ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3303/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei

Odorheiu Secuiesc sub nr. 497/268/2009, reclamanta SC M. SA în contradictoriu cu

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a formulat contestație la executare

solicitând anularea deciziei nr. 7705 din 16 decembrie 2008 și a actelor de executare

efectuate în temeiul acesteia.

În motivare, reclamanta

a arătat că prin contractul din 26 noiembrie 2004 de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat

între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de vânzător,

și E.I.D., SC W.I. SRL, SC S.M. SRL, SC R.T. SRL și Asociația Metalurgistului P.,

în calitate de cumpărători, s-a înstrăinat pachetul de acțiuni de 87,5495 acțiuni

ale reclamantei, procedându-se la acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare

restante ale societății în sumă de 298.231,96 RON.

Ca urmare a nerespectării

clauzelor contractuale, s-a aprobat nota de desființare a contractului, cu consecința

pierderii înlesnirilor la plata acordate.

În acest sens ,reclamanta

a fost somată să achite în termen de 5 zile suma restantă.

Prin sentința civilă

nr. 767 din 06 mai 2009, Judecătoria a admis excepția necompetenței materiale și

a declinat cauza la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 179 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei

materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța aceasta

soluție,Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 28-30

din O.U.G. nr. 117/2006, care instituie competența Curții de Apel București, instanță

învestită să anuleze actul prin care a fost acordat ajutorul de stat.

La rândul său, Curtea

de Apel București prin sentința civilă nr. 1784 din 8 martie 2011 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, având în vedere următoarele:

În cauză se atacă un act

administrativ (decizia nr. 7705 din 16 decembrie 2008) prin care Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, în calitatea sa de furnizor al ajutorului de stat,

a dispus recuperarea sumelor acordate ilegal cu acest titlu,astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 117/2006 care reglementează ipoteza în care

instanța este investita cu anularea actului prin care s-a dispus acordarea ajutorului

de stat.

Potrivit art. 226

alin. (5) C. proc. fisc.:”Sumele recuperate reprezentând ajutoare de stat ilegale

sau interzise se fac venit la bugetul de stat”.

Fiind calificate expres

de textul de lege anterior menționat ca venituri bugetare, și față de împrejurarea

că decizia furnizorului de ajutor de stat reprezintă titlu executoriu conform alin.

1 al art. 226 C. proc. fisc., Curtea constată că devin aplicabile dispozițiile

art. 10 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc competenta în funcție

de cuantumul debitului stabilit prin actul atacat.

În speță, mărimea ajutorului

de stat de recuperat este de 264.667,50 RON, sub pragul de 500.000 RON reglementat

de art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că tribunalul este competent a soluționa

prezenta cauza.

În aceste condiții, Curtea

constatând, conform art. 20 pct. 1 C. proc. civ., conflict negativ de competență

a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, în baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ..

Având în vedere obiectul

cauzei, în raport de prevederile legale incidente în speță, Înalta Curte stabilește

competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele arătate în continuare:

Art. 29 din O.U.G.nr.

117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, instituie

o competență specială, derogatorie de la prevederile Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, în privința acțiunilor promovate de către furnizorul de ajutor de

stat, în baza deciziei Comisiei Europene, ca urmare a faptului că beneficiarul nu

rambursează ajutorul de stat. Aceste acțiuni vizează anularea actului prin care

a fost acordat un astfel de ajutor.

Textul legal precitat

nu este incident în cauză, deoarece acțiunea de față nu a fost promovată de către

furnizorul de ajutor de stat, în speță Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului, în condițiile prescrise de această dispoziție legală, ci a fost formulată

de către

SC

M. SA, astfel că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt

incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, text legal care prevede că:

„

Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca reper textul

de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea

competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției

în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în

cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat).

În speță, este de necontestat

că sumele reprezentând ajutoare de stat sunt calificate ca venituri bugetare, conform

art. 226 alin. (5) C. proc. fisc., astfel că este aplicabil criteriul valoric în

determinarea competenței instanței de fond în soluționarea prezentului litigiu.

Cum suma în discuție este

în cuantum de 264.667,50 RON, competența de soluționare a cererii de chemare în

judecată formulată de SC M. SA aparține Tribunalului București, s

ecția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Față de cele ce preced,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în

favoarea

Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamanta SC M. SA Vlahița și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie

2011.