ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2101/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1143

din 01 noiembrie 2004 Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantei G.C. în

contradictoriu cu SC B. SA, Sovata iar Curtea de Apel Tg. Mureș a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia civilă nr. 4616 din 11 mai 2006 a admis recursul declarat

de reclamantă, a casat decizia pronunțată în apel și a trimis cauza spre

rejudecare Curții de Apel Tg. Mureș, care în rejudecarea apelului reclamantei,

prin decizia civilă nr. 209 A din 7 decembrie 2006 l-a admis și a trimis cauza

spre rejudecare Tribunalului ca primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 236

din 18 februarie 2008 Tribunalul Mureș rejudecând cauza pe fond a admis

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SC B. SA Sovata și Primăria Sovata

prin primar și a obligat pârâta să restituie reclamantei imobilul situat în

Sovata Băi, compus din construcții și terenul aferent în suprafață de 615 mp

înscris în C.F. nr. 6037 nr. top 3154/4/7 și 3154/4/8.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta a procedat la comunicarea notificării prevăzută de art. 21 din

Legea nr. 10/2001 devenit art. 22 după modificare Primăriei Sovata și pârâtei B.

SA, deținătoarea imobilului din Sovata Băi, compus din construcții și terenul

de 615 mp solicitând restituirea acestuia în natură.

Ca urmare a soluționării

nefavorabile a notificării, prin acțiunea adresată instanței notificatoarea a

făcut aceeași solicitare și instanței. Tribunalul a concluzionat că imobilul

proprietatea antecesorului reclamantei – G.I.(L.) a fost preluat de stat în temeiul

Decretului nr. 92/1950, fără titlu – deoarece autorul reclamantei era exceptat

de la naționalizare. Acest aspect al preluării abuzive a imobilului s-a degajat

și din înscrisul emis de Arhivele Notariale, Direcția Județeană Mureș, astfel

că imobilul nu putea forma în accepțiunea art. 27 din Legea nr. 10/2001

obiectul privatizării.

Curtea de Apel Tg. Mureș,

prin decizia nr. 80 A din 4 iunie 2009 a admis apelul declarat de SC B. SA Sovata împotriva sentinței nr. 236 din 18 februarie 2008 a Tribunalului Mureș, pe care a desființat-o integral, dispunând trimiterea cauzei spre

rejudecare aceluiași Tribunal, ca instanță de fond.

Pentru a decide astfel

instanța de apel a reținut că instanța de fond a omis a se pronunța în privința

acțiunii precizatoare formulată în termenul și cu respectarea condițiilor

impuse de art. 132 C. proc. civ. prin care reclamanta a investit instanța cu

anularea deciziei nr. 930 din 08 mai 2003 emisă de SC B. SA.

Prin aceeași hotărâre s-a

reținut că instanța de fond nu a clarificat situația terenului în sensul în

care, potrivit acțiunii, reclamanta a solicitat restituirea terenului înscris

sub trei numere topografice 3154/4/6, 3154/4/7 și 3154/4/8, instanța dispunând

restituirea a două dintre ele, fără a preciza situația terenului de sub top

3154/4/6, având în vedere susținerile părților, concluziile raportului de

expertiză efectuat la fond, în primul ciclu procesual și contractul de

vânzare-cumpărare nr. 5178/2003 și fără a soluționa pretențiunile reclamantei.

De asemenea instanța de fond

nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare nr. 4616 din 11 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a verifica pe bază de probe modul de privatizare a SC

B. SA Sovata, în sensul dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

statul sau o altă autoritate a administrației publice centrale sau locale ori o

organizație cooperatistă era acționar majoritar ori minoritar al pârâtei și

valoarea acțiunilor deținute de acestea, întrucât numai în urma administrării

acestui probatoriu instanța poate aprecia asupra legalității dispoziției

atacate, aplicabilității art. 27 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data

notificării.

În recursul declarat și

motivat potrivit dispozițiunilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se critică

decizia civilă nr. 80 A din 04 iunie 2009 prin aceea că aceasta a fost dată cu

nerespectarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. și cu depășirea limitelor

rejudecării prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu ocazia rejudecării

pricinii instanța de fond a acoperit toate aspectele pentru care s-a dispus

rejudecarea.

Este neîntemeiată afirmația

potrivit căreia instanța de fond nu ar fi verificat privatizarea SC B. SA, la

dosarul cauzei fiind înregistrată comunicarea A.P.A.P.S. din 18 mai 2001 Curtea

de Apel ignora sentința Tribunalului potrivit căreia preluarea imobilului s-a

făcut abuziv; făcând inaplicabil art. 27 din Legea nr. 10/2001 în forma

inițială, deoarece imobilul nu putea face obiectul privatizării.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 4616 din 11

mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că prin sentința

Tribunalului păstrată prin decizia nr. 240 A din 20 mai 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș s-au aplicat greșit prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 la o

situație de fapt care nu a fost pe deplin stabilită.

Reținând că notificarea

trebuia adresată societății angajată în privatizare, instanța de apel nu a

stabilit împrejurările în raport de care pot fi aplicate prevederile art. 27

din Legea nr. 10/2001 invocate de societatea intimată, deoarece potrivit

textului de referință notificarea se adresează instituției publice implicate

care a efectuat privatizarea și nu societății angajate în privatizare în cazul

imobilelor evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată

integral la data intrării în vigoare a legii.

Or, în cauză, imobilul deși

este evidențiat în pachetul de acțiuni al societății intimate, nu au fost

administrate probe privind modul în care această societate s-a privatizat, dacă

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 statul sau o autoritate a

administrației publice centrale sau locale ori o organizație cooperatistă era

acționar sau asociat majoritar sau minoritar al pârâtei și care era valoarea

acțiunilor, pentru a face posibilă aplicarea corectă a dispozițiunilor Legii

nr. 10/2001 care stabilesc măsurile reparatorii ce pot fi acordate persoanelor

îndreptățite și persoana juridică obligată la acordarea lor.

Prin decizia nr. 209 A din 7

decembrie 2006, Curtea de Apel Tg. Mureș căreia i-a fost trimisă cauza a făcut

aplicarea Legii nr. 219/2005 de modificare a normelor procedurale în vigoare la

data pronunțării deciziei nr. 4616 din 11 mai 2006 – și fără a administra vreun

probatoriu a admis apelul reclamantei, a desființat sentința nr. 1143 din 1

noiembrie 2004 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza spre rejudecare

Tribunalului Mureș.

Ignorând îndrumările

instanței de recurs date prin decizia nr. 4616/2006, Tribunalul nu a mai

administrat probele dispuse menite să asigure o corectă aplicare în cauză a

dispozițiunilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a lăsat nesoluționată cererea

precizatoare (fila 26 dosar fond) prin care reclamanta solicita anularea

deciziei nr. 930 din 08 mai 2003 – astfel că în mod legal prin decizia nr. 80 A

din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul societății pârâte

desființând sentința Tribunalului Mureș cu trimitere spre rejudecare.

Soluția din sentința nr. 236

din 18 februarie 2006 este lipsită de suportul probator la care s-a referit

decizia nr. 4616/2006, omite să rezolve un capăt de cerere formulat de

reclamantă și în afară de aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței cum și cele pentru care au fost înlăturate

cererile părților – așa cum statuează art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiții, corect

instanța de apel admițând apelul societății pârâte a desființat sentința cu

trimitere.

Așa fiind, legalitatea

deciziei recurate nefiind afectată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul

de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta G.C. împotriva deciziei nr. 80/A din 04 iunie 2009 a Curții de Apel Tg.

Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.