ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2013

Prin Sentința civilă nr. 1100 din 14 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă contestația promovată de reclamanții Ș.K.M.E. și K.O.L. în contradictoriu cu pârâții SC T.C. SA și Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost anulată Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS și s-a dispus restituirea în natură, către reclamanți, a imobilului compus din teren și construcții ce nu au destinația de locuință, situat în Târgu - Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflat în posesia SC T.C. SA Târgu Mureș. Analizând probele administrate pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că întregul imobil situat în Târgu Mureș str. C.V., nr. 17-19, a fost întabulat pe numele autorilor K.A., K.O.

și V.R. în Cartea Funciară nr. 7689 Tg. Mureș, fiind preluat abuziv de către Statul Român, prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950, de la autoarea contestatorilor, V.R. Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin „imobile preluate în mod abuziv se înțelege: imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare”, astfel că imobilul preluat de la autoarea V.R. se înscrie printre imobilele preluate abuziv, pentru care se pot lua măsuri reparatorii potrivit acestei legi speciale.

Din actele de stare civilă și Certificatul de moștenitor nr. 101 din 12 noiembrie 2001, tribunalul a reținut că solicitanții Ș.K.M.E. și K.O.L. au dovedit calitatea de moștenitori ai autoarei V.R., căsătorită K., decedată la 5 noiembrie 1965, de la care s-au preluat imobilele, având astfel, calitatea de „persoane îndreptățite” să beneficieze de măsurile reparatorii potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Privind măsurile reparatorii luate după anul 1990, tribunalul a reținut că prin Procesul-verbal nr. 80599/1996 din 15 aprilie 1997, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 de la Primăria Tg. Mureș a respins cererea reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L., formulată prin mandatarul L.Ș., prin care solicitau restituirea aceluiași imobil din str. C.V., nr. 17-19, ce a fost întabulat în Cartea Funciară nr. 7689 Tg.

Mureș pe numele autoarei lor V.R., de la care a fost preluat prin Decretul de naționalizare nr. 92/1950. Prin Hotărârea nr. 1012 din 1 februarie 1999, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, constituită la nivelul Consiliului Județean Mureș, s-au acordat reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L. despăgubiri pentru apartamentele nerestituite în natură, situate în imobilul din Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, în valoare de 269.491.200 lei (ROL), măsura vizând doar părțile din imobil care aveau destinația de locuințe. Prin Notificarea nr. 1641/13A/2001 adresată de reclamanții Ș.K.M.E. și K.O.L., Primarului Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001, aceștia au solicitat, în calitate de moștenitori ai autoarei V.R.

(nepoți), să li se restituie integral imobilul situat în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, menționând că în baza Legii nr. 112/1995, li s-a restituit o parte din imobil, care avea destinația de locuință, pentru altă parte, care a primit aceeași destinație de locuință, au primit despăgubiri pe care le consideră necorespunzătoare valorii reale a imobilului, însă, la data naționalizării, s-au preluat de la autoarea lor și alte spații din același imobil, care nu aveau destinația de locuință, mai precis, fosta carmangerie și alte spații cu alte destinații, pentru care nu s-au acordat despăgubiri conform Legii nr. 112/1995, întrucât a vizat doar locuințele, solicitând astfel, ca această parte din imobil (clădiri și teren aferent), să le fie restituită în natură.

Prin Adresa nr. 382 din 28 septembrie 2000, pârâta S.C. T.C. SA Tg. Mureș a comunicat Primăriei Municipiului Tg. Mureș că deține o suprafață construită de 256,07mp în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, pretinzând că are un drept de proprietate asupra acestei părți din imobil. În raport de această situație, prin Dispoziția nr. 615 din 24 aprilie 2002 emisă de Primarul Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001, Corpul B din clădire, împreună cu terenul aferent, a fost restituit în natură reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L., fără ca această măsură să vizeze și partea din imobil cu alte destinații, deținută de S.C. T.C. SA Tg. Mureș. Totodată, prin Dispoziția nr. 792 din 15 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.

Mureș, conform Legii nr. 10/2001, s-a propus solicitanților Ș.K.M.E. și K.O.L. acordarea de titluri de despăgubire privind imobilul Corp A, vândut conform Legii nr. 112/1995, situat în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, imposibil de restituit în natură, cu mențiunea că, în legătură cu spațiile având altă destinație decât cea de locuință, deținute de S.C. T.C. SA Tg. Mureș au fost comunicate societății, notificarea și întreaga documentație pentru rezolvare conform Legii nr. 10/2001, astfel că nici această măsură nu a vizat imobilele (spațiile) cu alte destinații deținute de societatea pârâtă. Prin Adresa nr. 2386/523 din 21 februarie 2006, Primăria Municipiului Tg. Mureș a comunicat Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului situația actuală a imobilului situat în Tg.

Mureș str. C.V., nr. 17-19, înscris în C.F. 90340 Tg. Mureș, care se prezintă astfel: 1. Corpul A, în suprafață de 123 mp, s-a vândut numiților V.A. și V.A. în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2240 din 4 octombrie 2001; 2. Corpul B din clădire, împreună cu terenul aferent, a fost restituit în natură reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L. prin Dispoziția nr. 615 din 24 aprilie 2002 luată de Primarul Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001; 3. spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, identificate ca fiind corpul C din clădire, aparțin S.C. T.C. SA Tg. Mureș. Totodată, s-a reținut că prin Adresa nr. 40600/40960 din 21 aprilie 2006, Prefectura Județului Mureș a comunicat reclamantei Ș.K.M.E.

faptul că spațiile denumite „atelier de tâmplărie” din Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, care au fost cuprinse în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureș, sunt deținute de societatea pârâtă fără titlu, întrucât, deși această societate, prin Adresa nr. 704 din 5 februarie 1996, a solicitat avizarea documentației și eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform H.G. nr. 834/1991, această cerere a fost respinsă, tribunalul constatând că nici în prezent societatea nu deține un astfel de titlu. Tribunalul a constatat că S.C. T.C. SA Târgu Mureș a fost înființată prin Decizia nr. 431 din 31 octombrie 1990 emisă de Prefectura Județului Mureș, ca urmare a atribuirii unor spații comerciale rezultate din divizarea fostei ICSMI Târgu Mureș în scopul desfășurării unor activități comerciale, astfel că nu se poate reține că pârâta S.C.

T.C. SA Tg. Mureș ar face parte din categoria fostelor întreprinderi economice de stat, care dețineau în administrare directă imobilele proprietatea statului până în anul 1989, pentru a fi reorganizată potrivit Legii nr. 15/1990 și îndreptățită să obțină atestarea dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat de la autoarea reclamanților. De asemenea, din probele administrate în cauză nu rezultă calitatea de acționar a statului în această societate și modul în care a fost privatizată, pentru a putea fi exceptată partea din imobil de la restituirea în natură către fostul proprietar de la care a fost preluat sau către moștenitorii acestuia. Din Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS, tribunalul a reținut că această instituție le-a respins reclamanților cererea de restituire în natură a imobilului situat în Tg.

Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflat în posesia S.C. T.C. SA Tg. Mureș și a propus acordarea de despăgubiri, pe motiv că un corp de clădire format din 7 camere, având o suprafață de 241,40 mp și terenul aferent de 256,07 mp sunt evidențiate în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureș, societatea fiind privatizată. În raport de cele reținute mai sus și de aspectul că societatea pârâtă nu deține un titlu legal care să-i ateste dreptul de proprietate asupra spațiilor și terenului pe care le deține în imobilul preluat de la autoarea reclamanților V.R., căsătorită K., tribunalul a apreciat că restituirea imobilului în natură era posibilă, decizia contestată fiind nelegală și netemeinică.

Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 stabilește că „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.

Așa cum enunță chiar textul de lege citat, măsura se impune numai în condițiile în care, restituirea în natură nu este posibilă, însă, în cazul de față, tribunalul a apreciat că era posibilă restituirea în natură către moștenitorii-reclamanți, a tuturor spațiilor cu alte destinații decât aceea de locuințe, nelegal și nejustificat, reclamanții fiind propuși pentru măsuri reparatorii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate”, însă dispoziția legală vizează situațiile în care imobilele au fost evidențiate în mod legal în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate și nu situația în care imobilele sunt deținute fără titlu, cum este cazul în speță.

Conform art. 25 alin. (1), din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură”. În cazul în speță Notificarea nr. 1641/13A/2001 adresată de reclamanții Ș.K.M.E. și K.O.L. Primarului Municipiului Tg. Mureș, conform Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat să le fie restituită în natură partea din imobilul situat în Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, care nu avea destinația de locuință, a fost soluționată parțial prin Dispoziția nr. 792 din 15 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.

Mureș, prin care s-a propus solicitanților Ș.K.M.E. și K.O.L. acordarea de titluri de despăgubire privind imobilul Corp A, vândut conform Legii nr. 112/1995, situat în același imobil din Tg. Mureș str. C.V., nr. 17-19, imposibil, de restituit în natură, cu mențiunea că, în legătură cu spațiile având altă destinație decât cea de locuință, deținute de S.C. T.C. SA Tg. Mureș și care fac obiectul prezentului litigiu, Primarul Municipiului Tg. Mureș a comunicat acestei societăți, notificarea și întreaga documentație pentru rezolvare conform Legii nr. 10/2001. Ulterior, S.C. T.C. SA Tg. Mureș refuzând să se pronunțe cu privire la această notificare, prin Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de AVAS, această instituție le-a respins reclamanților cererea de restituire în natură a părții din imobilul situat în Tg.

Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflată în posesia S.C. T.C. SA Tg. Mureș și a propus acordarea de despăgubiri, cu motivarea că acest corp de clădire format din 7 camere, având o suprafață de 241,40 mp și terenul aferent de 256,07 mp sunt evidențiate în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureș, societatea fiind privatizată. Respingerea cererii de restituire în natură a părții din imobil evidențiată în patrimoniul S.C. T.C. SA Tg. Mureș și propunerea pentru acordarea unor despăgubiri pentru acest corp de clădire, sunt nelegale și netemeinice, tribunalul constatând că au trecut peste 9 ani, fără ca notificarea reclamanților Ș.K.M.E. și K.O.L.

să-și găsească rezolvarea legală și temeinică, într-un termen rezonabil, fiind astfel în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererilor, astfel că, având în vedere și Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în rezolvarea recursului în interesul legii, a soluționat cererea reclamanților pe fond. Împotriva sentinței au promovat apel pârâtele, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelanta Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului a susținut că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, anulând în mod nelegal Decizia nr. 17/2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către intimați, în condițiile prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Instanța nu a stabilit în mod neechivoc cine este debitorul obligației de restituire în natură a bunului, omițând să constate că AVAS nu are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul acțiunii și cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că obligația de restituire revine unității deținătoare a imobilului. A susținut apelanta că nu a avut și nu are calitatea de proprietar al bunului litigios, fiind doar acționar în numele statului la societatea deținătoare, care în prezent este privatizată.

Pe de altă parte, apelanta Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului arată că dispoziția contestată a fost emisă în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001, care vizează exclusiv imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, cum este cazul în speță, în atare împrejurare AVAS emite decizie motivată cu propunere de acordare a despăgubirilor, iar acordarea și plata efectivă a acestora revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul ANRP, conform art. 16 alin. (2), Titlul VII, Legea nr. 247/2005 (act normativ ce reglementează și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură).

În drept s-au invocat prevederile art. 282 alin. (1) și art. 288 C. proc. civ., respectiv dispozițiile Legii nr. 10/2001 (republicată) și Legii nr. 247/2005. Apelanta SC T.C. SA arată că în mod eronat a reținut prima instanță că imobilul în litigiu se află în posesia sa fără titlu, deși dovezile administrate probează faptul că bunul este evidențiat în patrimoniul societății privatizate integral în anul 1999. În cauză, susține apelanta, nu sunt aplicabile prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că SC T.C. SA este societate cu capital integral privat (inclusiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), astfel încât nu se mai află în situația unității deținătoare care să emită decizie/dispoziție motivată de restituire a bunului.

Dreptul său de proprietate asupra imobilului litigios este reprezentat de Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Județului Mureș, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MS nr. 0032/1996 emis de aceeași instituție și contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 33 din 21 aprilie 1999, titluri ce nu au fost supuse contestării. Notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie soluționate cu respectarea exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, principiile de drept internațional fiind aplicabile și societății care a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la statul român.

Cum în speță este vorba de o societate comercială privatizată, alta decât cele la care se referă art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul său, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, măsurile reparatorii în echivalent urmând a fi propuse de instituția publică implicată în privatizare (art. 29 din Legea nr. 10/2001), respectiv AVAS. Preluarea bunului în litigiu s-a realizat cu titlu, aspect confirmat și prin Hotărârea nr. 1012/1999 emisă de Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv preluarea proprietății cu titlu valabil și evidențierea acesteia în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Apelanta SC T.C. SA a formulat, deopotrivă, întâmpinare, solicitând menținerea Deciziei nr. 17/2008 emisă de AVAS, prin care s-a propus în mod legal acordarea de despăgubiri în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001. Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând să se constate că motivul de apel invocat de AVAS, privind lipsa calității procesuale pasive este întemeiat, că imobilul a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și că apelul promovat de pârâta SC T.C. SA este nefondat. În susținerea criticilor formulate, apelantele au depus la dosar înscrisuri. Apelanta SC T.C. SA și intimații - reclamanți au formulat concluzii scrise. Prin Decizia civilă nr. 835/A din 7 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului și S.C.

T.C. S.A. Târgu Mureș. Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut în considerente următoarele: În apelul promovat de Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului se susține că prima instanță a aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 (republicată), anulând decizia prin care au fost propuse măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 29 din actul normativ arătat. Curtea a apreciat, însă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale arătate, cum corect a reținut și prima instanță. Imobilul în litigiu a fost preluat de stat în temeiul prevederilor Decretului nr. 95/1950 de la autoarea contestatorilor din prezenta cauză, V.R. Potrivit legii (art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001), imobilele naționalizate prin Decretul nr. 95/1950 (cum este și bunul în discuție) se circumscriu categoriei imobilelor preluate în mod abuziv.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea subsecventă soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (Decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale), pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În cauză, însă, nu este îndeplinită cerința expresă referitoare la valabilitatea titlului cu care imobilul a fost preluat de stat, după cum nu s-a dovedit că bunul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, respectiv în patrimoniul apelantei - pârâte SC T.C.

SA. Astfel, Legea nr. 15/1990 invocată drept temei al actului de înființare al societății (Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Județului Mureș), reglementează procedura de reorganizare a unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale, în vreme ce societatea apelantă a fost înființată subsecvent divizării fostei ICSMI Târgu Mureș în administrarea căreia se găsea imobilul. Cum bunul a trecut în proprietatea statului în absența unui titlu valabil nu putea fi evidențiat în condițiile de legalitate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, din această perspectivă fiind analizată și incidența în cauză a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001. Imobilul în litigiu, situat în Târgu Mureș, str. C.V.

nr. 17-19, constând într-un corp de clădire (format din 7 camere) în suprafață construită de 241,40 mp și teren aferent în suprafață de 256,07 mp, a făcut obiectul Notificării nr. 1641/13A/2001, ce urma a fi fost soluționată de SC T.C. SA, grație împrejurării că bunul a fost evidențiat în patrimoniul societății privatizate în condițiile în care a fost preluat de stat fără titlu, ipoteză în care operează excepția de la regula instituită de art. 29 din lege, referitoare la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. De altfel, în legătură cu bunul naționalizat (obiect al judecății), s-a precizat în relațiile furnizate de Instituția Prefectului - Județul Mureș (Adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006) că pentru incinta „atelier de tâmplărie” din str. C.V.

nr. 17-19, Târgu Mureș, nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate, documentația întocmită conform H.G. nr. 834/1991 fiind incompletă și, în consecință, respinsă. Nu poate fi primită critica relativă la pretinsul echivoc ce transpare din conținutul dispozitivului sentinței pronunțate, cu referire la stabilirea în concret a debitorului obligației de restituire în natură a imobilului, dat fiind că, pe de o parte, în cauză a fost supus cenzurii un act juridic pe care l-a emis AVAS (decizia contestată), sens în care, cel puțin sub acest aspect, hotărârea i se opune, iar, pe de altă parte, societatea deținătoare nu probează existența unui titlu asupra bunului aflat în posesia sa, astfel că aceasta este ținută de obligația de predare a acestuia, urmare a soluționării favorabile a cererii de restituire.

Pe de altă parte, în raport de cele expuse în legătură cu regimul juridic al bunului litigios (caracterul preluării sale și modalitățile de evidențiere în patrimoniul societății privatizate), în speță nu este incidentă procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu mai pot fi restituite în natură, reglementată de dispozițiile art. 16 alin. (2), Titlul VII, Legea nr. 247/2005.

Interpretarea sistematică a prevederilor alin. (1) și (4) ale art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art. 27 în reglementarea anterioară modificării aduse de art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005) unită cu soluția admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor modificatoare sub aspectul abrogării sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din economia art. 29 alin. (1), are drept consecință faptul că persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale doar pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, alta decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din lege, ceea ce nu este cazul în speță.

În privința apelului declarat de SC T.C. SA, Curtea constată că parte din argumentele ce au servit la combaterea criticilor formulate de Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului își găsesc pe deplin valabilitatea. Astfel, nu se poate reține că imobilul în discuție a fost evidențiat în patrimoniul societății privatizate integral, cu respectarea cerințelor legale. Din înscrisurile administrate (Adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006 emisă de Instituția Prefectului - Județul Mureș) rezultă, dimpotrivă, că pentru bunul litigios, respectiv incinta „atelier de tâmplărie” situată în str. C.V. nr. 17-19, Târgu Mureș nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Așadar, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MS nr. 0032/1996, invocat de apelantă nu poate servi drept titlu pentru o suprafață pe care nu o circumscrie, documentația asupra acesteia nefiind apreciată corespunzător sub aspectul regimului juridic la momentul întocmirii. Pe de altă parte, Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Județului Mureș, ca și contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 33/1999, deși nesupuse contestării, nu pot reprezenta titluri de proprietate asupra imobilului; mai mult, obiectul contractului de vânzare - cumpărare este reprezentat de acțiunile transmise, iar nu de bunul imobil în materialitatea lui.

Împrejurarea că în cuprinsul Hotărârii nr. 1012/1999 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 se menționează că imobilul litigios ar fi trecut în proprietatea statului cu titlu nu poate fi valorificată în sensul susținerilor apelantei, dat fiind că, pe de o parte, o atare constatare nu s-a realizat pe cale judiciară pentru a dobândi putere de lucru judecat, iar, pe de altă parte, analiza întreprinsă de Comisie nu a putut fi efectuată și din perspectiva actelor normative speciale de reparație (Legea nr. 10/2001) ce fundamentează, practic, acțiunea promovată.

În consecință, cum corect a apreciat și prima instanță, art. 29 din Legea nr. 10/2001 își găsește incidența în cazurile în care imobilele au fost evidențiate în condiții legale în patrimoniul societăților comerciale privatizate, or apelanta (societatea comercială) nu poate fi încadrată în categoria fostelor întreprinderi economice de stat, ce dețineau în administrare directă imobilele proprietatea statului până în anul 1989, spre a putea fi susceptibilă de reorganizare în baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și îndreptățită la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat. Împotriva Deciziei civile nr. 835A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC T.C.

SA. În ceea ce privește primul motiv de recurs, acesta se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la faptul că ambele instanțe au interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale, anulând Decizia nr. 17 din 14 februarie 2008 emisă de A.V.A.S. prin care legal s-au propus despăgubiri intimaților în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată. Așa cum se poate constata, obligația de restituire în natură a fost stabilită atât împotriva A.V.A.S. cat și a celorlalți pârâți din cauză, instanțele de fond și, respectiv apel, în mod nelegal nestabilind în mod clar și precis cui incumbă obligația de restituire în natură a imobilului.

Față de cele arătate a reiterat și solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS, față de obiectul acțiunii introductive de instanță, respectiv restituirea în natură a imobilului revendicat Cu privire la capătul de cerere din acțiune privind restituirea în natura a imobilului revendicat, a susținut că AVAS nu are obligația legala de a restitui în natura imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001. Conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătura cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.

În acest sens, este fără echivoc și art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie obligația pentru persoana îndreptățită la restituire ca notificarea sa fie adresată unității deținătoare a imobilelor supuse regimului juridic reglementat de această lege. Așa cum rezultă din actele cauzei, unitatea deținătoare a imobilului din cauză, în sensul dispozițiilor art. 21 din Lege este S.C. T.C. S.A. Tg. Mureș, așadar, AVAS nu este deținătoarea și nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat în cauză.

Conform art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, „pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate ... corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate”, notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, (numai conform art. 29 din lege), pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, așadar AVAS nu are nici o obligație în ce privește restituirea în natură a imobilului revendicat. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, acesta se referă la faptul că în mod nelegal ambele instanțe au omis să constate faptul că A.V.A.S.

în mod legal a emis Decizia motivată nr. 17 din 14 februarie 2008 conform prevederilor art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001, care reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate. Așa cum se poate constata prin notificarea formulată și înregistrată la AVAS reclamanții au solicitat, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari, restituirea în natură/acordarea de despăgubiri pentru imobilul - teren și construcții care nu au destinația de locuință, situate în Tg. Mureș, str. C.V. nr. 17-19, aflate în posesia SC T.C. SA Tg. Mureș. AVAS analizând actele depuse la dosarul administrativ aferent notificării a constatat calitatea de persoana îndreptățită a reclamanților, respectiv ca imobilul revendicat este evidențiat în patrimoniul SC T.C.

SA Tg. Mureș, societate privatizată, a fost dovedită calitatea de proprietar asupra imobilului a antecesorilor petenților, a fost dovedită calitatea de moștenitor a petenților, a fost dovedită preluarea abuzivă în baza Decretului nr. 92/1950). În consecință, prin Decizia motivată nr. 17/2008, AVAS a propus acordarea de măsuri reparatorii intimaților în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul, teren și construcții care nu au destinația de locuință, situate în Tg. Mureș, str. C.V. nr. 17-19.

În consecință, având în vedere actele cauzei și textele de lege aplicabile, este evident că nu AVAS are obligația să restituie în natură imobilul revendicat în condițiile art. 21 din lege și a executat obligațiile legale prin emiterea Deciziei motivate nr. 17 din 14 februarie 2008. În ceea ce privește despăgubirile propuse de către AVAS prin Decizia motivată nr. 17 din 14 februarie 2008 și acordarea efectivă a acestora a învederat instanței că, obligația plății efective a despăgubirilor solicitate în condițiile Legii nr. 10/2001, revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului cu modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii excepției invocate și pe fond respingerea acțiunii ca nelegală față de AVAS, cu consecința menținerii ca legală a Deciziei motivate nr. 17 din 14 februarie 2008 a AVAS. Recurenta - pârâtă S.C. T.C.. S.A. a criticat decizia atacată ca nelegală, întrucât instanța de apel a apreciat eronat probele administrate în prezenta cauză și pe cale de consecință a solicitat admiterea prezentului recurs în baza art. 304 punctul 9 Cod de procedură civilă. Că, atât instanța de fond cât și instanța de apel au ajuns la concluzia eronată că imobilul în litigiu a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 aspect care este contrazis de înscrisurile depuse în cauză.

Astfel din studiul CF nr. 7689 Tg-Mureș se contată că imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, aspect care nu a fost recunoscut niciodată de reclamanți. Această naționalizare nu a fost contestată de către reclamanți astfel că preluarea de către stat a acestui imobil, deși este considerată abuzivă, face parte din categoria imobilelor trecute în proprietatea statului cu titlu. Deși în ambele situații naționalizarea, respectiv preluarea de către stat este considerată abuzivă, distincția are importanță deoarece, s-a statuat că dacă statul a avut titlu valabil, pentru imobilul trecut prin privatizare în patrimoniul unei societăți comerciale, măsura reparatorie în natură nu este prioritară, persoana îndreptățită având dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent.

Recurenta - pârâtă a arătat că în mod greșit a reținut instanța de judecată că acest spațiu comercial care se solicită a fi restituit în natură de către reclamanți este doar în posesia fără titlu a SC T.C. SA fără a se ține cont de toate înscrisurile care dovedesc fără putință de tăgadă că acest spațiu comercial face parte legal din patrimoniul acestei societăți comerciale cu capital integral privat din anul 1999 și este evidențiat ca atare. De asemenea instanța de judecată a apreciat eronat toate probele administrate în prezenta cauză raportat la CF 7689 Tg-Mureș care este un CF sistat și nu la 3374/a respectiv 90340 Tg-Mureș. În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, pârâta S.C. T.C.

SA a mai susținut că instanța de judecată a stabilit în mod greșit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a reclamantelor în condițiile în care acestea și-au folosit certificatul de moștenitor nr. 101/2001, pe care îl consideră ca fiind fals în raport cu certificatele de moștenitor nr. 1230/1981, 410 și 411/1988, din care rezultă că reclamanții sunt descendenții lui K.E.G. și nu ai lui K.O. Recurenta - pârâtă a mai arătat că, și în aceste condiții, reclamanții nu pot beneficia de cota de 1/1 ci de cel mult cota parte pentru care s-a dispus naționalizarea imobilului. Că, în mod greșit s-a stabilit că subscrisa societate nu a fost integral privatizată și nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 29 din Legea nr. 10/2001, actele depuse la dosar fac dovada contrară celor reținute de instanțele de judecată.

În aceste condiții, intimații - reclamanți sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu și nu la restituirea în natură a acestuia, dat fiind că actul de privatizare a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001, act necontestat de reclamanți. Pentru toate aceste considerente recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de către pârâtele Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului și S.C. T.C. S.A.

sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale. Prin urmare, aplicabilitatea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietății cu titlu valabil și faptul evidențierii în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. În cauza de față, este de necontestat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, deci fără un titlu valabil.

Nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție și anume, ca unitatea în patrimoniul căreia se află imobilul în litigiu să fi fost privatizată conform cerințelor legale. Din probele administrate în prezenta cauză a rezultat că, recurenta - pârâtă S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureș, nu a făcut dovada modalității de privatizare, respectiv: dacă acest proces s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale; nr. acțiunilor deținute de Statul Român, și nici nu a depus un titlu legal care să-i ateste calitatea de proprietară asupra terenului și spațiilor din litigiu. Critica recurentei - pârâte S.C. T.C.. S.A. Tg. Mureș că deține imobilul în litigiu în baza certificatului de atestare al dreptului de proprietate seria M.S.

nr. 0032/1996, este nefondată. Din adresa nr. 40600/40960/DII din 21 aprilie 2006, emisă de Prefectura Județului Mureș rezultă că, pentru incinta „atelier de tâmplărie” situat în str. C.V. nr. 17 - 19 Tg. Mureș, nu a fost eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate, întrucât documentația a fost incompletă. Legea nr. 15/1990, reglementează procedura de reorganizare a unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale, în vreme ce pârâta S.C.T.C.. S.A. Tg. Mureș a luat ființă urmare a divizării fostei I.C.S.M.I. Tg. Mureș în administrarea căreia se afla bunul în litigiu, așa cum rezultă din Decizia nr. 431/1990 emisă de Prefectura Mureș, decizia ce nu poate constitui titlu de proprietate.

Este nefondată și critica recurentei - pârâte A.V.A.S. referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive dat fiind că această instituție este emitenta Deciziei nr. 17 din 14 februarie 2008, prin care a fost soluționată notificarea reclamanților - intimați înregistrată la nr. 1641/13 A/2001 și pentru ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă. Nefondată este și critica referitoare la obligația AVAS de a dispune restituirea în natură a imobilelor în litigiu, întrucât prin dispozitivul hotărârii primei instanțe nu s-a dispus o astfel de măsură, pârâta S.C. T.C.. S.A. fiind obligată să le restituie și nu AVAS. Faptul că în cauză s-a făcut dovadă că S.C. T.C.. S.A. Tg.

Mureș nu este o unitate integral privatizată, nefiind îndeplinite cerințele art. 29 din Legea nr. 10/2001, în mod legal prima instanță a constatat că reclamanții - intimați sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului și nu la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale cum greșit susține recurenta - pârâtă AVAS. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și SC T.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 835A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - DG