ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2404/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 10 noiembrie 2004, sub nr. 5869/2004,

reclamanții G.I.A. și G.M.E. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului

Sovata, SC B. SA Sovata, V.Z. și V.G., solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună restituirea în natură a imobilului situat în

Sovata, județul Mureș și întabulat în C.F. nr. 5799, nr. top. 3300/1, 3300/1/1,

respectiv vilă în suprafață de 114,59 mp și teren în suprafață de 498,47 mp,

subsemnaților reclamanți; să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1985 din 23 septembrie 1996 a vilei nr. 50, „Barza”, situată în Sovata,

județul Mureș; în subsidiar, să dispună restituirea prin echivalent, respectiv

120.000 Euro; cu cheltuieli de judecată, ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 1170,

pronunțată la data de 16 septembrie 2005, în dosarul nr. 5869/2004, Tribunalul

Mureș a disjuns cererea formulată de contestatorii G.I.V.D. și G.M.E. - prin

mandatar S.C., în contradictoriu cu intimații SC B. SA și V.Z., V.G., având ca

obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23

septembrie 1996, de cererea formulată de aceiași contestatori în contradictoriu

cu intimații Primăria Orașului Sovata, SC B. SA și V.Z. și V.G., având ca

obiect restituirea în natură a imobilului situat în Sovata, sau acordarea de

despăgubiri de 120.000 Euro.

A admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Mureș și, în consecință,

A declinat în favoarea Tribunalului

Comercial Mureș competența de judecare a cererii de constatare a nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996.

A stabilit termen de judecată pentru

celelalte cereri în data de 13 octombrie 2005.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Comercial Mureș la data de 4 noiembrie 2005, sub nr. 672/2005 (număr

în format vechi), respectiv nr. 1517/1371/2007 (număr în format nou).

Prin sentința comercială nr. 103,

pronunțată la data de 30 ianuarie 2008, în dosarul nr. 1517/1371/2007,

Tribunalul Comercial Mureș a admis excepțiunea prescripției dreptului material

la pendinta acțiune, excepțiune peremptorie și absolută, invocată de pârâții SC

B. SA Sovata, V.G. și V.Z. și, în consecință:

A respins acțiunea judiciară

promovată de reclamanții G.I.V.D. și G.M.E., ambii reprezentați prin mandatar S.C.,

în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, V.G. și V.Z., având ca obiect

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 746 din 14 septembrie 2001 de notarul public C.O., încheiat între

pârâta SC B. SA Sovata, în calitate de vânzător, și pârâții V.G. și V.Z., în

calitate de cumpărători, obiectul material al convenției fiind reprezentat de

imobilul intravilan Vila nr. 50 „Barza”, construcție de lemn acoperită cu

țigle, cu două camere, o bucătărie, o cămară și un hol, cu suprafața construită

de 114,59 mp și suprafața desfășurată de 128,99 mp, situat administrativ în

orașul Sovata, județul Mureș și înscris în C.F. nr. 5799 Sovata sub nr. top. 3300/1,

3301/1/1, transcris în C.F. nou nr. 6076 Sovata.

A respins, pe cale de consecință, și

cererea accesorie promovată de reclamanți în contra pârâților, circumscrisă

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având ca obiect cheltuielile

judiciare avansate.

A respins cererea accesorie

promovată de pârâții V.G. și V.Z., în contra reclamanților, circumscrisă

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., având ca obiect cheltuielile

judiciare avansate, ca nedovedită.

În motivarea hotărârii, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamanții și-au exercitat pentru întâia dată

dreptul material la acțiunea reglementată special de legiuitor prin

dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 la data certă de 10

noiembrie 2004, atunci când a alăturat-o pe cale incidentală acțiunii judiciare

îndreptate în contra pârâților și înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 5869

din 10 noiembrie 2004.

Cu toate acestea, cum reclamanții au

exercitat dreptul material la prezenta acțiune judiciară specială abia la data

de 10 noiembrie 2004, iar raportat la termenul final la care s-a împlinit

termenul special de prescripție edictat de legiuitor, acela de 14 august 2002,

judecătorul acestei excepțiuni nu poate decât să constate exercitarea

respectivului drept material la acțiune de către reclamanți peste acest termen

special de prescripțiune.

Împotriva sentinței instanței de

fond au declarat apel reclamanții G.I.A. și G.M.E., solicitând admiterea

apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției

prescripției dreptului material la acțiune și admiterii acțiunii în constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect Vila nr.

50, „Barza”, situată în localitatea Sovata, județul Mureș, între SC B. SA și V.Z.,

V.G.; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 112/A din 22 decembrie 2008, Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis apelul declarat de G.D.V. și G.M.E., ambii prin mandatar S.C.,

împotriva sentinței comerciale nr. 103 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de

Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 1517/1371/2007; a desființat

hotărârea apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, respectiv Tribunalul Comercial Mureș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar

a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Contractul de vânzare cumpărare nr. 746

din 14 septembrie 2001, a cărui anulare se solicită, a fost încheiat după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, în această situație, dispozițiile

cuprinse în art. 46 alin. (5) referitor la termenul de prescripție nu sunt

incidente în prezenta cauză, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun

referitoare la prescrierea dreptului la acțiune.

A constatat instanța de apel, de

asemenea, că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat și anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996, ori asupra

valabilității acestui contract instanța de fond nu s-a pronunțat, contrar

dispozițiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ., potrivit cărora instanțele

sunt obligate să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de către

reclamant, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate în

acțiunea dedusă judecății.

Instanța de apel a mai reținut că, în speță, cauza a

fost soluționată în mod greșit pe bază de excepție, fără a se intra în

cercetarea fondului, în ceea ce privește cererea de constatare a nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001 și, apoi, fără

să se pronunțe asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985

din 23 septembrie 1996.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termen, pârâta SC B. SA Sovata, solicitând admiterea recursului și modificarea

deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și

menținerii sentinței comerciale nr. 103 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului

Comercial Mureș, ca temeinică și legală.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile

pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pârâta a arătat că hotărârea pronunțată de

instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a art. 129 alin. (6) C. proc.

civ.

A apreciat recurenta-pârâtă că, în mod corect,

instanța Tribunalului Comercial Mureș, în dosarul nr. 1517/1371/2007, a

cercetat și a hotărât cu privire la ce a fost învestită, și anume, anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996.

A mai arătat recurenta că termenul de prescripție

trebuie cercetat cu privire la contractul care face obiectul cererii, având în

vedere faptul că reclamanții nu au solicitat și anularea contractului încheiat

ulterior, nr. 746 din 14 septembrie 2001, iar extinderea acestei acțiuni și

asupra acestui din urmă contract constituie o depășire a obiectului cererii,

fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

La data de 9 octombrie 2009, intimata-pârâtă G.M.E. a

depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului

formulat de SC B. SA și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și

temeinică.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor

invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă SC B. SA

Sovata critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, apreciind că

aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a art. 129 alin. (6) C. proc. civ.,

întrucât în mod greșit curtea de apel a extins obiectul acțiunii și asupra

contractului nr. 746 din 14 septembrie 2001, deși instanța fusese învestită

numai cu anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie

1996.

Acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (6)

C. proc. civ., „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății”, instanța fiind ținută de limitele învestirii sale,

determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât

asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Aceste prevederi legale au caracter imperativ și

obligă judecătorii la a se pronunța doar cu privire la acel obiect al cererii

stabilit de către reclamant ori, după caz, de către pârât, printr-o eventuală

cerere reconvențională, fiind deci datori a se pronunța prin hotărârea lor doar

cu privire la ceea ce s-a cerut, neacordând nici mai mult, nici mai puțin și

nici altceva decât părțile au pretins.

De pe acest fundament legal, este de observat, în

cauza de față, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au

solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985

din 23 septembrie 1996 a vilei nr. 50 „Barza”, situată în Sovata, județul

Mureș, precum și restituirea în natură a imobilului, în vreme ce, prin

precizarea de acțiune depusă la instanța de fond la data de 24 februarie 2005

(fila 47 dosar nr. 5869/2004 al Tribunalului Mureș) „cu privire la petitul

principal al acțiunii introductive, ... au făcut precizarea că reaua-credință a

vânzătorului este dovedită prin faptul că, deși notificată în baza Legii nr. 10/2001,

la data de 14 septembrie 2001 pârâta a procedat la înstrăinarea dreptului de

proprietate asupra imobilului-construcție în favoarea pârâților familia V.,

ulterior notificării”. (contractul de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14

septembrie 2001 s.n.).

Prin cererea de chemare în judecată, coroborată cu

precizarea aflată la dosarul primei instanțe, reclamanții au stabilit cadrul

procesual, indicând, ca petit al acțiunii deduse judecății, constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1985 din 23 septembrie 1996 și,

respectiv, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001.

De altfel, prin chiar mențiunile privitoare la

obiectul cererii de chemare în judecată, inclusiv copii extrase de carte

funciară din 30 noiembrie 2001 și, respectiv, din 25 iunie 2001, se face vorbire

despre contractul de vânzare-cumpărare nr. 746 din 14 septembrie 2001.

În aceste circumstanțe, instanța de apel nu a greșit

atunci când, la darea hotărârii, a avut în vedere și acest contract de vânzare-cumpărare,

căci el viza un temei legal nou și distinct al cererii de chemare în judecată

și care fusese precizat de către reclamanți.

Nu a existat, deci, o depășire a limitelor învestirii

instanței, nefiind încălcate prevederile art. 129 alin. ultim C. proc. civ.,

astfel că statuările făcute sub acest aspect de către instanța de apel sunt

juste.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC B. SA Sovata împotriva deciziei nr. 112/A din 22 decembrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

14 octombrie 2009.