ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10184/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10184/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș la data de 12 iunie 2002, E.E. a solicitat, în

contradictoriu cu SC B. SA și Consiliul local Sovata, anularea deciziei nr.

1181 din 14 mai 2002 emisă de prima pârâtă, restituirea în natură a imobilului

situat în Sovata, evidențiat în C.F. Sovata, nr.top 3136/1/2/2 și evacuarea

pârâtei din imobil. În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 9

alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 503 din 18

octombrie 2002, Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantei în

contradictoriu cu pârâții SC B. SA și Consiliul local Sovata. Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de

stat cu titlu valabil, fiind respectate dispozițiile Decretului nr. 92/1950, întrucât

antecesorul reclamantei B.I. avea profesiunea de comerciant de lemne, deținând

și o uzină de cherestea. S-a constatat că în condițiile art. 27 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii și nu la

restituirea în natură și ținând cont de faptul că SC B. SA s-a privatizat prin

încheierea contractului de vânzare de acțiuni nr. 6 din 18 mai 2001,

soluționarea notificării este de competența A.V.A.S.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 131/A din 9 octombrie 2003.

S-a reținut de către instanța de apel că deși autorul reclamantei a fost o

personalitate proeminentă a orașului Sovata, ca intelectual, are prioritate

situația personală potrivit căreia acesta avea profesiunea de comerciant de

lemne și deținea în proprietate o uzină de cherestea, motiv pentru care s-a

constatat că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu valabil, după cum s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 438/2000 a

Tribunalului Mureș. Făcând aplicațiunea art. 27 din Legea nr. 10/2001, s-a

constatat că notificarea reclamantei trebuia adresată și soluționată de către

A.V.A.S., instituția care a efectuat privatizarea. Instanța de apel a reținut,

de asemenea, că reclamanta nu și-a probat susținerea în sensul anulării pe cale

judecătorească a actului de privatizare.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. A arătat că

fostul proprietar tabular al construcției, B.I., nu se încadra în categoria

marilor comercianți, ci era intelectual, fiind una din personalitățile

proeminente ale orașului, istoria familiei fiind evocată și în monografia

orașului Sovata, astfel încât era exceptat din categoriile de persoane ale

căror imobile se puteau naționaliza. Mai mult, a susținut că nu se poate ca

printr-o lege care se dorește a fi reparatorie să se dea gir de legalitate unui

act normativ abuziv cum este Decretul nr. 92/1950. A precizat totodată că

pârâta SC B. SA a cunoscut situația juridică a imobilului la momentul

achiziționării pachetului de acțiuni, întrucât în caietul de sarcini erau

evidențiate imobilele cu privire la care erau formulate acțiuni în revendicare,

astfel încât societatea a acceptat riscul de a evinsă. Prin urmare, instanța de

apel a reținut eronat că nu s-a urmat procedura necontencioasă prevăzută de

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul în litigiu

întrucât reclamanta nu s-a adresat instituției care a efectuat privatizarea,

având în vedere că imobilul nu a fost preluat cu titlu.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis, a se casa ambele hotărâri pronunțate și a se trimite cauza spre

rejudecare la tribunal, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Imobilul în litigiu a fost

naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, astfel că potrivit art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, face parte din categoria imobilelor preluate

în mod abuziv de stat.

În aceste condiții, nu se pot reține

considerentele instanței de fond potrivit cărora imobilul în litigiu a fost

preluat de stat cu titlu valabil, fiind respectate dispozițiile Decretului nr.

92/1950, întrucât respectarea prevederilor acestui act normativ apare ca irelevantă

în contextul reglementat de textul de lege menționat, cu atât mai mult cu cât

Decretul nr. 92/1950 a contravenit chiar normelor constituționale în vigoare la

data adoptării sale. Față de cele precizate nu se poate reține nici autoritatea

de lucru judecat invocată de instanța de apel, deoarece prin sentința civilă

nr. 438/2000, Tribunalul Mureș a soluționat o acțiune formulată anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și nici incidența în cauză a

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din lege care se referă la imobile preluate cu

titlu valabil.

Potrivit art. 20 alin. (

1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de

destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de

o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la

care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este

acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă

persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare, aceste dispoziții fiind aplicabile și în cazul în care

statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație

cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține

imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare

sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură

este cerută.

Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001 stipulează la pct. 20.1 că prevederea cuprinsă la alin. (1)

al art. 20 din lege statuează indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe

calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să

înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite în

accepțiunea legii. Potrivit acelorași norme, indisponibilizarea operează

începând cu data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în speță 31

mai 2001 și are drept scop îndeplinirea obligației de restituire în natură

adevăratului proprietar. Totodată, potrivit normelor metodologice, nu au

obligația restituirii în natură societățile comerciale privatizate integral

care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, dacă sunt dobânditori de

bună credință.

Pentru motivele arătate, urmează a

se casa hotărârile pronunțate și a se trimite cauza spre rejudecare la tribunal,

urmând a se analiza incidența textelor de lege despre care s-a făcut vorbire și

a se depune contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamanta E.E. împotriva deciziei nr. 131/A din 9 octombrie 2003 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința civilă nr. 503 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Mureș și trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.