ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3303/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc sub nr. 497/268/2009, reclamanta SC M. SA în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a formulat contestație la executare solicitând anularea deciziei nr. 7705 din 16 decembrie 2008 și a actelor de executare efectuate în temeiul acesteia. În motivare, reclamanta a arătat că prin contractul din 26 noiembrie 2004 de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitate de vânzător, și E.I.D., SC W.I. SRL, SC S.M. SRL, SC R.T. SRL și Asociația Metalurgistului P., în calitate de cumpărători, s-a înstrăinat pachetul de acțiuni de 87,5495 acțiuni ale reclamantei, procedându-se la acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante ale societății în sumă de 298.231,96 RON.

Ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale, s-a aprobat nota de desființare a contractului, cu consecința pierderii înlesnirilor la plata acordate. În acest sens ,reclamanta a fost somată să achite în termen de 5 zile suma restantă. Prin sentința civilă nr. 767 din 06 mai 2009, Judecătoria a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 179 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța aceasta soluție,Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 28-30 din O.U.G.

nr. 117/2006, care instituie competența Curții de Apel București, instanță învestită să anuleze actul prin care a fost acordat ajutorul de stat. La rândul său, Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1784 din 8 martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele: În cauză se atacă un act administrativ (decizia nr. 7705 din 16 decembrie 2008) prin care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în calitatea sa de furnizor al ajutorului de stat, a dispus recuperarea sumelor acordate ilegal cu acest titlu,astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din O.U.G.

nr. 117/2006 care reglementează ipoteza în care instanța este investita cu anularea actului prin care s-a dispus acordarea ajutorului de stat. Potrivit art. 226 alin. (5) C. proc. fisc.:”Sumele recuperate reprezentând ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat”. Fiind calificate expres de textul de lege anterior menționat ca venituri bugetare, și față de împrejurarea că decizia furnizorului de ajutor de stat reprezintă titlu executoriu conform alin. 1 al art. 226 C. proc. fisc., Curtea constată că devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, care stabilesc competenta în funcție de cuantumul debitului stabilit prin actul atacat. În speță, mărimea ajutorului de stat de recuperat este de 264.667,50 RON, sub pragul de 500.000 RON reglementat de art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că tribunalul este competent a soluționa prezenta cauza.

În aceste condiții, Curtea constatând, conform art. 20 pct. 1 C. proc. civ., conflict negativ de competență a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în baza art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. Având în vedere obiectul cauzei, în raport de prevederile legale incidente în speță, Înalta Curte stabilește competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele arătate în continuare: Art. 29 din O.U.G.nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, instituie o competență specială, derogatorie de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privința acțiunilor promovate de către furnizorul de ajutor de stat, în baza deciziei Comisiei Europene, ca urmare a faptului că beneficiarul nu rambursează ajutorul de stat.

Aceste acțiuni vizează anularea actului prin care a fost acordat un astfel de ajutor.

Textul legal precitat nu este incident în cauză, deoarece acțiunea de față nu a fost promovată de către furnizorul de ajutor de stat, în speță Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în condițiile prescrise de această dispoziție legală, ci a fost formulată de către SC M. SA, astfel că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, text legal care prevede că: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei,contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). În speță, este de necontestat că sumele reprezentând ajutoare de stat sunt calificate ca venituri bugetare, conform art. 226 alin. (5) C. proc. fisc., astfel că este aplicabil criteriul valoric în determinarea competenței instanței de fond în soluționarea prezentului litigiu. Cum suma în discuție este în cuantum de 264.667,50 RON, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de SC M. SA aparține Tribunalului București, s ecția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M. SA Vlahița și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.