ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2404/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 10 noiembrie 2004, sub nr. 5869/2004, reclamanții G.I.A. și G.M.E. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Sovata, SC B. SA Sovata, V.Z. și V.G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în Sovata, județul Mureș și întabulat în C.F. nr. 5799, nr. top. 3300/1, 3300/1/1, respectiv vilă în suprafață de 114,59 mp și teren în suprafață de 498,47 mp, subsemnaților reclamanți; să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 a vilei nr. 50, „Barza”, situată în Sovata, județul Mureș; în subsidiar, să dispună restituirea prin echivalent, respectiv 120.000 Euro; cu cheltuieli de judecată, ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 1170, pronunțată la data de 16 septembrie 2005, în dosarul nr. 5869/2004, Tribunalul Mureș a disjuns cererea formulată de contestatorii G.I.V.D. și G.M.E. - prin mandatar S.C., în contradictoriu cu intimații SC B. SA și V.Z., V.G., având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996, de cererea formulată de aceiași contestatori în contradictoriu cu intimații Primăria Orașului Sovata, SC B. SA și V.Z. și V.G., având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Sovata, sau acordarea de despăgubiri de 120.000 Euro.

A admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și, în consecință, A declinat în favoarea Tribunalului Comercial Mureș competența de judecare a cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996. A stabilit termen de judecată pentru celelalte cereri în data de 13 octombrie 2005. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Comercial Mureș la data de 4 noiembrie 2005, sub nr. 672/2005 (număr în format vechi), respectiv nr. 1517/1371/2007 (număr în format nou). Prin sentința comercială nr. 103, pronunțată la data de 30 ianuarie 2008, în dosarul nr. 1517/1371/2007, Tribunalul Comercial Mureș a admis excepțiunea prescripției dreptului material la pendinta acțiune, excepțiune peremptorie și absolută, invocată de pârâții SC B. SA Sovata, V.G.

și V.Z. și, în consecință: A respins acțiunea judiciară promovată de reclamanții G.I.V.D. și G.M.E., ambii reprezentați prin mandatar S.C., în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, V.G. și V.Z., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 746 din 14 septembrie 2001 de notarul public C.O., încheiat între pârâta SC B. SA Sovata, în calitate de vânzător, și pârâții V.G. și V.Z., în calitate de cumpărători, obiectul material al convenției fiind reprezentat de imobilul intravilan Vila nr. 50 „Barza”, construcție de lemn acoperită cu țigle, cu două camere, o bucătărie, o cămară și un hol, cu suprafața construită de 114,59 mp și suprafața desfășurată de 128,99 mp, situat administrativ în orașul Sovata, județul Mureș și înscris în C.F.

nr. 5799 Sovata sub nr. top. 3300/1, 3301/1/1, transcris în C.F. nou nr. 6076 Sovata. A respins, pe cale de consecință, și cererea accesorie promovată de reclamanți în contra pârâților, circumscrisă dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având ca obiect cheltuielile judiciare avansate. A respins cererea accesorie promovată de pârâții V.G. și V.Z., în contra reclamanților, circumscrisă dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având ca obiect cheltuielile judiciare avansate, ca nedovedită.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții și-au exercitat pentru întâia dată dreptul material la acțiunea reglementată special de legiuitor prin dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la data certă de 10 noiembrie 2004, atunci când a alăturat-o pe cale incidentală acțiunii judiciare îndreptate în contra pârâților și înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 5869 din 10 noiembrie 2004. Cu toate acestea, cum reclamanții au exercitat dreptul material la prezenta acțiune judiciară specială abia la data de 10 noiembrie 2004, iar raportat la termenul final la care s-a împlinit termenul special de prescripție edictat de legiuitor, acela de 14 august 2002, judecătorul acestei excepțiuni nu poate decât să constate exercitarea respectivului drept material la acțiune de către reclamanți peste acest termen special de prescripțiune.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții G.I.A. și G.M.E., solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect Vila nr. 50, „Barza”, situată în localitatea Sovata, județul Mureș, între SC B. SA și V.Z., V.G.; cu cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 112/A din 22 decembrie 2008, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de G.D.V. și G.M.E., ambii prin mandatar S.C., împotriva sentinței comerciale nr. 103 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 1517/1371/2007; a desființat hotărârea apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Comercial Mureș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Contractul de vânzare cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001, a cărui anulare se solicită, a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, în această situație, dispozițiile cuprinse în art. 46 alin. (5) referitor la termenul de prescripție nu sunt incidente în prezenta cauză, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun referitoare la prescrierea dreptului la acțiune. A constatat instanța de apel, de asemenea, că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996, ori asupra valabilității acestui contract instanța de fond nu s-a pronunțat, contrar dispozițiilor art. 129 alin. ultim C. proc.

civ., potrivit cărora instanțele sunt obligate să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de către reclamant, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate în acțiunea dedusă judecății. Instanța de apel a mai reținut că, în speță, cauza a fost soluționată în mod greșit pe bază de excepție, fără a se intra în cercetarea fondului, în ceea ce privește cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001 și, apoi, fără să se pronunțe asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC B. SA Sovata, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și menținerii sentinței comerciale nr. 103 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, ca temeinică și legală.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a art. 129 alin. (6) C. proc. civ. A apreciat recurenta-pârâtă că, în mod corect, instanța Tribunalului Comercial Mureș, în dosarul nr. 1517/1371/2007, a cercetat și a hotărât cu privire la ce a fost învestită, și anume, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996. A mai arătat recurenta că termenul de prescripție trebuie cercetat cu privire la contractul care face obiectul cererii, având în vedere faptul că reclamanții nu au solicitat și anularea contractului încheiat ulterior, nr. 746 din 14 septembrie 2001, iar extinderea acestei acțiuni și asupra acestui din urmă contract constituie o depășire a obiectului cererii, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. La data de 9 octombrie 2009, intimata-pârâtă G.M.E. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de SC B. SA și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă SC B. SA Sovata critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, apreciind că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât în mod greșit curtea de apel a extins obiectul acțiunii și asupra contractului nr. 746 din 14 septembrie 2001, deși instanța fusese învestită numai cu anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996. Acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, instanța fiind ținută de limitele învestirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății. Aceste prevederi legale au caracter imperativ și obligă judecătorii la a se pronunța doar cu privire la acel obiect al cererii stabilit de către reclamant ori, după caz, de către pârât, printr-o eventuală cerere reconvențională, fiind deci datori a se pronunța prin hotărârea lor doar cu privire la ceea ce s-a cerut, neacordând nici mai mult, nici mai puțin și nici altceva decât părțile au pretins.

De pe acest fundament legal, este de observat, în cauza de față, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 a vilei nr. 50 „Barza”, situată în Sovata, județul Mureș, precum și restituirea în natură a imobilului, în vreme ce, prin precizarea de acțiune depusă la instanța de fond la data de 24 februarie 2005 (fila 47 dosar nr. 5869/2004 al Tribunalului Mureș) „cu privire la petitul principal al acțiunii introductive, ... au făcut precizarea că reaua-credință a vânzătorului este dovedită prin faptul că, deși notificată în baza Legii nr. 10/2001, la data de 14 septembrie 2001 pârâta a procedat la înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului-construcție în favoarea pârâților familia V., ulterior notificării”.

(contractul de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001 s.n.). Prin cererea de chemare în judecată, coroborată cu precizarea aflată la dosarul primei instanțe, reclamanții au stabilit cadrul procesual, indicând, ca petit al acțiunii deduse judecății, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 și, respectiv, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001. De altfel, prin chiar mențiunile privitoare la obiectul cererii de chemare în judecată, inclusiv copii extrase de carte funciară din 30 noiembrie 2001 și, respectiv, din 25 iunie 2001, se face vorbire despre contractul de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001. În aceste circumstanțe, instanța de apel nu a greșit atunci când, la darea hotărârii, a avut în vedere și acest contract de vânzare-cumpărare, căci el viza un temei legal nou și distinct al cererii de chemare în judecată și care fusese precizat de către reclamanți.

Nu a existat, deci, o depășire a limitelor învestirii instanței, nefiind încălcate prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ., astfel că statuările făcute sub acest aspect de către instanța de apel sunt juste. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA Sovata împotriva deciziei nr. 112/A din 22 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.