ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 580/2014

HOTĂRÂRE
19.02.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 580/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele.

Prin

Sentința civilă nr. 498 din 31 martie 2008 a Tribunalului Mureș s-a respins ca

nefondată contestația formulată de contestatorul V.G., mandatari S.M. și S.S.,

cu domiciliul procesual la avocatul K.E.E. din Târgu Mureș, județul Mureș,

împotriva Dispoziției nr. 6760 din 21 august 2007, emisă de primarul municipiului

Târgu Mureș.

Pentru

a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Imobilul

situat în municipiul Târgu Mureș, jud. Mureș, înscris inițial în C.F. nr. AA

Târgu Mureș, transcris apoi în C.F. nr. BB Târgu Mureș, a aparținut numiților

V.C., V.G. și V.E., în cote egale (B + 3, 4, 5), V.G. fiind contestatorul din

prezenta cauză, iar celelalte persoane sunt surorile lui, în prezent decedate.

În luna iunie 1948, contestatorul s-a întors din prizonieratul din U.R.S.S.,

iar în data de 16 septembrie 1949 a încheiat cu numita N.S., soția lui F.G.,

contract de înstrăinare. La acea dată surorile contestatorului erau dispărute,

anterior fiind deportate, fără a mai exista știri despre acestea. Pentru V.E.

exista la acea dată o hotărâre judecătorească a Tribunalului Mureș, de

declarare a morții, iar pentru V.E.A. procedura era în curs. Prin acest

contract contestatorul a înstrăinat întreg imobilul în litigiu pentru prețul de

550.000 lei. Dreptul de proprietate asupra imobilului s-a întabulat în cartea

funciară în favoarea cumpărătoarei la 29 septembrie 1949 (B+11) și 22 decembrie

1949 (B+13). Contestatorul a continuat să locuiască în imobil, în calitate de

chiriaș, potrivit Contractului de închiriere din 15 octombrie 1949. În anul

1951, imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.

92/1950, iar în temeiul Deciziei civile nr. 1011/1998 a Tribunalului Mureș

(B+17), acesta a fost restituit fostului proprietar N.S. În această situație se

observă că la data naționalizării imobilului contestatorul nu mai avea

calitatea de proprietar sau coproprietar al acestuia astfel că în mod corect

cererea sa de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii a fost

respinsă de către primarul municipiului Târgu Mureș.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, contestatorul V.G.

solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate și admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

În

motivarea cererii s-a arătat că în considerentele hotărârii instanța reține că

prin Contractul de vânzare-cumpărare din 16 septembrie 1949 încheiat cu N.S.,

contestatorul a înstrăinat întregul imobil, obiect al notificării.

Aceste

afirmații sunt însă contrazise de înscrierile din cartea funciară.

Așa

cum rezultă din copia fidelă a C.F. AA Târgu Mureș, contestatorul împreună cu

surorile sale V.C. și V.E. au fost proprietari în cote egale de 1/3 parte,

dreptul lor fiind înscris la poz. B3,4 și 5.

În

luna iunie 1948 s-a întors din prizonieratul din U.R.S.S. și împreună cu W.E. a

ocupat imobilul din str. R. în prezent str. A.I.

Naționalizarea

imobilelor era la data contractului iminentă, Decretul nr. 92/1950 fiind

publicat la circa 7 luni, la 20 aprilie 1950.

În

atare circumstanțe familia profesorului F.G. a susținut că vor încheia un contract

de vânzare-cumpărare fictiv privind acest imobil, deoarece imobilele nu se vor

prelua de la intelectuali, ci numai de la evrei.

Pentru

a se asigura că nu va ajunge pe stradă s-a încheiat și contractul de închiriere

aflat la dosar.

Despre

soarta surorilor nu avea cunoștință.

În

atare condiții, sub presiune a încheiat cu soția prof. F.G. contractul în

discuție.

S-au

arătat viciile contractului de vânzare-cumpărare și anume că nu puteau fi

înstrăinate cotele surorilor, că nu a primit nicio sumă de bani în contul

vânzării și contractul nu poartă semnăturile martorilor, deoarece era fictiv.

Imobilul

în litigiu s-a întabulat în favoarea lui N.S. în baza unui act juridic lovit de

nulitate absolută.

Prin

Întâmpinarea depusă la 12 ianuarie 2009, pârâtul Municipiul Târgu Mureș a

solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că întregul imobil, fost

proprietatea lui V.G., a fost în mod legal înstrăinat anterior preluării de

către stat, către soția lui F.G. născută N.S.

Prin

Decizia civilă nr. 14A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul V.G., decedat,

prin moștenitor S.M., împotriva Sentinței civile nr. 498 din 31 martie 2008,

pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2639/102/2007.

Curtea

de Apel a reținut următoarele:

Obiectul

litigiului îl constituie imobilul situat în municipiul Târgu Mureș, str. A.I.,

înscris inițial în C.F. AA Târgu Mureș, transcris apoi în C.F. nr. BB.

În

anul 1951, imobilul a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.

92/1950, iar în temeiul Deciziei civile nr. 1011/1998 a Tribunalului Mureș (B +

17 foaie de proprietate C.F.), acesta a fost restituit fostului proprietar N.S.

Numita

N.S. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin Contractul de

vânzare-cumpărare încheiat cu V.G. la data de 16 septembrie 1949.

În

motivele de apel contestatorul a invocat vicii ale contractului de

vânzare-cumpărare, respectiv fictivitatea actului, neplata prețului, nesemnarea

actului de martori, înstrăinarea unor cote-părți aparținând altor persoane.

Invocând

toate aceste aspecte, reclamantul a formulat acțiune separată pentru

constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la

16 septembrie 1949, acțiune ce a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 10418

din 8 noiembrie 2010 a Judecătoriei Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia

civilă nr. 172 din 7 iunie 2012 a Tribunalului Mureș și irevocabilă prin

Decizia nr. 171/R din 7 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată

în Dosarul nr. 6964/320/2008.

Toate

cauzele de nulitate invocate de reclamant au fost analizate prin această

hotărâre judecătorească prin care s-a dezlegat o situație juridică existentă

între părți, respingându-se acțiunea pentru constatarea nulității actului

juridic civil.

Astfel,

s-a statuat irevocabil cu privire la validitatea transferului dreptului de

proprietate de la contestator la cumpărătoarea N.S.

În

virtutea efectului substanțial al hotărârilor judecătorești nu se mai repun în

discuție constatările de fapt și de drept analizate cu putere de lucru judecat

în cadrul litigiului soluționat anterior.

Prin

urmare, la data naționalizării imobilului contestatorul nu avea calitatea de

proprietar al imobilului, astfel încât în mod întemeiat s-a respins cererea de

acordare de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, modificată.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs S.M., moștenitoarea

reclamantului V.G., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de apel

a reținut că imobilul care a făcut obiectul notificării a fost înstrăinat în

mod legal, în condițiile în care a făcut dovada că actul de înstrăinare invocat

nu era apt să transmită proprietatea asupra întregului imobil.

Contractul

de vânzare-cumpărare nu este unul valid întrucât s-au înstrăinat și

cotele-părți aparținând surorilor reclamantului, acesta a fost un act încheiat

în mod fictiv, neavând loc plata prețului, iar martorii consemnați ca fiind

prezenți la încheierea actului nu au semnat.

Municipiul

Târgu Mureș, prin Primar, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

nulității recursului, întrucât motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate nu

se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Pe

fondul cauzei s-a arătat că în cauză s-a făcut dovada deplină că la data

naționalizării imobilul era proprietatea cumpărătoarei N.S., căreia, de altfel,

în baza Deciziei civile nr. 1011/1998, i s-a restituit imobilul.

Excepția

nulității recursului este nefondată.

Motivele

de recurs, așa cum au fost dezvoltate, fac posibilă încadrarea acestora în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 23 - 24 din Legea nr. 10/2001.

Recursul

este însă nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

principiului de soluționare a notificărilor, înscris în H.G. nr. 25/2007,

sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul

deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire

revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3

alin. (1) și ale art. 23 din lege.

Normele

metodologice arată ce se înțelege prin acte doveditoare, iar dispozițiile art.

24 din lege, cât și pct. 24 din aceleași norme metodologice prevăd că în

absența unor probe contrare existența dreptului se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Or,

în cauză, s-a făcut dovada că la data preluării abuzive, în baza Decretului nr.

92/1950, proprietar al imobilului era numita N.S., care dobândise dreptul de

proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul.

Acțiunea

în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare fiind respinsă în

mod irevocabil, în mod legal a reținut instanța că reclamantul nu face dovada

proprietății asupra imobilului la momentul preluării abuzive, iar cauzele de

nulitate ale contractului au fost analizate în acea cauză.

Mai

mult, prin Decizia civilă nr. 1011 din 22 septembrie 1998, s-a constatat că

imobilul în litigiu este proprietatea legală a proprietarei tabulare N.S. și

s-a dispus restabilirea situației anterioare în C.F. nr. AA Târgu Mureș, prin

radierea dreptului de proprietate a Statului Român și reînscrierea dreptului de

proprietate pentru N.S.

Având

în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.

Respinge

excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Primarul

Municipiului Târgu Mureș.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de S.M., moștenitoarea reclamantului V.G.,

împotriva Deciziei nr. 14A din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2014.

Procesat de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7257/2012
1., construcții și teren în suprafață de 170 stj. Succesiunea lui V.A. s-a dezbătut în anul 1950, în actul intitulat „conscrierea actului de moarte nr. 7379/1950” eliberat de Primăria Municipiului Târgu Mureș, figurând în calitate de moșten
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2168/2013
putea trece la aplicarea Decretului Lege nr. 115/1938. În rejudecare, reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată și a altor persoane, respectiv a pârâților S.C.C., Ș.M. și K.C.Ș.C., solicitând obligarea acestora la recunoaștere
ÎCCJ 2007-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 439/2007
.M., S.D. și S.G.M.R., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, că dreptul de proprietate al lui S.I. a fost intabulat în cartea funciară, dar acesta a dispărut din motive necunoscute. Au mai rețin
ÎCCJ 2010-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6589/2010
ului ce se pronunța între părți. Mai mult, pârâții S. și-au asumat riscul de a fi evinși în mod parțial de către reclamanți. Comparând titlurile de proprietate ale reclamanților și pârâților S., instanța de fond a reținut că titlurile de pr
ÎCCJ 2010-05-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2950/2010
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1947 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș, s-a respins contestația formulată de reclamanta R.L. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Tg. Mureș reținându-se că
Sursă