ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10039/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 721 din 3 octombrie 2003, Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins cererea formulată de reclamanta D.I.C. în contradictoriu cu Primăria orașului Sovata, SC B. SA și A.P.A.P.S., ca prematură, cu motivarea că reclamanta a sesizat instanța de judecată înainte să se fi emis o decizie sau dispoziție motivată. Prin decizia nr. 175A din 18 martie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, cu aceeași motivare. Prin decizia nr. 10185 din 7 decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia recurată și sentința civilă nr. 721 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

Instanța supremă a reținut că procedura prealabilă administrativă este obligatorie, dar nefinalizarea ei nu constituie un obstacol în calea liberului acces la justiție. Reclamanta s-a conformat obligațiilor ce-i reveneau, dar pârâții nu au emis în termenul prevăzut de lege o decizie sau dispoziție motivată, motiv pentru care cererea de chemare în judecată nu este prematură. După rejudecare, prin sentința nr. 2 din 4 ianuarie 2007, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S. A respins acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu cei trei pârâți. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta A.P.A.P.S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are competența de a dispune restituirea în natură.

A mai reținut tribunalul, că reclamanta a adresat notificarea fără a respecta dispozițiile legale (prin executor judecătoresc) Primăriei Sovata, care a transmis-o către SC B. SA, care, la rândul său, a înaintat-o către A.P.A.P.S. Reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului, deși nu a contestat lipsa răspunsului în termen la notificare și nu a solicitat emiterea unei decizii sau dispoziții. A mai reținut tribunalul, că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă și că reclamanta are dreptul la despăgubiri. Prin decizia nr. 76A din 15 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Instanța de apel a reținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, pentru că, deși a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S., a respins cererea pe fond. Deși instanța supremă a reținut că reclamanta s-a conformat dispozițiilor legale pe parcursul procedurii administrative, tribunalul a reanalizat procedurile administrative și a constatat că nu au fost respectate dispozițiile legale. Instanța de apel a mai reținut că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul era deținut de Statul Român în proporție de 82,1697%, deoarece procesul de privatizare a SC B. SA nu se încheiase. Reinvestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1772 din 30 noiembrie 2007, a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantei, în natură, imobilul înscris în C.F.

nr. 4588 Sovata, nr. top. 3140/5, compus din vila T. și teren aferent, în suprafață de 691 mp, situat administrativ în orașul Sovata. Tribunalul a reținut că A.P.A.P.S. are calitate procesuală pasivă, deoarece, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Statul era acționar majoritar la SC B. SA. A mai reținut tribunalul, că reclamanta este beneficiara testamentului lăsat de L.I., care i-a testat întreaga avere și succesoarea defunctei L.A., proprietara tabulară a imobilului solicitat, care a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 712/1966, fără titlu. În această situație sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia nr. 97A din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul declarat de SC B. SA împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Mureș.

A admis apelul declarat de A.V.A.S. împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta SC B. SA să restituie reclamantei, în natură, imobilul și a respins acțiunea formulată împotriva A.V.A.S. și Primăria orașului Sovata, prin primar. Instanța de apel a constatat că tribunalul este competent să analizeze pe fond cererea reclamantei și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat fără titlu. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC B. SA Sovata. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece imobilul a fost preluat cu titlu valabil, nefăcându-se dovada că dispozițiile acestui act normativ ar fi fost încălcate.

Societatea a obținut de bună credință imobilul și a soluționat notificarea prin decizia nr. 1170 din 14 mai 2002, declinându-și competența în favoarea A.P.A.P.S., având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. După privatizarea societății, A.V.A.S. a reintrat în capitalul social al reclamantei, dar participația de 2,48% este mult sub valoarea imobilului solicitat. De aceea, soluția declinării soluționării notificării către A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) este legală, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcție și de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situații. Atunci când entitatea deținătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (art. 29, după republicarea legii în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care statul este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 20 din același act normativ (devenit art. 21 după republicare). În cauză, este de necontestat că unitatea deținătoare a imobilului este SC B. SA, societate care, astfel cum ea însăși susține în întâmpinarea depusă la dosar la 15 octombrie 2002, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 era în curs de privatizare.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că la data de 10 noiembrie 2000, Fondul Proprietății de Stat deținea 82,170% din acțiunile societății, care s-a privatizat integral prin contractul de vânzare de acțiuni nr. 6 din 18 mai 2001. Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC B. SA nu era societate integral privatizată, motiv pentru care, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 din lege. Or, conform art. 21 din legea specială, obligația soluționării notificării și restituirii în natură revine unității deținătoare, iar nu unității implicate în privatizarea ulterioară a societății.

Aplicabilitatea art. 21 din Legea nr. 10/2001 face inutilă analizarea modalității de preluare a imobilului de către stat – cu titlu sau fără titlu – deoarece acest text de lege impune restituirea în natură în toate situațiile în care nu există impedimente legale la restituire, prevăzând în alin. (1) că imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere Inutilă este și analiza modului în care pârâta a dobândit imobilul – cu bună credință sau cu rea credință, deoarece acționariatul majoritar al statului la data intrării în vigoare a legii impune restituirea în natură, indiferent de modul de dobândire al imobilului.

De aceea, pentru motivele mai sus arătate, se va respinge recursul declarat de pârâtă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Soluția instanței de apel va fi păstrată, prin substituirea motivării în sensul celor arătate, deoarece în mod corect s-a constatat că A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă. Lipsa calității procesuale pasive, însă, este determinată de aplicabilitatea art. 21 din Legea nr. 10/2001 și nu de aplicabilitatea art. 27 alin. (1), în prezent art. 29 alin. (1) din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei nr. 97/A din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2009.