ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 580/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele. Prin Sentința civilă nr. 498 din 31 martie 2008 a Tribunalului Mureș s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul V.G., mandatari S.M. și S.S., cu domiciliul procesual la avocatul K.E.E. din Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva Dispoziției nr. 6760 din 21 august 2007, emisă de primarul municipiului Târgu Mureș. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Imobilul situat în municipiul Târgu Mureș, jud. Mureș, înscris inițial în C.F. nr. AA Târgu Mureș, transcris apoi în C.F. nr. BB Târgu Mureș, a aparținut numiților V.C., V.G. și V.E., în cote egale (B + 3, 4, 5), V.G. fiind contestatorul din prezenta cauză, iar celelalte persoane sunt surorile lui, în prezent decedate.

În luna iunie 1948, contestatorul s-a întors din prizonieratul din U.R.S.S., iar în data de 16 septembrie 1949 a încheiat cu numita N.S., soția lui F.G., contract de înstrăinare. La acea dată surorile contestatorului erau dispărute, anterior fiind deportate, fără a mai exista știri despre acestea. Pentru V.E. exista la acea dată o hotărâre judecătorească a Tribunalului Mureș, de declarare a morții, iar pentru V.E.A. procedura era în curs. Prin acest contract contestatorul a înstrăinat întreg imobilul în litigiu pentru prețul de 550.000 lei. Dreptul de proprietate asupra imobilului s-a întabulat în cartea funciară în favoarea cumpărătoarei la 29 septembrie 1949 (B+11) și 22 decembrie 1949 (B+13).

Contestatorul a continuat să locuiască în imobil, în calitate de chiriaș, potrivit Contractului de închiriere din 15 octombrie 1949. În anul 1951, imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar în temeiul Deciziei civile nr. 1011/1998 a Tribunalului Mureș (B+17), acesta a fost restituit fostului proprietar N.S. În această situație se observă că la data naționalizării imobilului contestatorul nu mai avea calitatea de proprietar sau coproprietar al acestuia astfel că în mod corect cererea sa de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii a fost respinsă de către primarul municipiului Târgu Mureș. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatorul V.G.

solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea cererii s-a arătat că în considerentele hotărârii instanța reține că prin Contractul de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1949 încheiat cu N.S., contestatorul a înstrăinat întregul imobil, obiect al notificării. Aceste afirmații sunt însă contrazise de înscrierile din cartea funciară. Așa cum rezultă din copia fidelă a C.F. AA Târgu Mureș, contestatorul împreună cu surorile sale V.C. și V.E. au fost proprietari în cote egale de 1/3 parte, dreptul lor fiind înscris la poz. B3,4 și 5. În luna iunie 1948 s-a întors din prizonieratul din U.R.S.S. și împreună cu W.E. a ocupat imobilul din str. R. în prezent str. A.I.

Naționalizarea imobilelor era la data contractului iminentă, Decretul nr. 92/1950 fiind publicat la circa 7 luni, la 20 aprilie 1950. În atare circumstanțe familia profesorului F.G. a susținut că vor încheia un contract de vânzare-cumpărare fictiv privind acest imobil, deoarece imobilele nu se vor prelua de la intelectuali, ci numai de la evrei. Pentru a se asigura că nu va ajunge pe stradă s-a încheiat și contractul de închiriere aflat la dosar. Despre soarta surorilor nu avea cunoștință. În atare condiții, sub presiune a încheiat cu soția prof. F.G. contractul în discuție. S-au arătat viciile contractului de vânzare-cumpărare și anume că nu puteau fi înstrăinate cotele surorilor, că nu a primit nicio sumă de bani în contul vânzării și contractul nu poartă semnăturile martorilor, deoarece era fictiv.

Imobilul în litigiu s-a întabulat în favoarea lui N.S. în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută. Prin Întâmpinarea depusă la 12 ianuarie 2009, pârâtul Municipiul Târgu Mureș a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că întregul imobil, fost proprietatea lui V.G., a fost în mod legal înstrăinat anterior preluării de către stat, către soția lui F.G. născută N.S. Prin Decizia civilă nr. 14A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul V.G., decedat, prin moștenitor S.M., împotriva Sentinței civile nr. 498 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2639/102/2007. Curtea de Apel a reținut următoarele: Obiectul litigiului îl constituie imobilul situat în municipiul Târgu Mureș, str. A.I., înscris inițial în C.F.

AA Târgu Mureș, transcris apoi în C.F. nr. BB. În anul 1951, imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar în temeiul Deciziei civile nr. 1011/1998 a Tribunalului Mureș (B + 17 foaie de proprietate C.F.), acesta a fost restituit fostului proprietar N.S. Numita N.S. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V.G. la data de 16 septembrie 1949. În motivele de apel contestatorul a invocat vicii ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv fictivitatea actului, neplata prețului, nesemnarea actului de martori, înstrăinarea unor cote-părți aparținând altor persoane.

Invocând toate aceste aspecte, reclamantul a formulat acțiune separată pentru constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 16 septembrie 1949, acțiune ce a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 10418 din 8 noiembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 172 din 7 iunie 2012 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin Decizia nr. 171/R din 7 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în Dosarul nr. 6964/320/2008. Toate cauzele de nulitate invocate de reclamant au fost analizate prin această hotărâre judecătorească prin care s-a dezlegat o situație juridică existentă între părți, respingându-se acțiunea pentru constatarea nulității actului juridic civil.

Astfel, s-a statuat irevocabil cu privire la validitatea transferului dreptului de proprietate de la contestator la cumpărătoarea N.S. În virtutea efectului substanțial al hotărârilor judecătorești nu se mai repun în discuție constatările de fapt și de drept analizate cu putere de lucru judecat în cadrul litigiului soluționat anterior. Prin urmare, la data naționalizării imobilului contestatorul nu avea calitatea de proprietar al imobilului, astfel încât în mod întemeiat s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, modificată. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs S.M., moștenitoarea reclamantului V.G., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că imobilul care a făcut obiectul notificării a fost înstrăinat în mod legal, în condițiile în care a făcut dovada că actul de înstrăinare invocat nu era apt să transmită proprietatea asupra întregului imobil. Contractul de vânzare-cumpărare nu este unul valid întrucât s-au înstrăinat și cotele-părți aparținând surorilor reclamantului, acesta a fost un act încheiat în mod fictiv, neavând loc plata prețului, iar martorii consemnați ca fiind prezenți la încheierea actului nu au semnat. Municipiul Târgu Mureș, prin Primar, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Pe fondul cauzei s-a arătat că în cauză s-a făcut dovada deplină că la data naționalizării imobilul era proprietatea cumpărătoarei N.S., căreia, de altfel, în baza Deciziei civile nr. 1011/1998, i s-a restituit imobilul. Excepția nulității recursului este nefondată. Motivele de recurs, așa cum au fost dezvoltate, fac posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 23 - 24 din Legea nr. 10/2001. Recursul este însă nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit principiului de soluționare a notificărilor, înscris în H.G. nr. 25/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și ale art. 23 din lege.

Normele metodologice arată ce se înțelege prin acte doveditoare, iar dispozițiile art. 24 din lege, cât și pct. 24 din aceleași norme metodologice prevăd că în absența unor probe contrare existența dreptului se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Or, în cauză, s-a făcut dovada că la data preluării abuzive, în baza Decretului nr. 92/1950, proprietar al imobilului era numita N.S., care dobândise dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul. Acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare fiind respinsă în mod irevocabil, în mod legal a reținut instanța că reclamantul nu face dovada proprietății asupra imobilului la momentul preluării abuzive, iar cauzele de nulitate ale contractului au fost analizate în acea cauză.

Mai mult, prin Decizia civilă nr. 1011 din 22 septembrie 1998, s-a constatat că imobilul în litigiu este proprietatea legală a proprietarei tabulare N.S. și s-a dispus restabilirea situației anterioare în C.F. nr. AA Târgu Mureș, prin radierea dreptului de proprietate a Statului Român și reînscrierea dreptului de proprietate pentru N.S. Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Primarul Municipiului Târgu Mureș. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.M., moștenitoarea reclamantului V.G., împotriva Deciziei nr. 14A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2014. Procesat de GGC - AZ