ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2101/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1143 din 01 noiembrie 2004 Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantei G.C. în contradictoriu cu SC B. SA, Sovata iar Curtea de Apel Tg. Mureș a respins ca nefondat apelul reclamantei. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 4616 din 11 mai 2006 a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia pronunțată în apel și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Tg. Mureș, care în rejudecarea apelului reclamantei, prin decizia civilă nr. 209 A din 7 decembrie 2006 l-a admis și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului ca primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 236 din 18 februarie 2008 Tribunalul Mureș rejudecând cauza pe fond a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC B. SA Sovata și Primăria Sovata prin primar și a obligat pârâta să restituie reclamantei imobilul situat în Sovata Băi, compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 615 mp înscris în C.F. nr. 6037 nr. top 3154/4/7 și 3154/4/8. Instanța de fond a reținut că reclamanta a procedat la comunicarea notificării prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 devenit art. 22 după modificare Primăriei Sovata și pârâtei B. SA, deținătoarea imobilului din Sovata Băi, compus din construcții și terenul de 615 mp solicitând restituirea acestuia în natură.

Ca urmare a soluționării nefavorabile a notificării, prin acțiunea adresată instanței notificatoarea a făcut aceeași solicitare și instanței. Tribunalul a concluzionat că imobilul proprietatea antecesorului reclamantei – G.I.(L.) a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, fără titlu – deoarece autorul reclamantei era exceptat de la naționalizare. Acest aspect al preluării abuzive a imobilului s-a degajat și din înscrisul emis de Arhivele Notariale, Direcția Județeană Mureș, astfel că imobilul nu putea forma în accepțiunea art. 27 din Legea nr. 10/2001 obiectul privatizării. Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia nr. 80 A din 4 iunie 2009 a admis apelul declarat de SC B. SA Sovata împotriva sentinței nr. 236 din 18 februarie 2008 a Tribunalului Mureș, pe care a desființat-o integral, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași Tribunal, ca instanță de fond.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond a omis a se pronunța în privința acțiunii precizatoare formulată în termenul și cu respectarea condițiilor impuse de art. 132 C. proc. civ. prin care reclamanta a investit instanța cu anularea deciziei nr. 930 din 08 mai 2003 emisă de SC B. SA. Prin aceeași hotărâre s-a reținut că instanța de fond nu a clarificat situația terenului în sensul în care, potrivit acțiunii, reclamanta a solicitat restituirea terenului înscris sub trei numere topografice 3154/4/6, 3154/4/7 și 3154/4/8, instanța dispunând restituirea a două dintre ele, fără a preciza situația terenului de sub top 3154/4/6, având în vedere susținerile părților, concluziile raportului de expertiză efectuat la fond, în primul ciclu procesual și contractul de vânzare-cumpărare nr. 5178/2003 și fără a soluționa pretențiunile reclamantei.

De asemenea instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare nr. 4616 din 11 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a verifica pe bază de probe modul de privatizare a SC B. SA Sovata, în sensul dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 statul sau o altă autoritate a administrației publice centrale sau locale ori o organizație cooperatistă era acționar majoritar ori minoritar al pârâtei și valoarea acțiunilor deținute de acestea, întrucât numai în urma administrării acestui probatoriu instanța poate aprecia asupra legalității dispoziției atacate, aplicabilității art. 27 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data notificării. În recursul declarat și motivat potrivit dispozițiunilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se critică decizia civilă nr. 80 A din 04 iunie 2009 prin aceea că aceasta a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. și cu depășirea limitelor rejudecării prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu ocazia rejudecării pricinii instanța de fond a acoperit toate aspectele pentru care s-a dispus rejudecarea. Este neîntemeiată afirmația potrivit căreia instanța de fond nu ar fi verificat privatizarea SC B. SA, la dosarul cauzei fiind înregistrată comunicarea A.P.A.P.S. din 18 mai 2001 Curtea de Apel ignora sentința Tribunalului potrivit căreia preluarea imobilului s-a făcut abuziv; făcând inaplicabil art. 27 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială, deoarece imobilul nu putea face obiectul privatizării.

Recursul este nefondat. Prin decizia nr. 4616 din 11 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că prin sentința Tribunalului păstrată prin decizia nr. 240 A din 20 mai 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș s-au aplicat greșit prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 la o situație de fapt care nu a fost pe deplin stabilită. Reținând că notificarea trebuia adresată societății angajată în privatizare, instanța de apel nu a stabilit împrejurările în raport de care pot fi aplicate prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 invocate de societatea intimată, deoarece potrivit textului de referință notificarea se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea și nu societății angajate în privatizare în cazul imobilelor evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată integral la data intrării în vigoare a legii.

Or, în cauză, imobilul deși este evidențiat în pachetul de acțiuni al societății intimate, nu au fost administrate probe privind modul în care această societate s-a privatizat, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale ori o organizație cooperatistă era acționar sau asociat majoritar sau minoritar al pârâtei și care era valoarea acțiunilor, pentru a face posibilă aplicarea corectă a dispozițiunilor Legii nr. 10/2001 care stabilesc măsurile reparatorii ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite și persoana juridică obligată la acordarea lor. Prin decizia nr. 209 A din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Tg.

Mureș căreia i-a fost trimisă cauza a făcut aplicarea Legii nr. 219/2005 de modificare a normelor procedurale în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 4616 din 11 mai 2006 – și fără a administra vreun probatoriu a admis apelul reclamantei, a desființat sentința nr. 1143 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș. Ignorând îndrumările instanței de recurs date prin decizia nr. 4616/2006, Tribunalul nu a mai administrat probele dispuse menite să asigure o corectă aplicare în cauză a dispozițiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a lăsat nesoluționată cererea precizatoare (fila 26 dosar fond) prin care reclamanta solicita anularea deciziei nr. 930 din 08 mai 2003 – astfel că în mod legal prin decizia nr. 80 A din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Tg.

Mureș a admis apelul societății pârâte desființând sentința Tribunalului Mureș cu trimitere spre rejudecare. Soluția din sentința nr. 236 din 18 februarie 2006 este lipsită de suportul probator la care s-a referit decizia nr. 4616/2006, omite să rezolve un capăt de cerere formulat de reclamantă și în afară de aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților – așa cum statuează art. 261 pct. 5 C. proc. civ. În aceste condiții, corect instanța de apel admițând apelul societății pârâte a desființat sentința cu trimitere. Așa fiind, legalitatea deciziei recurate nefiind afectată, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.C. împotriva deciziei nr. 80/A din 04 iunie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.