul revendicat în condițiile art. 21

din lege și a executat obligațiile legale prin emiterea Deciziei motivate nr.

17 din 14 februarie 2008.

În ceea ce privește

despăgubirile propuse de către AVAS prin Decizia motivată nr. 17 din 14

februarie 2008 și acordarea efectivă a acestora a învederat instanței că,

obligația plății efective a despăgubirilor solicitate în condițiile Legii nr.

10/2001, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin.

(2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului cu modificarea în tot a deciziei civile

recurate, în sensul admiterii excepției invocate și pe fond respingerea

acțiunii ca nelegală față de AVAS, cu consecința menținerii ca legală a

Deciziei motivate nr. 17 din 14 februarie 2008 a AVAS.

Recurenta - pârâtă

S.C. T.C.. S.A. a criticat decizia atacată ca nelegală, întrucât instanța de

apel a apreciat eronat probele administrate în prezenta cauză și pe cale de

consecință a solicitat admiterea prezentului recurs în baza art. 304 punctul 9

Cod de procedură civilă.

Că, atât instanța de fond

cât și instanța de apel au ajuns la concluzia eronată că imobilul în litigiu a

fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 aspect care este contrazis de

înscrisurile depuse în cauză. Astfel din studiul CF nr. 7689 Tg-Mureș se

contată că imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, aspect care

nu a fost recunoscut niciodată de reclamanți. Această naționalizare nu a fost

contestată de către reclamanți astfel că preluarea de către stat a acestui

imobil, deși este considerată abuzivă, face parte din categoria imobilelor

trecute în proprietatea statului cu titlu.

Deși în ambele

situații naționalizarea, respectiv preluarea de către stat este considerată

abuzivă, distincția are importanță deoarece, s-a statuat că dacă statul a avut

titlu valabil, pentru imobilul trecut prin privatizare în patrimoniul unei

societăți comerciale, măsura reparatorie în natură nu este prioritară, persoana

îndreptățită având dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent.

Recurenta - pârâtă a

arătat că în mod greșit a reținut instanța de judecată că acest spațiu

comercial care se solicită a fi restituit în natură de către reclamanți este

doar în posesia fără titlu a SC T.C. SA fără a se ține cont de toate

înscrisurile care dovedesc fără putință de tăgadă că acest spațiu comercial

face parte legal din patrimoniul acestei societăți comerciale cu capital

integral privat din anul 1999 și este evidențiat ca atare. De asemenea instanța

de judecată a apreciat eronat toate probele administrate în prezenta cauză

raportat la CF 7689 Tg-Mureș care este un CF sistat și nu la 3374/a respectiv

90340 Tg-Mureș.

În continuarea

dezvoltării motivelor de recurs, pârâta S.C. T.C. SA a mai susținut că instanța

de judecată a stabilit în mod greșit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii a reclamantelor în condițiile în care acestea și-au folosit

certificatul de moștenitor nr. 101/2001, pe care îl consideră ca fiind fals în

raport cu certificatele de moștenitor nr. 1230/1981, 410 și 411/1988, din care

rezultă că reclamanții sunt descendenții lui K.E.G. și nu ai lui K.O.

Recurenta - pârâtă a

mai arătat că, și în aceste condiții, reclamanții nu pot beneficia de cota de

1/1 ci de cel mult cota parte pentru care s-a dispus naționalizarea imobilului.

Că, în mod greșit s-a

stabilit că subscrisa societate nu a fost integral privatizată și nu face parte

din categoria celor prevăzute la art. 29 din Legea nr. 10/2001, actele depuse

la dosar fac dovada contrară celor reținute de instanțele de judecată.

În aceste condiții,

intimații - reclamanți sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii pentru

imobilul în litigiu și nu la restituirea în natură a acestuia, dat fiind că

actul de privatizare a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 45 din

Legea nr. 10/2001, act necontestat de reclamanți.

Pentru toate aceste

considerente recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea

hotărârilor atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată

formulată de reclamanți.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile

formulate de către pârâtele Autoritatea Națională pentru Valorificarea

Activelor Statului și S.C. T.C. S.A. sunt nefondate pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare:

Conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu

valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele

îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.

Prin urmare,

aplicabilitatea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este condiționată de

îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietății cu titlu

valabil și faptul evidențierii în patrimoniul unei societăți privatizate cu

respectarea dispozițiilor legale.

În cauza de față,

este de necontestat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul

Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, deci fără un titlu valabil.

Nu este îndeplinită

nici cea de-a doua condiție și anume, ca unitatea în patrimoniul căreia se află

imobilul în litigiu să fi fost privatizată conform cerințelor legale.

Din probele

administrate în prezenta cauză a rezultat că, recurenta - pârâtă S.C. T.C..

S.A. Tg. Mureș, nu a făcut dovada modalității de privatizare, respectiv: dacă

acest proces s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale; nr. acțiunilor

deținute de Statul Român, și nici nu a depus un titlu legal care să-i ateste

calitatea de proprietară asupra terenului și spațiilor din litigiu.

Critica recurentei -

pârâte S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureș că deține imobilul în litigiu în baza

certificatului de atestare al dreptului de proprietate seria M.S. nr.

0032/1996, este nefondată.

Din adresa nr.

40600/40960/DII din 21 aprilie 2006, emisă de Prefectura Județului Mureș

rezultă că, pentru incinta „atelier de tâmplărie” situat în str. C.V. nr. 17 -

19 Tg. Mureș, nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de

proprietate, întrucât documentația a fost incompletă.

Legea nr. 15/1990,

reglementează procedura de reorganizare a unităților economice de stat în regii

autonome și societăți comerciale, în vreme ce pârâta S.C.T.C.. S.A. Tg. Mureș a

luat ființă urmare a divizării fostei I.C.S.M.I. Tg. Mureș în administrarea

căreia se afla bunul în litigiu, așa cum rezultă din Decizia nr. 431/1990 emisă

de Prefectura Mureș, decizia ce nu poate constitui titlu de proprietate.

Este nefondată și

critica recurentei - pârâte A.V.A.S. referitoare la lipsa calității sale

procesuale pasive dat fiind că această instituție este emitenta Deciziei nr. 17

din 14 februarie 2008, prin care a fost soluționată notificarea reclamanților -

intimați înregistrată la nr. 1641/13 A/2001 și pentru ca hotărârea pronunțată

să-i fie opozabilă.

Nefondată este și

critica referitoare la obligația AVAS de a dispune restituirea în natură a

imobilelor în litigiu, întrucât prin dispozitivul hotărârii primei instanțe nu

s-a dispus o astfel de măsură, pârâta S.C. T.C.. S.A. fiind obligată să le

restituie și nu AVAS.

Faptul că în cauză

s-a făcut dovadă că S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureș nu este o unitate integral

privatizată, nefiind îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 10/2001, în

mod legal prima instanță a constatat că reclamanții - intimați sunt

îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului și nu la acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale cum greșit susține recurenta - pârâtă

AVAS.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC

T.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 835A din 7 decembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - DG